ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4382/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Timiș, prin sentința penală nr. 746 din 9 octombrie 2002, pronunțată în dosar nr. 3242/2002, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpații: B.C., I.I., F.M. și P.C., la câte: - 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante. D.O., M.G. și P.M., la câte: - 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante. A interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevederilor art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen. și art. 350 C. proc. pen. a dedus din pedepsele aplicate inculpaților reținerea și arestul preventiv de la 10 februarie 2002, la 11 martie 2002, pentru inculpații B.C., I.I., F.M. și P.C. și de la 10 februarie 2002, la zi, pentru inculpații D.O., M.G. și P.M. și a menținut starea de arest a inculpaților D.O., M.G. și P.M. În baza art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea cantității de 15,150 kg. mercur metalic, ridicată de organele de poliție de la inculpata F.M. În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a obligat inculpații să plătească statului câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele: În data de 10 februarie 2002 organele de poliție din cadrul CZCCOA Timișoara au fost sesizate de martorul P.T.

că i s-a oferit spre cumpărare o cantitate de mercur industrial. Martorul a declarat, că în aceeași zi i s-a oferit de către inculpatul D.O. o probă de 0,150 kg. Mercur, pentru a-l prezenta eventualelor persoane interesate pentru achiziționarea întregii cantități. Martorul s-a prezentat la CZCCOA Timișoara, unde a predat proba de mercur primită de la inculpat și a făcut declarații în legătură cu activitatea infracțională ce urma să se deruleze astfel încât organele de poliție au procedat la realizarea și constatarea infracțiunii flagrante în după amiaza zilei de 10 februarie 2002. Cu această ocazie, într-un autoturism parcat în imediata apropiere a unui imobil, au fost prinși în flagrant în timp ce ofereau spre vânzare cantitatea de 15 kg mercur metalic de puritate înaltă inculpatul D.O., inculpata F.M.

și învinuita P.P. După realizarea infracțiunii flagrante s-a procedat la efectuarea unei percheziții la domiciliul inculpatei F.M., ocazie cu care au fost identificați și ceilalți inculpați. În urma audierii, s-a stabilit următoarea stare de fapt: La sfârșitul anului 2001 inculpata F.M., împreună cu inculpatul M.G. cunoscând că în orașul Onești există persoane care dețin mercur industrial, au luat hotărârea să procure o cantitate din acest metal, pe care urmau să-l vândă. În aceste condiții inculpatul M.G. l-a contactat telefonic pe inculpatul P.M. și i-a solicitat acestuia să găsească persoana ce deține mercur industrial, pentru a-l achiziționa. P.M. a luat legătura cu inculpatul P.C., informându-l pe acesta despre oferta făcută cu inculpații M.G.

și F.M. La rândul său inculpatul P.M. l-a contactat telefonic pe inculpatul I.I. în localitatea Onești, acesta spunându-i că deține cantitatea de 15 kg de mercur industrial, pe care este de acord să o vândă. Inculpatul P.M. l-a informat pe inculpatul P.C. că a găsit persoana care deține mercur, iar acesta la rândul său a informat-o pe inculpata F.M., căreia i-a solicitat să trimită o persoană, pentru a aduce mercurul. Astfel, în data de 08 februarie 2002, inculpatul B.C. împreună cu inculpatul M.G. s-au deplasat la domiciliul lui P.M., iar a doua zi, în 09 februarie 2002, toți trei însoțiți fiind de inculpatul P.M., s-au deplasat în orașul Onești, unde l-au contactat pe inculpatul I.I., persoană ce deținea mercurul.

Acesta a luat mercurul și toți inculpații s-au deplasat din Onești în Timișoara, drum parcurs cu autoturismul proprietatea inculpatului B.C., autoturism ce a fost indisponibilizat în vederea confiscării. Ajunși în Timișoara inculpații P.C., I.I. și P.M. au fost cazați la domiciliul inculpatei F.M. situat, iar inculpații F.M. și B.C. s-au cazat la domiciliul învinuitei P.P. Cantitatea de 15.150 kg mercur industrial a fost depozitată la domiciliul inculpatei F.M. Anterior acestei date, F.M. l-a contactat pe inculpatul D.O., pe care l-a informat că împreună cu M.G. deține spre vânzare o cantitate de mercur alb. În aceste condiții inculpatul D.O. s-a oferit să găsească un client dornic să achiziționeze această cantitate de mercur.

Inculpatul D.O. l-a contactat pe martorul P.T., căruia i-a oferit spre vânzare cantitatea de 15 kg de mercur alb, oferindu-i și o mostră de 0,150 kg, pentru a-și face o părere despre cantitatea mercurului. După ce martorul P.T. a încunoștințat organele de poliție despre oferta ce o primise, s-a procedat la realizarea și constatarea infracțiunii flagrante, ocazie cu care au fost surprinși inculpații D.O și F.M. și învinuita P.P., în timp ce ofereau spre vânzare cantitatea sus menționată de mercur alb. Din cercetările efectuate a rezultat că în cazul în care comercializarea mercurului s-ar fi realizat în municipiul Timișoara, iar acțiunea infracțională a acestora nu ar fi fost stopată, profitul rezultat din vânzarea mercurului s-ar fi împărțit după cum urmează, inculpatul I.I.

ar fi primit 20 milioane lei, inculpatul D.O. 4 milioane lei, iar inculpații P.M., P.C., M.G., B.C și F.M., câte 200 mărci germane. În ceea ce privește proveniența mercurului traficat în cauză, nu s-a putut stabili cu exactitate acest lucru, având în vedere că inculpatul I.I. a susținut că l-ar fi achiziționat de la persoane necunoscute din Onești, iar inculpata F.M. a susținut că acest mercur ar fi aparținut cumnatului său P.V., care a decedat în urmă cu 5 ani. În ceea ce privește pe învinuita P.P., având în vedere că din materialul probator administrat în cauză, rezultă că în după amiaza zilei de 10 februarie 2002, aceasta a fost rugată de inculpata F.M.

să o ajute să transporte la domiciliul inculpatei o plasă, până în parcarea situată în imediata apropiere a locuinței acesteia fără a fi informată cu privire la faptul că în plasă se găsește un recipient, care conține mercur apreciindu-se că în sarcina acesteia nu s-a putut reține săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., lipsindu-i latura subiectivă, astfel că s-a dispus în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., scoaterea acesteia de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii. Împotriva sentinței penale nr. 746 din 9 octombrie 2002 au declarat apel inculpații P.M., M.G., P.C., F.M., B.C., D.O. și I.I. În motivare, inculpatul B.C. a solicitat în principal achitarea, pe motiv că nu a participat cu vinovăția la comiterea faptei, iar în subsidiar a cerut suspendarea condiționată a pedepsei.

Ceilalți inculpați nu au contestat în motivele de apel vinovăția, dar au solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, arătând că acestea sunt prea mari, în raport de fapta comisă. Curtea de Apel Timișoara a constatat că apelurile sunt întemeiate. În ceea ce-l privește pe inculpatul B.C., Curtea apreciază, că motivul principal de apel nu poate fi luat în considerare, deoarece din probe a rezultat că el cunoștea caracterul ilegal al faptei sale. El a asigurat serviciile de transport pentru inculpatul M.G. și a primit și bani pentru aceasta. În acest context nu se poate susține că nu ar exista latura subiectivă, astfel că nu se impune achitarea. Examinând celelalte motive de apel invocate de inculpați, Curtea, examinând cauza în ansamblu, apreciază că pedepsele aplicate sunt prea mari în raport de criteriile prevăzute în art. 72 C. pen., chiar dacă unii din inculpați au antecedente penale, nu se poate face abstracție de pericolul concret al faptei.

Inculpații au traficat mercur într-o cantitate relativ mică (15 kg), astfel că pedepsele de câte 5 și 4 ani aplicate sunt prea aspre. Așa fiind, prin decizia penală nr. 500 din 18 decembrie 2002, s-a desființat sentința în latura penală sub aspectul cuantumului pedepselor. Rejudecând, s-au aplicat pedepse de câte 4 ani închisoare, pentru inculpații P.M., M.G. și D.O. și de câte 3 ani închisoare, pentru inculpații F.M., P.C., B.C. și I.I., menținând restul dispozițiilor. Împotriva acestei decizii au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpații M.G., D.O., P.M., B.C., I.I., F.M. și P.C. Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul individualizării în sensul că pedepsele aplicate sunt prea blânde, avându-se în vedere că o parte din inculpați au antecedente penale.

Inculpații au criticat hotărârea tot sub aspectul individualizării pedepselor, solicitând în acest sens reducerea acestora și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. Examinând cauza, sub aspectul motivelor invocate analizate, prin prisma dispozițiilor art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., constată că atât recursurile inculpaților cât și al Parchetului sunt nefondate. Instanța de apel a avut în vedere la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților toate criteriile, prevăzute în dispozițiile art. 72 C. pen., astfel că o reindividualizare în sensul reducerii acestora sau a majorării nu se impune. Astfel, s-a dat eficiență atât pericolului social al faptei săvârșite dar și a modului în care a fost concepută fapta și a participării fiecărui inculpat la săvârșirea faptei cât și a datelor ce caracterizează persoana fiecăruia.

Examinând cauza din oficiu în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârii astfel că, recursurile vor fi respinse potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de către inculpații M.G., D.O., P.M., B.C., I.I., F.M. și P.C., împotriva deciziei nr. 500 din 18 decembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara, ca nefondate. Compută din pedepsele aplicate inculpaților M.G., D.O. și P.M., durata arestării preventive de la 10 februarie 2002, la zi, pentru toți. Obligă pe recurenții inculpați B.C., I.I., F.M. și P.M. să plătească statului fiecare 1.000.000 lei și pe D.O., P.C. și M.G. fiecare 1.400.000 reprezentând cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 400.000 lei pentru ultimii trei inculpați, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2003.