ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2209/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 327 din 28

noiembrie 2002, Tribunalul Alba a respins contestația la executare formulată de

condamnatul B.D.A. împotriva sentinței penale nr. 280/1998 a Tribunalului

Prahova și l-a obligat pe condamnat să plătească statului cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut că prin contestația la executare formulată de

contestatorul B.D.A. împotriva sentinței penale nr. 280/1998 a Tribunalului

Prahova s-a solicitat

:

- reducerea pedepsei ca urmare a

reținerii incidenței prevederilor art. 15 C. pen., cu privire la aplicarea

facultativă a legii mai favorabile.

A arătat în motivare că după

aplicarea O.U.G. nr. 207/2001 și a Legii nr. 456/2001, art. 146 C. pen., a

suferit o modificare a limitei valorice a prejudiciului de la 50 milioane lei,

la 2 miliarde lei.

Prejudiciul cauzat de contestator,

împreună cu ceilalți coinculpați, a fost de 125.810.140 lei.

S-a susținut că și printr-o nouă

actualizare a cuantumului prejudiciului, acesta ar fi mai mic de 2 miliarde

lei, astfel încât, ar fi firesc să poată beneficia și contestatorul de

prevederile art. 15 C. pen., raportat la prevederile Legii nr. 456/2001.

A mai susținut că unul din

inculpații care a fost judecat ulterior, a beneficiat de reducerea pedepsei

prin schimbarea încadrării juridice.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel condamnatul, invocând aceleași motive ca și în contestație, a

solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale criticate și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie admisă contestația la

executare așa cum a fost formulată.

Prin decizia penală nr. 15 din 28

ianuarie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul

declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția

pronunțată de instanța de fond.

Împotriva deciziei, în termen legal,

a declarat recurs condamnatul B.D.A., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor și rejudecând, reducerea pedepsei ca urmare a aplicării

prevederilor art. 13 și art. 15 C. pen.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 15 C.

pen., „când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la

executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o

pedeapsă mai ușoară, iar sancțiunea aplicată este mai mică decât maximul

special prevăzut de legea nouă, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită, de

persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunțarea hotărârii sau în

timpul executării pedepsei și de timpul cât a executat din pedeapsă, se poate

dispune fie menținerea, fie reducerea pedepsei.

Pedeapsa aplicată nu poate fi

coborâtă sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proporțional cu

micșorarea maximului special, prevăzut pentru infracțiunea săvârșită”.

Analizând actele dosarului cauzei în

raport de prevederile art. 15 C. pen., se constată că se impune aplicarea

dispozițiilor acestui text de lege în prezenta cauză, în sensul reducerii

pedepsei aplicate condamnatului B.D.A.

Astfel, este adevărat că legea nouă

(O.U.G. nr. 207/2001 și Legea nr. 456/2001) a modificat valoarea prejudiciului

care definea noțiunea de „consecințe deosebit de grave”, fără a modifica limita

de pedeapsă, așa încât, nu poate fi vorba de o schimbare a încadrării juridice

a faptei comise de condamnat.

Totuși, raportat la valoarea

prejudiciului cauzat, situația procesuală a altor coinculpați (D.C.I., care a

primit, în final, o pedeapsă de 5 ani închisoare), cât, mai ales, la datele

personale ale inculpatului, comportamentul acestuia pe timpul detenției,

atitudinea față de faptă, victimă, pedeapsă, față de activitățile

socio-educative și productive, care se regăsesc în referatul de evaluare

psiho-socială întocmit de Serviciul socio-educativ al Penitenciarului

Timișoara, caracterizarea condamnatului efectuată de Penitenciarul Ploiești,

față de toate aceste aspecte se apreciază că pedeapsa de 12 ani închisoare este

prea aspră și, în consecință, se pot aplica prevederile art. 15 C. pen., în

cauza penală de față, cu consecința reducerii pedepsei aplicate condamnatului B.D.A.,

în limitele prevăzute de acest text de lege, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

condamnatul B.D.A. împotriva deciziei penale nr. 15 din 28 ianuarie 2003 a

Curții de Apel Alba Iulia.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 327 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Alba și, pe fond, admite

contestația la executare și, în conformitate cu dispozițiile art. 15 C. pen.,

reduce pedeapsa aplicată condamnatului B.D.A. de la 12 ani închisoare, la 9 ani

închisoare.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 mai 2003.