ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 334/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 334/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

S-au

luat în examinare recursurile declarate de inculpații T.I., I.D., S.B., P.O.D.,

R.K. și T.E. împotriva deciziei penale nr.285/A din 21 septembrie 2000 a Curții

de Apel Alba Iulia.

S-au

prezentat recurenții inculpații T.I. și I.D., asistați de avocat Bucoviceanu

V., apărător ales, B.S., asistat de avocat C. N. și avocat V.M.D., apărători aleși.

Au

lipsit inculpații P.O.D. și R.K., pentru apărarea primului prezentându-se

avocat C.N., iar a secundului, avocat M.T., ambii apărători din oficiu.

A

lipsit și recurentul inculpat T.E. decedat.

Avocat

B.V. ridică problema neconstituționalității Ordinului nr.43 din 7 februarie

1980 al Ministerului Sănătății privind lista substanțelor toxice, mercurul nefiind

substanță toxică.

Ceilalți

apărători au lăsat la aprecierea instanței soluționarea cererii avocatului B.V.

Procurorul

a cerut respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, de Ordinul

nr.43/1980 nedepinzând soluționarea cauzei. Acest ordin nu abrogă art.312 din

Codul penal.

Curtea

respinge cererea formulată de avocat Bucoviceanu V. și dă cuvântul

apărătorilor.

Avocat

Bucoviceanu V. pentru inculpații T.I. și I.D. a solicitat admiterea

recursurilor și achitarea acestora în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la

art.10 lit.a din Codul de procedură penală –deoarece din adresa Institutului

medico-legal rezultă că mercurul nu este substanță toxică. În subsidiar, a

cerut acordarea în mai largă măsură a circumstanțelor atenuante prevăzute de

art.74 -76 și aplicarea art.86

1

din Codul penal.

Avocat

C.N. pentru inculpatul B.S., a cerut admiterea recursului și rejudecarea cauzei

pentru neîndeplinirea procedurii de citare a inculpatului de instanța de fond

pentru 7 iulie 1999 și în plus nu a fost audiat un martor principal M.N.

Dacă

nu se admite această cerere, inculpatul să fie achitat conform art.11 pct.2

lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală fiind incidente

dispozițiile art.51 Cod penal, singurul act normativ care califică mercurul drept

substanța toxică (Ordinul 43/1980) fiind un act administrativ cu caracter

extrapenal, echivalând cu eroarea de fapt, inculpatul neavând obligația de a-l

cunoaște. Nici alte acte normative nu prevedeau obligația autorizării deținerii

mercurului. Inculpatul nu are o profesie prin care să cunoască apartenența

mercurului la categoria substanțelor toxice. În subsidiar, a cerut achitarea în

baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, nefiind întrunite

elementele constitutive ale art.312 din Codul penal deoarece mercurul nu

prezintă toxicitate, lipsind latura subiectivă.

În

final a cerut să se pronunțe o pedeapsă orientată către minimul special,

prevăzut de lege, în condițiile dispozițiilor art.74-76 Cod penal și să se

aplice art.81 din Codul penal.

Avocat

V.M.D. pentru inculpatul B.S., a cerut admiterea recursului și achitarea

inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.b Cod procedură

penală, deoarece nu a comis o faptă prevăzută de legea penală, mercurul nefiind

o substanță toxică ce intră sub incidența art.312 Cod penal.

În

subsidiar, a solicitat aplicarea art.81 sau 86

1

ori 86

7

Cod penal, depunând acte.

Avocat

C.N. pentru inculpatul P.O.D. a cerut admiterea recursului și suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

Avocat

M.T. pentru inculpatul R.K. a solicitat admiterea recursului și achitarea

acestuia în baza art.11 pct.2 lit.a, raportat la art.10 lit.e din Codul de

procedură penală, cu aplicarea art.51 Cod penal (eroarea de fapt) sau în baza

art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală (lipsa laturii

subiective), așa cum s-a mai motivat. A cerut suspendarea condiționată a executării

pedepsei conform art.81 Cod penal.

Avocat

C.N. pentru inculpatul T.E. a cerut încetarea procesului penal, survenind

decesul acestuia.

Procurorul

consideră că nu este cazul achitării inculpaților deoarece:

-

nu este aplicabil art.10 lit.a din Codul de procedură penală deoarece fapta

există, în sensul că deținerea, transportul mercurului și comercializarea

acestuia a fost corect reținută potrivit art.312 alin.1 Cod penal;

-

nu sunt îndeplinite cerințele art.10 lit.b din Codul de procedură penală deoarece

corect inculpații au fost condamnați pentru infracțiunea prevăzută de art.312

Cod penal, având în vedere că mercurul este o substanță toxică în anumite

condiții de transport, manipulare și depozitare, care dau posibilitatea

împrăștierii vaporilor de mercur;

-

nu sunt aplicabile dispozițiile art.10 lit.d din Codul de procedură penală

deoarece sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de

art.312 alin.1 Cod penal, fiind dovedită latura subiectivă, sub forma intenției

întrucât inculpații au deținut și făcut operațiuni privind circulația

mercurului în scopul comercializării, dându-și seama că mercurul fiind

substanță toxică, vânzarea nu se poate face oficial, recurgându-se la

tranzacții clandestine;

-

nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art.10 lit.e din Codul de

procedură penală deoarece nu există eroare de fapt conform art.51 Cod penal,

întrucât ordinul nr.43/1980 al Ministerului Sănătății, cuprinde lista

substanțelor toxice, între care este indicat și mercurul, comercializarea sa

fiind interzisă, - fapt de care a avut cunoștință și inculpații, întrucât toate

activitățile și afecțiunile au fost întreprinse cu discreție și prin tranzacții

clandestine.

A

cerut admiterea recursurilor declarate de inculpați numai în ce privește

modalitatea executării pedepselor prin aplicarea dispozițiilor art.86

1

din Codul de procedură penală și încetarea procesului penal  pentru recurentul

inculpat t.e., survenind decesul acestuia.

În

ultimul cuvânt, inculpatul T.I., I.D. și B.S. prezenți în instanță, s-au

declarat de acord cu concluziile apărătorilor lor, regretând faptele săvârșite.

C

U R T E A

Asupra recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.67 din 29 martie 1999, Tribunalul Alba a condamnat pe

inculpații:

S.B.,

P.O.D. și T.I. la câte 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.312 alin.1 din Codul penal;  R.K. și I.D

.

la câte 4 ani

și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.312 alin.1 din Codul

penal și T.E.  la 4 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de

trafic de stupefiante prevăzută de art.26, raportat la art.312 alin.1 din Codul

penal.

Pentru

toți inculpații s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal pe timp de 2 ani.

S-a

făcut aplicarea art.64 și art.71 din Codul penal.

S-a

dedus din pedepsele aplicate inculpaților timpul reținerii și arestării

preventive.

În

baza dispozițiilor art.118 lit.e din Codul penal s-a  dispus confiscarea

cantității de 30,728 kg mercur alb.

Potrivit

art.118 lit.c din Codul penal s-a dispus confiscarea în favoarea statului a

sumei de 6.000.000 lei.

Pentru

pronunțarea hotărârii, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

Inculpatul

I.D. din Timișoara, în anul 1990, a cumpărat de la T.E. plecat defintiv din

România cantitatea de 30 kg mercur alb, păstrat într-un recipient metalic, care

a fost îngropat în grădina casei.

La

începutul anului 1997, I.D. a discutat cu inculpatul T.I., tot din Timișoara,

despre intenția de a vinde mercurul, primind asigurări că se va interesa de

posibilitatea plasării lui.

În

același timp, în luna martie 1997, inculpatul R.K. din Tg.Mureș a cumpărat de

la un cetățean din Republica Moldova, cantitatea de 3 kg mercur alb.

Pe

baza unei înțelegeri prealabile în ce privește posibilitatea comercializării

mercurului, în ziua de 23 aprilie 1997 inculpații R.K. și P.O.D., având asupra

lor cele 3 kg mercur alb, în două butelii metalice, s-au deplasat cu autoturismul

acestuia din urmă, de la Tg.Mureș la Sibiu, la domiciliul inculpatului B.S.

De

aici, au plecat să ia legătura cu persoanele ce intenționau să cumpere mercur

–rămase neidentificate- în localitatea Miercurea-Băi, în apropiere de Sibiu,

dar acestea dorind o cantitate mai mare, tranzacția nu s-a realizat.

Revenind

la Sibiu, inculpatul R.K. a luat legătura telefonică cu inculpatul T.E. din

Timișoara, pentru obținerea unei cantități de mercur alb.

În

acest scop, în seara zilei de 23 aprilie 1997, inculpații R.K. și P.O.D. s-au

deplasat cu autoturismul acestuia din urmă, de la Sibiu la Timișoara, primul

având asupra sa și suma de 6.000.000 lei, primită de la B.S., pentru cumpărarea

mercurului.

Ajunși

la Timișoara, în dimineața zilei de 24 aprilie 1997, în jurul orei 7,30, cei

doi inculpați s-au dus la domiciliul inculpatului T.E., care l-a contactat pe

inculpatul Toader Ioan, comunicându-i despre scopul venirii celor din Tg.Mureș.

Inculpatul

T.I. s-a deplasat la domiciliul inculpatului I.D., tot din Timișoara, de la

care a cumpărat, cu prețul de 6.000.000 lei, butelia cu 30 kg mercur, ce a fost

scoasă din pământ.

În

jurul orei 11,00 , T.I.  întâlnindu-se cu ceilalți trei inculpați, le-a predat

butelia cu 30 kg mercur, cumpărată de la I.D.

Inculpații

R.K. P.O.D. și T.E. au plecat cu autoturismul spre Sibiu, urmând să se

întâlnească, conform înțelegerii, cu inculpatul B.S., la limita dintre județele

Sibiu și Alba, unde urma să-i predea butelia cu mercur luată de la Timișoara.

Pe

parcurs cei ce veneau de la Timișoara s-au întâlnit cu inculpatul B.S., predându-i

butelia cu 30 kg mercur, pe care au pus-o în portbagajul mașinii cu care venise

acesta, în care se aflau și celelalte 2 butelii cu 3 kg mercur.

În

jurul orei 15,00 a zilei de 24 aprilie 1997, în timp ce inculpatul B.S. se

afla, cu autoturismul proprietate, la limita județului Alba cu județul Sibiu, a

fost surprins de organele de poliție, care au ridicat cele 3 recipiente cu

mercur.

Cantitatea

de mercur aflată în cele 3 recipiente ridicate de organele de poliție a fost în

greutate de 30,745 kg, purtiate de 99% și densitate 13.551.

Prin

decizia penală nr.285/A din 21 septembrie 2000 Curtea de Apel Alba Iulia a

admis apelurile declarate de inculpați și, prin aplicarea dispozițiilor art.74

și 76 din Codul penal, a redus pedepsele aplicate acestora, după cum urmează:

-

pentru inculpații B.S., P.O.D., T.I. și T.E. de la 4 ani închisoare la câte 2

ani închisoare, iar

-

pentru inculpații R.K. și I.D. de la 4 ani și 4 luni închisoare la câte 2 ani

și 2 luni închisoare.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs toți inculpații, solicitând, în principal,

achitarea și în subsidiar aplicarea dispozițiilor art.81 sau 86

1

,

ori 86

7

din Codul penal.

Reiterând

motivele invocate, fie la prima instanță, fie la instanța de apel, inculpații

și apărătorii acestora au cerut achitarea, apreciind că:

-

fapta nu există (art.10 lit.a Cod procedură penală) deoarece din adresa

Institutului de Medicină Legală rezultă că mercurul nu este substanță toxică.

În

adevăr, din adresa nr.42/1300 din 28.02.2000 a Institutului de Medicină Legală

„Mina Minovici” (fila 115 dos.3659/1999 al Curții de Apel Alba Iulia) rezultă

că mercurul metalic, aflat în stare lichidă, la temperatura obișnuită, nu este

toxic.

În

aceeași adresă, însă, se face precizarea că „mercurul metalic foarte fin

divizat sau în stare de vapori (ce pot fi emiși chiar și la temperatura

camerei) prezintă proprietăți toxice”, intoxicațiile putându-se produce și prin

„inhalare”.

În

tratatul de Medicină Legală al Prof.Vladimir Beliș (vol.2 f.173

dos.nr.3659/1999 al Curții de Apel) se argumentează că, pe baza a numeroase

studii care se referă la circuitul mercurului în biosferă, se apreciază riscul

mare pe care îl reprezintă toxicitatea deosebită a ionului mercurului, cât și a

implicațiilor pe care folosirea lui le are asupra mediului (faună, floră,

organism uman), concluzionându-se că este vădită tendința limitării folosirii

lui la strictul necesar. Se mai învederează că mercurul lichid emite chiar la

temperatură ordinară vapori, care în anumite concentrații, pot crea

intoxicații.

Pentru

aceste motive Ministerul Sănătății, în „Lista substanțelor toxice” (aprobată

prin Ordinul nr.43/7.02.1980, publicat în Buletinul Oficial nr.14 din 15

februarie 1980) a înscris și mercurul și sărurile acestuia.

Ca

atare, este notoriu că deținerea mercurului trebuie să se facă în anumite

condiții prevăzute de lege, fiind strict limitată comercializarea și

manipularea sa de către persoane particulare și fără autorizare specială.

-

fapta nu este prevăzută de legea penală (art.10 lit.b din Codul de procedură

penală) deoarece mercurul nefiind substanță toxică, nu cade sub incidența

art.312 alin.1 din Codul penal.

Datorită

efectelor nocive privind sănătatea publică, deținerea (păstrarea în scopuri

ilicite) și orice operațiune, printre care și orice acte legate de circulație

(oferire spre vânzare, cumpărarea, transportul, etc.) a substanțelor toxice,

periculoase pentru sănătatea publică, au fost incriminate, de mai mult timp și

sancționate penal, în prezent în art.312 alin.1 din Codul penal.

Deci

deținerea, transportul și cumpărarea mercurului fiind substanță toxică cu

posibilitatea transformării și împrăștierii (difuzării) sub formă de vapori

nocivi, așa cum s-a arătat mai sus, intră sub incidența art.312 alin.1 din

Codul penal.

-

faptei îi lipsește unul din elementele constitutive al infracțiunii prevăzute

de art.312 alin.1 Cod penal, respectiv latura subiectivă (art.10 lit.d Cod

procedură penală) și faptul că există o cauză care înlătură caracterul penal al

faptei- eroarea de fapt (art.51 Cod penal) –prevăzut de art.10 lit.e din Codul

de procedură penală, deoarece mercurul metalic nu prezintă caracterul de

toxicitate cerut imperativ de art.312 Cod penal, iar Ordinul Ministerului

Sănătății nr.43/1980 este un act normativ extrapenal, necunoașterea sau

cunoașterea greșită a acestuia echivalând cu o eroare de fapt.

Așa cum s-a mai arătat, mercurul lichid, prin starea lui

naturală,  nu este toxic, însă posibilitatea acestuia de a emite vapori, chiar

la temperatură ordinară, care în anumite concentrații, prezintă proprietăți

toxice, ce pot crea intoxicații,  îl face să fie periculos pentru sănătatea

omului, având influență nocivă și asupra mediului.

Pe

de altă parte, infracțiunea prevăzută de art.312 alin.1 Cod penal se săvârșește

cu vinovăție, sub forma intenției (directe sau indirecte), făptuitorul dându-și

seama că produsele sau substanțele care fac obiectul material al activității

sale (în speță mercurul) sunt produse ori substanțe stupefiante sau toxice și

urmărește să facă operațiuni cu asemenea produse sau, chiar dacă nu urmărește,

acceptă acest lucru.

În ce privește cunoașterea de către făptuitor a caracterului

(naturii) produselor sau substanțelor cu care operează, aceasta este o problemă

de fapt pe care instanțele o stabilesc în raport cu complexul probelor

administrate în cauză.

În speță, deși există „Lista substanțelor toxice” în care se

include și mercurul cu sărurile sale, aprobată prin Ordinul Ministerului

Sănătății nr.43 din 7 februarie 1980, publicat în Buletinul Oficial nr.14 din

15 februarie 1980, în vigoare, deci făcut public (act normativ extrapenal),

este posibil ca inculpații sau unii din ei să nu-l fi cunoscut, deși puteau să

ia cunoștință de el și ar fi trebuit să-l cunoască, în condițiile efectuării

unor tranzacții cu mercur.

Dar, în doctrina și practica judiciară, în mod corect s-a

apreciat că împrejurarea că făptuitorul și-a dat seama că anumite produse sau

substanțe sunt toxice, poate rezulta și din alte situații și împrejurări, decât

din cunoașterea de către acesta a actului normativ care cuprinde enumerarea

lor.

Or, din probele administrate în cauză, rezultă indubitabil că

inculpații au cunoscut caracterul ilegal, neoficial, al activității

(tranzacțiilor) lor, tocmai datorită faptului că erau convinși, că acestea sunt

interzise prin natura toxică a mercurului respectiv. Numai așa se explică

următoarele fapte și împrejurări.

- Inculpatul I.D. a deținut la domiciliu, îngropată în grădina

casei, butelia cu circa 30 kg mercur, aproape 7 ani;

- Atât deținerea, transportul cât și tranzacțiile privind

achiziționarea celor 3 butelii cu mercur s-a realizat clandestin de către toți

inculpații.

- Toate întâlnirile între inculpați, au avut loc cu discreție în

mașină, pe șosea sau la baruri și chiar la mari distanțe.

- S-a urmărit ca la predarea buteliilor cu mercur să se afle cât

mai puține persoane.

- Inculpații au o pregătire medie și chiar superioară, de natură

a intui cu ușurință caracterul ilicit (fără drept) al tranzacțiilor (pentru

utilitate particulară), determinat de natura mercurului, ca produs toxic,

dăunător.

În concluzie, nu se justifică achitarea recurenților inculpați

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.312 alin.1 din Codul penal,

care este corect reținută în sarcina lor.

Cererea avocatului C.N. pentru inculpatul B.S. nu este

întemeiată, nefiind justificată restituirea cauzei pentru rejudecare, deoarece

acesta a lipsit jusitifcat la primul termen de judecată din 7 iulie 1999,

nefiindu-i adusă nici o vătămare a intereselor sale, deoarece nu era începută

cercetarea judecătorească, ulterior, fiind prezent la ședințele de judecată. De

asemenea, prezența martorului M.N. nu a fost necesară.

Recursurile sunt fondate numai în ce privește modalitatea de

executare a pedepselor aplicate inculpaților care au fost just individualizate

de către instanța de apel.

Curtea constată însă, că nu s-a acordat semnificația cuvenită

împrejurărilor în care au fost săvârșite faptele și în special urmărilor

acestora. Fără a minimaliza pericolul social al faptelor săvârșite, totuși

trebuie să se ia în considerare că acestea nu au creat o stare de pericol

deosebit pentru sănătatea publică, neavând urmări negative concrete asupra

mediului (faună, floră, organismul uman), iar inculpații nu au beneficiat de

nimic de pe urma lor.

De asemenea, nu s-a ținut, în suficientă măsură seama că

inculpații nu au antecedente penale, au avut o comportare corespunzătoare în

societate și la locul de muncă, unii fiind pensionari, persoane mai în vârstă,

bolnavi, au familii organizate și copii minori în întreținere, că au avut o

poziție corectă, în special la urmărirea penală, înlesnind descoperirea

faptelor și al tuturor făptuitorilor, iar impactul social al infracțiunii s-a

diminuat prin trecerea timpului trecând aproape 5 ani de la săvârșirea

faptelor, pe care le regretă.

Toate acestea justifică suspendarea executării sub supraveghere

a pedepselor aplicate tuturor inculpaților, apreciindu-se că scopul pedepsei

poate fi atins chiar fără executarea acestora în regim de detenție.

Pentru aceste considerente, recursurile declarate de inculpații T.I.,

I.D., S.B., P.O.D., R.K. și T.E. urmează a fi admis, potrivit dispozițiilor

art.385

15

pct.2 lit.d din Codul de procedură penală și rejudecând,

se va casa atât sentința penală cât și decizia atacată, numai cu privire la

modalitatea executării pedepselor aplicate de instanța de apel.

În baza dispozițiilor art.86

1

din Codul penal se va

dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate tuturor

recurenților inculpați menționați.

Se vor menține restul dispozițiilor din hotărârile casate.

Potrivit dispozițiilor art.11 pct.2 lit.d, raportat la art.10

lit.g din Codul de procedură penală se va dispune încetarea procesului penal cu

privire la recurentul inculpat T.E. pentru infracțiunea prevăzută de art.26,

raportat la art.312 alin.1 din Codul penal, survenind decesul acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursurile declarate de inculpații T.I., I.D., S.B.,

P.O.D., R.K. și T.E. împotriva deciziei penale nr.285/A din 21 septembrie  2000

a Curții de Apel Alba Iulia.

Casează

decizia penală atacată și sentința penală nr.67 din 29 martie 1999 a

Tribunalului Alba numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor.

Conform

art.86

1

Cod penal, dispune suspendarea executării sub supraveghere a

pedepselor de câte 2 ani închisoare aplicate inculpaților B.S. P.O.D. și T.I.

pe termenul de încercare de 7 ani, stabilit conform art.86

2

Cod penal.

Conform

art.86

1

Cod penal, dispune suspendarea executării sub supraveghere a

pedepselor de câte 2 ani și 2 luni închisoare aplicate inculpaților R.K. și

I.D. pe termenul de încercare de câte 7 ani și 2 luni, stabilit conform art.86

2

Cod penal.

Conform

art.86 alin.3 Cod penal se pune în vedere inculpaților obligațiile înscrise în

acest text de lege.

Conform

art.11 pct.2 lit.d raportat la art.10 lit.g Cod procedură penală, încetează

procesul penal cu privire la recurentul inculpat T.E., pentru infracțiunea

prevăzută de art.26, raportat la art.312 al.1 Cod penal, survenind decesul

acestuia.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Onorariul

apărătorului din oficiu pentru recurenții inculpați P.O.D. și T.K., în sumă de

câte 300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 23 ianuarie 2003.