ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4657/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 171/F din 25

iunie 2003, pronunțată în dosarul nr. 486/2003 al Tribunalului Ialomița, în

baza art. 174 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.N. la pedeapsa de 12 ani

închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

A dedus prevenția de la 15 august

2002 la zi și în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

dispus confiscarea de la inculpat a unui topor.

A luat act că partea vătămată C.M.

nu s-a constituit parte civilă.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 1.739.479 lei despăgubiri civile către Spitalul „Sf. Pantelimon”

București.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că , în ziua de 10 august 2002,

partea vătămată C.C., fiind în vizită la fiica sa pe nume C.M., s-a întâlnit cu

concubinul acesteia, pe nume D.N.

Intrigat de prezența acestuia,

inculpatul D.N., i-a reproșat fratelui său D.I. acest aspect, împrejurare în

care a intervenit victima C.C. cu intenția de a-l aplana.

Inculpatul D. a mers în partea

laterală a locuinței, de unde, de sub un pat, a luat un topor, și revenind i-a

aplicat victimei C.C. o lovitură cu muchia toporului în zona capului. Victima a

fost transportată la Spitalul județean Ialomița, după care a fost transferat la

Spitalul „Sf. Pantelimon” București, refuzând internarea. La data de 12 august

2002, victima a revenit la acest spital, fiind internată cu diagnosticul

„Traumatism cranio-cerebral minor grad 0; fractură închisă cu înfundare os frontal;

hematom parpebral drept”, iar la 15 august 2002 a decedat.

Împotriva acestei hotărâri

inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 421 din 1

august 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul D.N.

Inculpatul a declarat recurs

împotriva deciziei penale sus-menționate, solicitând schimbarea încadrării

juridice a faptei din infracțiunea de omor în infracțiunea de loviri cauzatoare

de moarte, deoarece nu a intenționat să ucidă victima.

În subsidiar, s-a cerut reducerea

pedepsei.

Recursul își găsește temeiul în

dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., dar nu

este fondat.

Este neîntemeiată susținerea că s-a

dat faptei o greșită încadrare juridică.

Din probele administrate, rezultă că

inculpatul a lovit victima cu un topor în zona capului, provocându-i un

traumatism cranio-cerebral, acțiune ce duce la concluzia că inculpatul, chiar

dacă nu a urmărit, a acceptat ca rezultat posibil al faptei sale moartea

victimei.

Or, această poziție subiectivă este

specifică conform art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen., formei de vinovăția

a intenției. Ca atare, nu se poate reține că fapta comisă întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., în cazul căreia

moartea victimei se produce din culpa făptuitorului.

Se apreciază, de asemenea, că nu

este întemeiată solicitarea de a se reduce pedeapsa, aceasta fiind

corespunzătoare pericolului social deosebit al faptei, determinată de

modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită, inculpatul acționând cu

violență asupra victimei care încerca să aplaneze un conflict creat de

inculpat, și de persoana acestuia, necunoscut cu antecedente penale, având o

atitudine de recunoaștere și regret a faptei săvârșite.

În consecință, recursul va fi

respins ca nefondat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce la zi arestarea

preventivă.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de

inculpatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 421 din 11 august 2003 a Curții

de Apel București, secția I penală, ca nefondat.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 15 august 2002 până la 22

octombrie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

22 octombrie 2003.