ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4657/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 171/F din 25 iunie 2003, pronunțată în dosarul nr. 486/2003 al Tribunalului Ialomița, în baza art. 174 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.N. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A dedus prevenția de la 15 august 2002 la zi și în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a unui topor. A luat act că partea vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.739.479 lei despăgubiri civile către Spitalul „Sf.

Pantelimon” București. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că , în ziua de 10 august 2002, partea vătămată C.C., fiind în vizită la fiica sa pe nume C.M., s-a întâlnit cu concubinul acesteia, pe nume D.N. Intrigat de prezența acestuia, inculpatul D.N., i-a reproșat fratelui său D.I. acest aspect, împrejurare în care a intervenit victima C.C. cu intenția de a-l aplana. Inculpatul D. a mers în partea laterală a locuinței, de unde, de sub un pat, a luat un topor, și revenind i-a aplicat victimei C.C. o lovitură cu muchia toporului în zona capului. Victima a fost transportată la Spitalul județean Ialomița, după care a fost transferat la Spitalul „Sf. Pantelimon” București, refuzând internarea.

La data de 12 august 2002, victima a revenit la acest spital, fiind internată cu diagnosticul „Traumatism cranio-cerebral minor grad 0; fractură închisă cu înfundare os frontal; hematom parpebral drept”, iar la 15 august 2002 a decedat. Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 421 din 1 august 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.N. Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale sus-menționate, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, deoarece nu a intenționat să ucidă victima.

În subsidiar, s-a cerut reducerea pedepsei. Recursul își găsește temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., dar nu este fondat. Este neîntemeiată susținerea că s-a dat faptei o greșită încadrare juridică. Din probele administrate, rezultă că inculpatul a lovit victima cu un topor în zona capului, provocându-i un traumatism cranio-cerebral, acțiune ce duce la concluzia că inculpatul, chiar dacă nu a urmărit, a acceptat ca rezultat posibil al faptei sale moartea victimei. Or, această poziție subiectivă este specifică conform art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen., formei de vinovăția a intenției. Ca atare, nu se poate reține că fapta comisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., în cazul căreia moartea victimei se produce din culpa făptuitorului.

Se apreciază, de asemenea, că nu este întemeiată solicitarea de a se reduce pedeapsa, aceasta fiind corespunzătoare pericolului social deosebit al faptei, determinată de modalitatea și împrejurările în care a fost săvârșită, inculpatul acționând cu violență asupra victimei care încerca să aplaneze un conflict creat de inculpat, și de persoana acestuia, necunoscut cu antecedente penale, având o atitudine de recunoaștere și regret a faptei săvârșite. În consecință, recursul va fi respins ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va deduce la zi arestarea preventivă. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de inculpatul D.N. împotriva deciziei penale nr. 421 din 11 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 15 august 2002 până la 22 octombrie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 22 octombrie 2003.