ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1467/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 263/2004 Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul M.F. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 10 ani, pentru comiterea infracțiunilor prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. Totodată, a condamnat pe inculpații M.E.G. și S.F. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., la câte 2 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 7 ani, făcând aplicarea art. 86 1 C. pen.

În fapt, s-a reținut că: în cursul lunii noiembrie 2002, inculpatul M.F. a primit de la un fost coleg de celulă, respectiv numitul G.M., o sticlă ce conținea 5,600 kg mercur și i-a solicitat totodată identificarea unor cumpărători inculpatul M.F. nu i-a comunicat reala proveniență a sticlei conținând mercur. În vederea comercializării bunului, inculpatul M.F. a luat legătura cu inculpata M.E.G. și cu concubinul acesteia, inculpatul S.F., fiindu-le promise suma de câte 500 Euro în situația găsirii unor cumpărători. Inculpatul S.F. a contactat la rândul său alte persoane, printre care și pe martora V.E., martora comunicând în cursul anului 2003 faptul că a găsit un cumpărător, o persoană cu numele V. De menționat este împrejurarea că în tot acest timp scurs de la data primirii sticlei de mercur de la numitul G.M.

până la 28 mai 2003, obiectul s-a aflat în posesia inculpatului M.F. Inculpatul S.F. a luat legătura cu persoana indicată de martora V.E., stabilind să se întâlnească în data de 28 mai 2003 în fața Întreprinderii SC E. SA Brașov. La 28 mai 2003, inculpații S.F. și M.G. l-a anunțat pe inculpatul M.F. că au găsit o persoană interesată să cumpere mercurul, stabilind să se întâlnească toți trei. În jurul orelor 13,00, inculpatul M.F. s-a întâlnit cu inculpații S.F. și M.E.G. ocazie cu care a înmânat inculpatei M.G. sticla conținând mercur, sticlă pe care aceasta a introdus-o în geanta pe care o avea asupra ei și pe care au depozitat-o până la momentul întâlnirii cu numitul V. în dulapul aparținând inculpatului S.F.

din incinta SC E. SA. În jurul orelor 15,00, inculpații S.F. și M.E.G. s-au întâlnit cu numitul V. în incinta SC E. SA Brașov, la SC E.F. SRL, i-au arătat sticla ce conținea mercur, numitul V. plecând să aducă banii. La scurt timp au sosit organele de poliție care au surprins pe cei doi inculpați încercând să comercializeze mercurul. Conform adresei existente, D.S.P. Brașov confirmă împrejurarea că proba prezentată spre analiză, respectiv conținutul perului ridicat de la inculpata M.G., conține mercur metalic, în greutate de 5,622 kg. Din conținutul aceleiași adrese reținem că mercurul metalic poate să emită vapori chiar și la temperatura camerei și este toxic sub formă de vapori sau dispersie foarte fină; se precizează că vaporii absorbiți pe cale pulmonară pot da intoxicații cronice și chiar acute.

Ordinul nr. 43/1980 emis de Ministerul Sănătății evidențiază printre substanțele toxice mercurul la pct. 83. Împotriva hotărârii au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov (cu privire la inculpații M.F., M.E.G. și S.F.) și inculpatul M.F., criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând casarea acesteia. În cadrul rejudecării, parchetul a cerut majorarea pedepselor aplicate celor 3 inculpați, întrucât acestea nu corespund gradului de pericol al faptei și persoanei lor, constatând, de asemenea, aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu privire la inculpatul M.F., pentru infracțiunea prevăzută de art. 213 C. pen. și reducerea duratei pedepsei complimentare pentru toți cei trei inculpați.

La rândul său, inculpatul M.F. a cerut aplicarea de circumstanțe atenuante și reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege. Prin decizia nr. 366/ A din 14 noiembrie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția penală, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpatul M.F. împotriva sentinței penale sus menționate, care a fost desființată numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului M.F. și al pedepselor complimentare aplicate inculpaților M.E.G., S.F. și M.F. Rejudecând cauza în aceste limite, a redus durata pedepselor complimentare aplicate inculpaților de la câte 7 ani la câte 2 ani pentru inculpații M.E.G. și S.F. și de la 10 ani la 5 ani pentru inculpatul M.F.

A majorat pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului M.F. prin aplicarea unui spor de un an închisoare, de la 4 ani și 6 luni închisoare, la 5 ani și 6 luni închisoare. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen., fapta reținută în sarcina inculpaților M.F., M.E.G. și S.F. (traficul de stupefiante) nefiind săvârșită de trei sau mai multe persoane împreună. Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, inculpatul M.F. a deținut în perioada octombrie 2002 – mai 2003 5,622 kg mercur, după care i-a contactat pe coinculpații M.E. și S.F., pentru a-l ajuta să comercializeze marfa.

În data de 28 mai 2003 cei doi coinculpați, găsind un cumpărător, au luat produsul de la M.F. și s-au deplasat la sediul SC E. SA Brașov pentru perfectarea vânzării însă au fost surprinși de organele de poliție. Modul de comitere a infracțiunii duce la concluzia că fapta nu a fost săvârșită de trei sau mai multe persoane împreună, așa cum prevăd dispozițiile art. 75 lit. a) C. pen., săvârșirea împreună neputând însemna decât o săvârșire în comun, o conlucrare conjugată, deci simultană la comiterea faptei prevăzută de legea penală, împrejurare care nu se regăsește în speța de față. Doar doi dintre inculpați au fost prezenți la sediul E. SA Brașov, pentru a realiza comercializarea substanțelor toxice, acțiunea celuilalt participant fiind anterioară acestui moment și neputând intra în sfera noțiunii de „săvârșire împreună” a faptei constând în comercializarea de produse toxice.

Referitor la inculpatul M.F., starea de recidivă a fost corect reținută de prima instanță, pentru ambele infracțiuni fiind incidente dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., faptele fiind comise după considerarea ca executată a pedepsei anterioare. În ce privește individualizarea judiciară a pedepselor, a constatat că instanța de fond nu a făcut o aplicare corespunzătoare a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., pentru inculpatul M.F., pedeapsa stabilită pentru acesta neputând duce la realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.: prevenirea comiterii de noi infracțiuni. Inculpatul M.F. a inițiat și determinat săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 312 C. pen., fiind cel care a obținut produsul toxic și i-a contactat pe ceilalți inculpați, cooptând-i pentru a-l ajuta să vândă mercurul și să obțină astfel un folos material.

Totodată, la un interval de timp relativ scurt, inculpatul a comis o infracțiune de furt calificat împreună cu un alt inculpat, sustrăgând, prin efracție și pe timp de noapte, bunuri dintr-un bar. Perseverența infracțională susținută a inculpatului M.F. este dovedită și de fișa de cazier judiciar, din care rezultă că aceasta a fost condamnat începând din anul 1996, în trei rânduri, pentru infracțiuni îndreptate împotriva patrimoniului (tâlhării, furt calificat). Deși a executat parțial pedepsele, inculpatul nu s-a resocializat și nu a dat nici o dovadă de îndreptare, nesocotind clemența de care au dat dovadă organele judiciare. Inculpatul este în vârstă de 28 de ani, nu este căsătorit, nu are copii, nu are ocupație și nu este încadrat în muncă.

În cursul procesului penal inculpatul M.F. a avut un comportament corespunzător și a recunoscut (în fața probelor ce-i indicau vinovăția) săvârșirea infracțiunii. În ce privește pedepsele complimentare aplicate inculpaților M.E.G., S.F. și M.F. s-a constatat că instanța de fond a stabilit o durată a acestora deosebit de mare, fără a exista vreo justificare (în privința naturii infracțiunilor sau a persoanei inculpaților) care să atragă o atare severitate, fiind necesară reducerea lor pentru a se putea realiza scopul prevăzut de legiuitor. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră în raport de împrejurările săvârșirii faptelor și situația sa familială, solicitând înlăturarea sporului de 1 an din pedeapsa rezultantă.

Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat. Instanța de apel a aplicat corespunzător criteriile de individualizare judiciară a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere atât modul și mijloacele de săvârșire a faptelor, contribuția determinantă a inculpatului M.F. la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 312 C. pen., faptul că acesta a mai săvârșit o infracțiune concurentă de furt calificat (împreună cu un alt inculpat, pe timp de noapte și prin efracție), cât și circumstanțele sale personale (fără ocupație, fără familie, cu o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, condamnat anterior de trei ori pentru infracțiuni de furt calificat și tâlhărie).

În raport de aceste date, instanța de apel a apreciat în mod justificat că, numai prin aplicarea unui spor de un an, în baza dispozițiilor art. 33 și art. 34 C. pen., se poate realiza scopul preventiv și educativ al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. Pentru aceleași considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge recursul formulat de inculpat ca nefondat, apreciind că nu sunt motive pentru reducerea pedepsei rezultante aplicată recurentului – inculpat de instanța de fond. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul – inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F. împotriva deciziei penale nr. 366 din 14 octombrie 2004 a Curții de Apel Brașov. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 februarie 2005.