ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4723/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 150

din 7 iulie 2005 pronunțată de Tribunalul Brașov a fost condamnat, alături de

inculpații B.I. și B.V., și inculpatul C.G. la pedepsele de:

- câte 10 ani închisoare,

pentru fiecare din cele 2 infracțiuni de tâlhărie în concurs, prevăzute în art.

211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen., cu art.

33 lit. a) și art. 37 lit. a) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice în

baza art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea unică, prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen., cu art. 37 lit.

a) C. pen., comisă la data de 14 iulie 2003 având ca victime pe A.G. și A.D.).

- 11 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen. (comisă la data de 16 iulie 2003 în dauna părții vătămate M.I.C.),

dispunându-se în final, prin contopire, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin.

(1) lit. b) C. pen., să se execute ca pedeapsă rezultantă pedeapsa mai grea,

aceea de 11 ani închisoare; în baza art. 86

4

C. pen., a fost

revocată suspendarea sub supraveghere, pentru condamnarea definitivă anterioară,

la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 165 din 3

aprilie 2002 a Judecătoriei Făgăraș pentru care s-a dispus executarea în cumul

aritmetic cu pedeapsa rezultantă în cauză, în final inculpatul C.G. având de

executat în regim de detenție pedeapsa totală de 14 ani închisoare.

S-a făcut aplicația art. 71

și art. 64 C. pen.

S-a constatat că inculpatul

este arestat în altă cauză.

În baza art. 116 C. pen.,

s-a aplicat inculpatului măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în

localitățile Recea și Mândra, precum și în municipiul Brașov pe o durată de 5

ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea specială a unui topor proprietatea inculpatului C.G.,

corp delict aflat la dosar.

Pe latura civilă a fost

obligat inculpatul C.G. singur la despăgubiri civile în sumă de 2.369.265 lei

către partea civilă C.A.S. Brașov (pentru Spitalul Județean Brașov, secția

chirurgie toracică), iar în solidar cu ceilalți coinculpați cu același titlu în

sumă de 1.700.000 lei către partea civilă A.A.D.

S-a luat act că părțile

vătămate A.G. și M.I.C. nu s-au constituit în cauză părți civile și în

consecință, în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea

specială de la inculpatul C.G. a sumei de 80.000 lei.

În baza art. 343 alin. (3) C.

proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul C.G. a unei perechi de

cizme din cauciuc și a unei perechi de șosete, mijloace materiale de probă

ridicate prin procesul-verbal de cercetare la fața locului.

A fost obligat inculpatul la

6.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 600.000 lei a reprezentat

onorariu apărător oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

[(Prin aceiași sentință au

fost condamnați în cauză și coinculpații B.I. și B.V., la pedeapsa de 4 ani închisoare

și respectiv 6 ani închisoare, în baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1)

lit. a), b), g) și i) C. pen., pentru ultimul inculpat fiind reținută și starea

de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.)].

S-a reținut că, în noaptea

de 14 iulie 2003, cei trei inculpați au pătruns pentru a sustrage bunuri, în

condițiile în care inculpatul C.G. înarmat anterior cu un topor a escaladat

gardul împrejmuitor și a deschis poarta de acces, în imobilul situat în satul

Gura Văii comuna Recea proprietatea părților vătămate A.G. și A.D.

Inculpații B.V. și B.I. au

intrat într-o cămară și au sustras slănină, după care au revenit în curtea

imobilului. Separat, coinculpatul C.G. a pătruns în camera unde dormeau părțile

vătămate de unde a sustras un telefon. Fiind surprins de părțile vătămate,

pentru a-și asigura scăparea, inculpatul a aplicat acestora mai multe lovituri

cu toporul, cauzându-le leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare

îngrijiri medicale pe o perioadă de 5-6 zile (partea vătămată A.G.) și

respectiv 8-9 zile (A.A.D.).

Ulterior, inculpații au

fugit de la locul faptei având asupra lor bunurile sustrase, pe care le-au

consumat ori distrus (telefonul mobil de către inculpatul C.G.), prejudiciul

cauzat părților vătămate fiind evaluat la 1.700.000 lei.

În noaptea de 16 iulie 2003,

inculpatul C.G. singur, prin escaladarea gardului împrejmuitor, a pătruns în

curtea imobilului situat în satul Râușor, proprietatea părții vătămate M.I.C.

Înarmat cu un cuțit pe care

l-a găsit în șopronul din curte, inculpatul a pătruns în locuință și a sustras

dintr-o încăpere suma de 80.000 lei, fiind surprins de partea vătămată.

Pentru a-și asigura scăparea

cu banii sustrași, fiind urmărit pentru a fi reținut, inculpatul a lovit

repetat cu cuțitul partea vătămată, aruncând asupra sa și un butoi aflat în

curtea imobilului.

Partea vătămată a suferit

leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare, după internare în secția

chirurgie toracică a Spitalului județean Brașov, 14-16 zile de îngrijiri

medicale.

Despăgubirile civile la care

a fost obligat inculpatul în baza art. 998, art. 999 C. civ. și art. 14 și urm.

C. proc. pen., au reprezentat prejudiciile cauzate părților vătămate civile

prin sustragerea bunurilor proprietatea acestora, respectiv contravaloarea

îngrijirilor medicale de specialitate acordate victimei ultimei infracțiuni de

tâlhărie.

Confiscarea specială a sumei

de 80.000 lei este urmarea faptului că partea vătămată M.I.C. nu s-a mai

constituit parte civilă în cauză.

Situația de fapt și

celelalte rezolvări juridice adoptate în cauză de prima instanță s-au întemeiat

pe recunoașterea inculpaților care se coroborează cu celelalte mijloace de probă

administrate la urmărirea penală, confirmate în totalitate la cercetarea

judecătorească, respectiv: procese verbale de cercetare la fața locului și

planșe foto, declarațiile părților vătămate, rapoarte de constatare

medico-legală, procese verbale de reconstituire și declarațiile martorilor.

Prin rechizitoriu, fapta

comisă de inculpatul C.G. în noaptea de 14 iulie 2003, a fost reținută ca

infracțiune unică de tâlhărie, cu motivarea că violențele fizice s-au exercitat

împotriva celor două părți vătămate, urmare săvârșirii unei singure infracțiuni

de furt.

Instanța a schimbat

încadrarea juridică în concurs de infracțiuni luând în considerație în mod

exclusiv numărul persoanelor împotriva cărora s-au exercitat violențe fizice.

La individualizarea

pedepselor s-a avut în vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 72 și urm. C.

pen., pericolul social concret al infracțiunilor în raport de împrejurările în

care au fost comise și urmările acestora, pe timp de noapte, împreună cu alți 2

făptuitori în condițiile în care inculpatul era înarmat cu topor/cuțit pe care

le-a folosit împotriva părților vătămate, precum și periculozitatea socială

sporită a inculpatului – recidivist în condițiile art. 37 lit. a) C. pen., prin

condamnarea anterioară definitivă în baza sentinței penale nr. 165/2002 a

Judecătoriei Făgăraș la pedeapsa de 3 ani închisoare în condițiile art. 86

1

C. pen.

Prin decizia penală nr. 204/

A din 21 iunie 2005, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a admis apelurile

declarate de procuror și inculpatul C.G. și a desființat parțial sentința, pe

latură penală și civilă, în sensul că a înlăturat prevederile art. 334 C. proc.

pen., pentru fapta din 14 iulie 2003, condamnând pe inculpat pentru o

infracțiune unică de tâlhărie comisă în dauna părților vătămate A.G. și A.D.,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și b)

cu aplicația art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 9 ani închisoare. A redus

pedeapsa aplicată pentru cealaltă infracțiune de tâlhărie la 10 ani închisoare,

în final inculpatul rămânând să execute prin menținerea art. 33 lit. a), art. 34

alin. (1) lit. b) și art. 86

4

C. pen., pedeapsa totală de 13 ani

închisoare.

A fost limitată măsura de

siguranță doar la interzicerea de a se afla în localitățile Recea și Mândra,

unde s-au comis infracțiunile, înlăturându-se din cuprinsul pedepsei accesorii,

în conformitate cu jurisprudența C.E.D.O., interzicerea exercitării dreptului

prevăzut de art. 64 lit. d) C. pen. („drepturile părintești”).

Pe latură civilă a fost

înlăturată obligarea inculpaților la despăgubiri civile pentru infracțiunea comisă

la 14 iulie 2003 luându-se act de cererea de renunțare formulată de partea

vătămată A.G., ale cărei efecte în baza prezumției de mandat tacit ce operează

între soți pentru bunurile mobile a fost extinsă și față de cealaltă parte

vătămată A.A.D., și în consecință s-a stabilit măsura de confiscare specială în

sarcina inculpatului C.G. la suma de 1.300.000 lei.

Cheltuielile judiciare în

apel, inclusiv onorariu apărător oficiu, s-a dispus a rămâne în sarcina

statului.

Împotriva ambelor hotărâri

s-a declarat recurs de către inculpat, reiterându-se critica de netemeinicie

din apel privind reducerea pedepselor, corespunzător cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Faptele inculpatului C.G.

recidivist care pentru a-și asigura scăparea cu bunurile sustrase din locuința

părților vătămate, la 14 și respectiv 16 iulie 2003, în care a intrat pe timp

de noapte, înarmat, împreună cu alți făptuitori, a aplicat acestora lovituri cu

un topor/cuțit care le-au cauzat leziuni corporale necesitând 5-6 (8-9) și

respectiv 14-16 zile îngrijiri medicale realizează elementele constitutive a

două infracțiuni de tâlhărie în concurs real, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit.

b) și alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen. și respectiv art. 211 alin.

(2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen., cu art. 33 lit. a)

și art. 37 lit. a) C. pen., pedepsite de la 7 ani la 20 ani închisoare.

Pedepsele inițial aplicate

de câte 10 ani închisoare și respectiv 11 ani închisoare au fost reduse în apel

la 9 și respectiv 10 ani închisoare, orientate fiind către minimul legal

special prevăzut de lege arătat anterior.

În aceste condiții,

avându-se în vedere pericolul social concret al infracțiunilor în raport de

împrejurările în care au fost comise și urmările acestora precum și

periculozitatea sporită a inculpatului care este recidivist în condițiile art. 37

lit. a) C. pen., o nouă reducere a pedepselor nu se justifică, limitele actuale

în concordanță cu art. 72 C. pen., fiind de natură să asigure finalitatea din art.

52 C. pen.

Din oficiu, în limitele

caracterului devolutiv al căii de atac de față nu se constată existența altor

cazuri de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

astfel că în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va

respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.

Se va constata că inculpatul

este arestat în altă cauză.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va fi obligat inculpatul recurent la 160 RON cheltuieli judiciare

statului, din care 40 RON reprezintă onorariu apărător oficiu, avansat din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 204/ Ap din

21 iunie 2005 a Curții de Apel Brașov.

Constată că inculpatul este

arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care, suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 august 2005.