ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 894/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 3 iulie 2002, reclamanții M.C. și SC S.T. SRL Bacău a chemat în judecată pe pârâtul P.W., solicitând ca în baza hotărârii ce se va pronunța să se dispună excluderea acestuia din societate și să se încuviințeze ca societatea să funcționeze cu un singur asociat. În motivarea acțiunii reclamantul susține că în anul 1996 a fost cooptat în societate pârâtul și s-a majorat totodată capitalul social. Ultimul act adițional s-a încheiat la data de 10 noiembrie 1997 și a privit majorarea capitalului social prin aportul asociatului pârât prin valoarea a două autocamioane R. și a sumei de 3100 mărci germane, în locul altora care au fost retrase.

După această dată asociatul german care era și administrator, și-a însușit bunuri din societate respectiv cele aduse ca aport în natură, și a retras suma de 3100 mărci germane din capitalul social, plecând din țară. Deși a fost convocat în vederea desfășurării A.G.A., pentru modificarea actelor constitutive, pârâtul nu a dat curs convocării și cum prin faptele sale a prejudiciat societatea sunt îndeplinite condițiile art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990. Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, precizând că faptele imputabile nu sunt reale activitatea societății fiind condusă de reclamant fiind mandatat să conducă activitatea societății în numele său. Prin cererea înregistrată sub nr. 3973/2003 reclamantul P.W.

a chemat în judecată pârâții M.C. și SC S.T. SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună excluderea acestuia din societate în temeiul art. 217 lit. c) și d) și în subsidiar să se dispună dizolvarea societății în temeiul art. 222 lit. e) din Legea nr. 31/1990. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că participarea sa la capitalul social este în procent de 83%, iar după ce l-a mandatat pe pârât să conducă societatea și să-i gestioneze interesele a întrebuințat bunurile societății în folosul său și i-a îngrădit accesul la documentele societății, refuzându-i sistematic dreptul de a cunoaște realitatea în legătură cu activitatea firmei. Prin încheierea ședinței publice din 16 mai 2003 s-a dispus conexarea dosarului nr. 3973/2003, la dosarul nr. 7269/2002.

Tribunalul Bacău prin sentința civilă nr. 2789 din 7 noiembrie 2003 a respins excepțiile inadmisibilității și a lipsei de interes invocate de pârâtul reclamant P.W. și a admis acțiunea principală dispunând excluderea asociatului P.W. din SC S.T. SRL, autorizând funcționarea societății cu un singur asociat. A respins totodată acțiunea conexă ca nefondată. În motivarea soluției, instanța de fond pe baza probelor administrate, inclusiv expertiza contabilă că asociatul german deși într-un interval de timp a depus per total un aport în numerar în sumă de 10.930 mărci germane periodic a retras sume de bani sub diferite pretexte, cum ar fi aprovizionare marfă, plata unor facturi externe, cumpărături curente, avans deplasare Germania.

Conform raportului de expertiză societatea nu a înregistrat profit în perioada 1995 – 2003, decât în anul 1996 și 1998 când a fost folosit pentru acoperirea pierderilor din anii anteriori, ba mai mult, asociatul român și soția acestuia, în calitate de director general, au susținut cu lichidități, în sumă de 96.120.914 lei, activitatea firmei. În ce privește aportul în natură, instanța de fond, potrivit probatoriilor administrate, a reținut că inițial acesta a constat dintr-un autocamion și o remorcă, care nu au putut fi înmatriculate în România situație în care prin act adițional s-a hotărât înlocuirea acestuia cu două autocamioane marca R. Autoturismul și remorca au fost retrase de asociatul german, în timp ce asociatul român a făcut dovada participării cu un capital social de 600.000 lei și un teren în valoare de 4.841.011 lei.

De asemenea s-a motivat că pârâtul nu a participat la A.G.A., deși a fost convocat și a fixat singur data la care să aibă loc. În ce privește acțiunea conexă instanța de fond a reținut că reclamantul nu a fost în măsură să facă dovada culpei pârâtului asociat român sumele pe care pretinde că a creditat societatea reprezentau în realitate împrumuturi personale și salariu pentru perioada cât a lucrat în Germania, și că nu a fost în măsură să dovedească că nu a avut acces la documentele societății. Având în vedere că prin acțiunea conexă s-a solicitat dizolvarea societății pe temeiul scăderii numărului asociaților la unul singur, instanța a admis cererea reclamantului din acțiunea principală de a continua societatea cu un singur asociat.

Împotriva acestei soluții a promovat apel pârâtul reclamant P.W. criticile vizând aspecte de nelegalitate și netemeinicie. În esență apelantul arată că intimatul reclamant a întrebuințat bunurile societății în folosul său fără consimțământul asociatului german s-a folosit de semnătura socială și bunurile societății și veniturile acesteia prin neînregistrarea în contabilitate a acestora. Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 119 din 11 mai 2004 a admis apelul, a schimbat în tot sentința civilă criticată și pe fond a respins acțiunea principală și a admis acțiunea conexă și a dispus excluderea pârâtului reclamant M.C. din societate.

În motivarea soluției instanța de control judiciar, a reținut în ce privește acțiunea principală, apelantul pârât nu a comis nici o fraudă în dauna societății și nici nu s-a folosit de capitalul social în interesul său sau al altora acest fapt nefiind posibil, întrucât nu a fost administratorul societății, iar retragerea sumelor de bani au avut ca destinație acoperirea unor datorii externe, și aprovizionare marfă. Cu privire la acțiunea conexă, instanța de apel a reținut din actele și mijloacele de probă rezultă că intimatul-reclamant și soția acestuia în calitate de administratori ai societății profitând de încrederea acordată de apelantul pârât nu au evidențiat în documentele contabile aporturile părții germane pe numele acestuia și le-au operat pe numele lor.

De asemenea, instanța de control judiciar a reținut că deși în A.G.A. din 24 ianuarie 1997, prin procesul verbal întocmit cu acest prilej au convenit la restrângerea dreptului de administrare nelimitat conferit administratorilor prin actul constitutiv doar la actele de gestiune operativă, contrar celor hotărâte intimatul reclamant M.C. hotărăște fără acordul partenerului german închirierea halei de producție din Șerbănești unui terț, dar nu evidențiază în contabilitate creanța constând în chirie încasată. În aceste condiții, se apreciază că sunt întrunite condițiile art. 217 lit. c) și d) din Legea nr. 31/1990. Cu petiția înregistrată la data de 22 iunie 2004, M.C. în nume propriu și pentru SC S.T.

SRL a declarat recurs, în termen și legal timbrat criticile vizând aspecte de nelegalitate respectiv interpretarea eronată a dispozițiilor art. 217 lit. c) și d) din Legea nr. 31/1990. Se susține că probele administrate inclusiv proba testimonială, au confirmat faptul că asociatul german, începând cu anul 1997 fiind majoritar și abuzând de această situație dominantă a retras toate bunurile din firmă aduse ca aport în natură, ducându-se în alte localități și la firmele la care mai este asociat. De asemenea s-a făcut dovada retragerii sumelor depuse ca aport la capitalul social cu diverse justificări, ca plăți externe, deplasări în Germania deși nu a depus acte justificative. Singurul înscris pe care-și întemeiază decizia instanța de apel este un așa zis contract de împrumut încheiat înainte de constituirea societății care nu are relevanță în speță.

Recursul este fondat. Potrivit art. 217 lit. d) poate fi exclus din societate asociatul administrator care comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora. Acest text se referă la societățile cu răspundere limitată, iar instanța de apel în mod greșit face referiri și la art. 217 lit. c) (devenit art. 222 alin. (1) lit. c)) din Legea nr. 31/1990, care nu este aplicabil în speță, întrucât se referă la faptele asociaților cu răspundere nelimitată. Decizia criticată cuprinde în adevăr motive contradictorii și unele străine cauzei, neavând în vedere toate probele administrate, și neținând cont de cererea formulată și temeiul legal invocat respectiv art. 217 lit. d) din Legea nr. 31/1990.

În mod eronat s-a apreciat că asociatul german nu a comis faptele reclamate întrucât nu a fost administratorul societății atâta timp cât din actele constitutive încheiate după cooptarea asociatului german în 1995 rezultă că societatea are 3 administratori respectiv cei doi asociați și administratorul neasociat M.M., fapt confirmat de intimat. Printr-o apreciere eronată a probatoriilor, instanța de apel ajunge la concluzia că bunurile au fost luate de asociatul german cu acordul celuilalt asociat. Așa cum rezultă din conținutul proceselor verbale depuse la dosar, rezultă că asociatul german în cursul anului 1997 a luat din activul societății majoritatea bunurilor, dintre care unele constituiau aport la capitalul social și a dispus de ele în interes personal dând prioritate intereselor personale.

Încălcând limitele mandatului pe care-l avea ca asociat-administrator intimatul a luat bunurile încheind procese verbale cu administratorul neasociat cu mențiunea expresă că „d-nul P.W. a hotărât”. Întrucât prin procesul verbal din data de 24 ianuarie 1997 ambii asociați au hotărât că „nici unul nu poate efectua de unul singur acte sau acțiuni privind societatea, în mod concret fiind necesar în toate situațiile acordul celor doi asociați, rezultă că acțiunile întreprinse de asociatul german se dovedesc frauduloase. Aceeași situație se pune și în legătură cu sumele de bani luate din fondurile societății, care reprezintă întreg capitalul social depus în numerar precum și alte sume pentru care nu s-a solicitat acordul recurentului asociat și care nu au fost justificate, și nici cheltuite în interesul societății, așa cum rezultă din probele administrate la fond.

În ce privește neparticiparea asociatului german la A.G.A. convocată de administratorul M.C. la data de 20 iunie 2002, aceasta nu a fost justificată cum reține instanța de apel întrucât la cererea asociatului german data a fost schimbată pentru data de 24 iunie 2002, pentru a putea ajunge în țară. În aceste condiții văzând dispozițiile art. 312 alin. (3) și luând în considerație și prevederile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții M.C. și SC S.T. SRL Bacău. Modifică decizia nr. 119 din 11 mai 2004 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, în sensul că respinge apelul formulat de pârâtul W.P., ca nefondat. Obligă intimatul la plata către recurenți, a sumei de 10.171.000 lei cheltuieli de judecată apel și recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 11 februarie 2005.