ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3549/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 14 septembrie 2000, reclamanta SC N.X. SA Slimnic a chemat în judecată pe pârâta SC L.A. SA Sibiu, pentru a fi obligată la plata sumei de 225.876.074 lei, reprezentând prețul unor produse livrate, plus 44.011.120 lei dobânzi pentru întârziere la plată, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că a livrat pârâtei un număr de 2.000 animale, precum și furaje și utilaje agricole, pentru care s-a achitat numai o parte din preț. Prin sentința civilă nr. 1776/C din 21 noiembrie 2000, Tribunalul Sibiu a admis acțiunea formulată și precizată de reclamantă, pârâta SC L.A.

SA Sibiu fiind obligată la plata sumei de 124.428.312 lei cu titlu de preț neachitat, plus 44.011.120 lei cu titlu de dobânzi, precum și la dobânzile până la achitarea integrală a debitului și la 6.613.789 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Hotărârea instanței de fond a rămas definitivă în baza deciziei nr. 528/A din 20 iunie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin care s-a respins apelul pârâtei.

Cu actul înregistrat la 11 octombrie 2001, societatea comercială pârâtă a formulat recurs împotriva acestei decizii, susținând următoarele: - instanțele au pronunțat hotărâri nelegale, deoarece nu au ținut seama de împrejurarea că, prin procesul-verbal de licitație din 3 mai 2000, au fost achiziționate și plătite două ferme în care erau cuprinse și bunurile ce formează obiectul dosarului; - chiar dacă instanța de apel a reținut că bunurile în litigiu sunt dobândite cu prilejul altei licitații, în realitate, o parte din bunuri coincid și au fost achitate de două ori, fiind vorba de săvârșirea unor fapte penale; - cu privire la dobânzi a arătat că acestea nu au caracter contractual și nici legal, așa încât a fost obligată în mod nejustificat.

Recurenta a formulat și o cerere de suspendare a executării deciziei, cerere care a fost respinsă prin încheierea din 17 aprilie 2002 a secției comerciale a Curții Supreme de Justiție. Recursul pârâtei este nefondat. Din actele dosarului rezultă că între părți au existat mai multe relații comerciale, litigiul de față fiind generat de interpretarea pe care pârâta-reclamantă a dat-o procesului-verbal de licitație nr. 1089 din 3 mai 2000, prin care a dobândit cele două ferme, respectiv, Ferma 8.R. și Ferma 2.V. Astfel, recurenta a susținut că, prin achiziționarea la licitație a celor două active, a cumpărat și bunurile mobile cuprinse în cele două ferme, așa încât plata, care a fost făcută în baza licitației, acoperă și contravaloarea bunurilor pretinse prin acțiune.

În realitate, instanța de apel a reținut în mod corect faptul că, pentru bunurile mobile, care formează obiectul litigiului, s-au întocmit procese-verbale și o factură distinctă, pe care pârâta nu a achitat-o în întregime și care a generat cauza de față. De altfel, din procesul-verbal de licitație din 3 mai 2000 (dosarul tribunalului) rezultă că vânzarea obiectivelor la licitație s-a făcut în baza O.G. nr. 11/1996 și, ca urmare, a titlurilor executorii, ceea ce înseamnă că pârâta a dobândit cele două active trecute în procesul-verbal. Pe de altă parte, unele facturi, emise de reclamantă pentru bunurile a căror contravaloare se pretinde, sunt emise în luna martie 2000, anterior licitației, cu referire la avize de recepție și fără nici o legătură cu vânzarea celor două active.

Cea de a doua critică formulată de pârâtă se referă la pretinse fapte penale, ce au condus la plata dublă a bunurilor, dar nu s-au depus dovezi în acest sens. Prin ultimul motiv de recurs, pârâta a susținut că obligarea sa la plata dobânzilor este nelegală, dar și sub acest aspect, curtea de apel a considerat în mod justificat că s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 43 C. com., potrivit căruia datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile. Pentru toate aceste considerente, recursul formulat de pârâtă va fi respins în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ. În conformitate cu art. 274 C. proc. civ., recurenta va plăti intimatei suma de 25.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat dovedit cu chitanța de la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta, SC L.A. SA Sibiu, împotriva deciziei nr. 528 din 20 iunie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurenta-pârâtă să plătească intimatei-reclamante, SC M.X. SA Slimnic, suma de 25.000.000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2003.