ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5271/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 87 din 17 iunie 2003, pronunțată în dosarul nr. 1350/2002, Tribunalul Olt, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen. În baza art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.M. la pedeapsa de 16 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost dedusă prevenția de la 6 decembrie 2001 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui topor corp delict. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 138.491.809 lei despăgubiri către Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, reprezentând cheltuieli de spitalizare, cu dobânzile legale de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală. S-a luat act că partea vătămată R.G. nu s-a constituit parte civilă, iar în baza art. 171 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În dimineața zilei de 5 decembrie 2001, inculpatul și victima s-au deplasat la locuințele unor cetățeni din comuna Spineni unde au prestat munci în folosul acestora, ocazie cu care au servit masa și au consumat băuturi alcoolice.

Victima R.C. ajungând în stare avansată de ebrietate a avut o discuție contradictorie cu fratele său, inculpatul, împrejurare în care a încercat să-l lovească cu pumnii, atitudine care l-a determinat pe inculpat, după ce s-a eschivat, să aplice cu un topor, pe care îl avea în apropierea patului, o lovitură, în zona capului, provocându-i o leziune care a făcut ca victima să-și piardă cunoștința. Observând gravitatea faptei comise, inculpatul R.M., i-a relatat mamei sale cele întâmplate, după care martorului F.C., care la rândul său a venit la locuința acestora și l-a determinat pe inculpat să telefoneze la salvare. Victima a fost transportată la Spitalul nr. 1 Craiova și supus unei intervenții chirurgicale, astfel că momentan viața sa a fost salvată, din raportul de constatare medico-legală rezultând că a prezentat un traumatism cranio-cerebral grav, plagă cerebrală occipitală stânga, fractură cu înfundare occipitală operată și o dilacerare durală.

Ulterior, la 5 februarie 2002, victima a decedat, din raportul de constatare medico-legală rezultând că moartea a fost violentă și s-a datorat dilacerării cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral, cu fractură de boltă și bază craniană, care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, iar între leziuni și deces, există o legătură de cauzalitate directă și necondiționată. Trecând la individualizarea judiciară a pedepsei, în aplicarea dispozițiilor art. 72 și urm. C. pen., instanța de fond a reținut drept criterii condițiile concrete prin care a fost săvârșită fapta, pericolul social al acesteia și consecințele produse, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o poziție oscilantă în timpul procesului penal și nu are antecedente penale, precum și atitudinea victimei față de inculpat în antecedente.

Probatoriile administrate în cauză, respectiv procesul verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice judiciare, raport de constatare medico-legală privind victima, depozițiile martorilor F.C. și R.G., fișa privind cazierul judiciar al inculpatului, precum și declarațiile acestuia date la urmărirea penală și în timpul cercetării judecătorești, le-a avut în vedere instanța de fond la stabilirea situației de fapt, la încadrarea juridică a faptei, la individualizarea pedepsei aplicate și soluționarea laturii civile a cauzei, în condițiile arătate mai sus. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, criticând-o ca fiind netemeinică, întrucât pedeapsa aplicată este prea blândă și inculpatul, care a arătat că pedeapsa aplicată este prea aspră.

Prin decizia penală nr. 415 din 29 septembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și inculpatul R.M., apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond. Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.M., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente. Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comise. Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpat și care vizează individualizarea pedepsei, se constată că acesta nu este fondat.

Astfel, la individualizarea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., condițiile în care a fost comisă fapta, pericolul social concret al acesteia și consecințele produse, cât și circumstanțele personale ale inculpatului (atitudine oscilantă, nu are antecedente penale). Așa încât, pedeapsa aplicată inculpatului, atât prin cuantum, cât și ca modalitate de executare, corespunde scopurilor pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. Față de aceste considerente, urmează să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat, conform dispozitivului. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva deciziei penale nr. 415 din 29 septembrie 2003 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 6 decembrie 2001 la 18 noiembrie 2003. Obligă inculpatul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2003.