ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3549/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 14

septembrie 2000, reclamanta SC N.X. SA Slimnic a chemat în judecată pe pârâta

SC L.A. SA Sibiu, pentru a fi obligată la plata sumei de 225.876.074 lei,

reprezentând prețul unor produse livrate, plus 44.011.120 lei dobânzi pentru

întârziere la plată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că a livrat pârâtei un număr de 2.000 animale, precum și furaje și

utilaje agricole, pentru care s-a achitat numai o parte din preț.

Prin sentința civilă nr. 1776/C din

21 noiembrie 2000, Tribunalul Sibiu a admis acțiunea formulată și precizată de

reclamantă, pârâta SC L.A. SA Sibiu fiind obligată la plata sumei de

124.428.312 lei cu titlu de preț neachitat, plus 44.011.120 lei cu titlu de

dobânzi, precum și la dobânzile până la achitarea integrală a debitului și la

6.613.789 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanței de fond a rămas

definitivă în baza deciziei nr. 528/A din 20 iunie 2001 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin care s-a respins

apelul pârâtei.

Cu actul înregistrat la 11 octombrie

2001, societatea comercială pârâtă a formulat recurs împotriva acestei decizii,

susținând următoarele:

- instanțele au pronunțat hotărâri

nelegale, deoarece nu au ținut seama de împrejurarea că, prin procesul-verbal

de licitație din 3 mai 2000, au fost achiziționate și plătite două ferme în

care erau cuprinse și bunurile ce formează obiectul dosarului;

- chiar dacă instanța de apel a

reținut că bunurile în litigiu sunt dobândite cu prilejul altei licitații, în

realitate, o parte din bunuri coincid și au fost achitate de două ori, fiind

vorba de săvârșirea unor fapte penale;

- cu privire la dobânzi a arătat că

acestea nu au caracter contractual și nici legal, așa încât a fost obligată în

mod nejustificat.

Recurenta a formulat și o cerere de

suspendare a executării deciziei, cerere care a fost respinsă prin încheierea

din 17 aprilie 2002 a secției comerciale a Curții Supreme de Justiție.

Recursul pârâtei este nefondat.

Din actele dosarului rezultă că

între părți au existat mai multe relații comerciale, litigiul de față fiind

generat de interpretarea pe care pârâta-reclamantă a dat-o procesului-verbal de

licitație nr. 1089 din 3 mai 2000, prin care a dobândit cele două ferme,

respectiv, Ferma 8.R. și Ferma 2.V.

Astfel, recurenta a susținut că,

prin achiziționarea la licitație a celor două active, a cumpărat și bunurile

mobile cuprinse în cele două ferme, așa încât plata, care a fost făcută în baza

licitației, acoperă și contravaloarea bunurilor pretinse prin acțiune.

În realitate, instanța de apel a

reținut în mod corect faptul că, pentru bunurile mobile, care formează obiectul

litigiului, s-au întocmit procese-verbale și o factură distinctă, pe care

pârâta nu a achitat-o în întregime și care a generat cauza de față.

De altfel, din procesul-verbal de

licitație din 3 mai 2000 (dosarul tribunalului) rezultă că vânzarea

obiectivelor la licitație s-a făcut în baza O.G. nr. 11/1996 și, ca urmare, a

titlurilor executorii, ceea ce înseamnă că pârâta a dobândit cele două active

trecute în procesul-verbal.

Pe de altă parte, unele facturi,

emise de reclamantă pentru bunurile a căror contravaloare se pretinde, sunt

emise în luna martie 2000, anterior licitației, cu referire la avize de

recepție și fără nici o legătură cu vânzarea celor două active.

Cea de a doua critică formulată de

pârâtă se referă la pretinse fapte penale, ce au condus la plata dublă a

bunurilor, dar nu s-au depus dovezi în acest sens.

Prin ultimul motiv de recurs, pârâta

a susținut că obligarea sa la plata dobânzilor este nelegală, dar și sub acest

aspect, curtea de apel a considerat în mod justificat că s-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 43 C. com., potrivit căruia datoriile comerciale lichide și

plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile.

Pentru toate aceste considerente,

recursul formulat de pârâtă va fi respins în conformitate cu prevederile art. 312

C. proc. civ.

În conformitate cu art. 274 C. proc.

civ., recurenta va plăti intimatei suma de 25.000.000 lei, cu titlu de

cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat dovedit cu chitanța de

la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta,

SC L.A. SA Sibiu, împotriva deciziei nr. 528 din 20 iunie 2001 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă să plătească

intimatei-reclamante, SC M.X. SA Slimnic, suma de 25.000.000 lei cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 17 septembrie 2003.