ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1403/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov, la 7

septembrie 1998, reclamantul P.M.Ghe., cetățean german, prin procurist M.L. a

chemat în judecată pârâții M.D. și SC M.D.M. SRL Brașov, solicitând obligarea

acestora la plata sumelor de 92.020.800 lei, cota parte profit aferent anului

1997, 15.004.800 lei contravaloarea unor bunuri comune înstrăinate sau distruse

și 5.405.512 lei cheltuieli de judecată.

Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 1090/C din 27 septembrie 2000, a respins

acțiunea și a obligat reclamantul să plătească pârâților 5.000.000 lei,

reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a

reținut, din probele administrate, că, în anul 1993, reclamantul a obținut

calitatea de asociat la societatea pârâtă, pentru ca, la 30 aprilie 1998, să-și

cesioneze părțile sociale către M.I., în prezent, administrator al societății,

pierzând calitatea de asociat, în condițiile art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Acțiunea reclamantului s-a întemeiat pe o expertiză

extrajudiciară neînsușită de partea adversă și nu s-a făcut dovada realizării

profitului pretins pentru anul 1997, în condițiile stipulate în art. 67 alin. (3)

din Legea nr. 31/1990.

Cu privire la bunurile pretinse, instanța a reținut

că obligația de gestiune a activității revine administratorului, astfel încât

acțiunea privind modul de lucru deficient sau fraudulos, nu poate fi intentată

decât în numele societății, nu în numele unui acționar și, aplicând prevederile

art. 137 C. proc. civ., a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a

pârâtului M.D.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de

contencios administrativ, prin decizia nr. 73/Ap din 15 februarie 2001,

pronunțată în dosarul nr. 21/Ap/C/2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de reclamant, reținând că nici în fața instanței de fond și nici în apel,

reclamantul nu a solicitat efectuarea unei expertize contabile judiciare și nu

a administrat nici o probă cu privire la realitatea împrejurărilor pretinse

prin acțiune, referitor la încasări înregistrate în contabilitate, distrugerea

ori înstrăinarea unor bunuri din patrimoniul societății de către

administratorul acesteia.

Bilanțul contabil al societății pârâte, din care

rezultă că aceasta nu a avut profit, nu a fost combătut prin nici o probă, iar

expertiza contabilă extrajudiciară, neînsușită de partea adversă, nu poate fi

luată în considerare.

Decizia pronunțată de instanța de apel a fost atacată

cu recurs de reclamant prin procuristul său L.M., care susține că expertiza

extrajudiciară efectuată este recunoscută de administratorul societății pârâte,

iar dovezile de înstrăinare sau distrugere a bunurilor au fost dovedite cu înscrisuri

și recunoaștere la interogator.

Mai susține recurentul că instanța de apel a

interpretat greșit actul juridic dedus judecății, reținând că societatea nu a

avut profit în anul 1997, deoarece societatea nu a înregistrat încasările din

anii anteriori.

Recursul declarat de reclamant, nu este fondat.

Atât prima instanță, cât și instanța de apel au

reținut corect, faptul că reclamantul nu a făcut dovada pretențiilor sale.

Într-adevăr, din nici o probă nu rezultă că raportul

de expertiză întocmit de expertul contabil T.G., a fost cunoscut și însușit de

societatea pârâtă; nu rezultă că bilanțul contabil al societății ar fi fost

legal contestat de reclamant, care avea, în calitate de acționar,

posibilitățile de control conferite de Legea nr. 31/1990 și nici faptul că

reclamantul a solicitat în condițiile art. 150 din aceeași lege promovarea

acțiunii în răspundere contra administratorului.

Așa fiind, recursul declarat de reclamant urmează să

fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul P.M.Gh.,

prin mandatar L.M. împotriva deciziei nr. 73/Ap din 15 februarie 2001,

pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 6 martie

2003.