ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2209/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 327 din 28 noiembrie 2002, Tribunalul Alba a respins contestația la executare formulată de condamnatul B.D.A. împotriva sentinței penale nr. 280/1998 a Tribunalului Prahova și l-a obligat pe condamnat să plătească statului cheltuieli judiciare. Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin contestația la executare formulată de contestatorul B.D.A. împotriva sentinței penale nr. 280/1998 a Tribunalului Prahova s-a solicitat : - reducerea pedepsei ca urmare a reținerii incidenței prevederilor art. 15 C. pen., cu privire la aplicarea facultativă a legii mai favorabile. A arătat în motivare că după aplicarea O.U.G.

nr. 207/2001 și a Legii nr. 456/2001, art. 146 C. pen., a suferit o modificare a limitei valorice a prejudiciului de la 50 milioane lei, la 2 miliarde lei. Prejudiciul cauzat de contestator, împreună cu ceilalți coinculpați, a fost de 125.810.140 lei. S-a susținut că și printr-o nouă actualizare a cuantumului prejudiciului, acesta ar fi mai mic de 2 miliarde lei, astfel încât, ar fi firesc să poată beneficia și contestatorul de prevederile art. 15 C. pen., raportat la prevederile Legii nr. 456/2001. A mai susținut că unul din inculpații care a fost judecat ulterior, a beneficiat de reducerea pedepsei prin schimbarea încadrării juridice. Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul, invocând aceleași motive ca și în contestație, a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale criticate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie admisă contestația la executare așa cum a fost formulată.

Prin decizia penală nr. 15 din 28 ianuarie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța de fond. Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs condamnatul B.D.A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și rejudecând, reducerea pedepsei ca urmare a aplicării prevederilor art. 13 și art. 15 C. pen.

Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit prevederilor art. 15 C. pen., „când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, iar sancțiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, ținându-se seama de infracțiunea săvârșită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunțarea hotărârii sau în timpul executării pedepsei și de timpul cât a executat din pedeapsă, se poate dispune fie menținerea, fie reducerea pedepsei. Pedeapsa aplicată nu poate fi coborâtă sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proporțional cu micșorarea maximului special, prevăzut pentru infracțiunea săvârșită”.

Analizând actele dosarului cauzei în raport de prevederile art. 15 C. pen., se constată că se impune aplicarea dispozițiilor acestui text de lege în prezenta cauză, în sensul reducerii pedepsei aplicate condamnatului B.D.A. Astfel, este adevărat că legea nouă (O.U.G. nr. 207/2001 și Legea nr. 456/2001) a modificat valoarea prejudiciului care definea noțiunea de „consecințe deosebit de grave”, fără a modifica limita de pedeapsă, așa încât, nu poate fi vorba de o schimbare a încadrării juridice a faptei comise de condamnat.

Totuși, raportat la valoarea prejudiciului cauzat, situația procesuală a altor coinculpați (D.C.I., care a primit, în final, o pedeapsă de 5 ani închisoare), cât, mai ales, la datele personale ale inculpatului, comportamentul acestuia pe timpul detenției, atitudinea față de faptă, victimă, pedeapsă, față de activitățile socio-educative și productive, care se regăsesc în referatul de evaluare psiho-socială întocmit de Serviciul socio-educativ al Penitenciarului Timișoara, caracterizarea condamnatului efectuată de Penitenciarul Ploiești, față de toate aceste aspecte se apreciază că pedeapsa de 12 ani închisoare este prea aspră și, în consecință, se pot aplica prevederile art. 15 C. pen., în cauza penală de față, cu consecința reducerii pedepsei aplicate condamnatului B.D.A., în limitele prevăzute de acest text de lege, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de condamnatul B.D.A. împotriva deciziei penale nr. 15 din 28 ianuarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 327 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului Alba și, pe fond, admite contestația la executare și, în conformitate cu dispozițiile art. 15 C. pen., reduce pedeapsa aplicată condamnatului B.D.A. de la 12 ani închisoare, la 9 ani închisoare. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2003.