ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5143/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 55 din 27 februarie

2003 a Tribunalului Alba a fost admisă cererea condamnatului M.V. și s-a dispus

conform art. 36 C. pen. și art. 449 C. proc. pen., contopirea pedepselor de 17

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 18 din 20 februarie 2002 a

Tribunalului Sălaj (definitivă prin decizia penală nr. 4754 din 7 noiembrie

2002 a Curții Supreme de Justiție), de un an și 10 luni închisoare aplicată

prin sentința penală nr. 793 din 14 august 2002 a Judecătoriei Piatra Neamț

(definitivă prin neapelare, la 9 septembrie 2002) stabilindu-se ca sus-numitul

condamnat să execute pedeapsa de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de

arest a condamnatului și s-a dedus din pedeapsă durata executată de la 4 august

2002 la zi.

S-a dispus anularea mandatelor

anterioare și emiterea unui nou mandat pentru executarea pedepsei de 17 ani

închisoare.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia penală nr. 173/ A din 20 mai 2003, a respins apelul declarat de

condamnat împotriva sentinței primei instanțe considerând nefondată critica

formulată în sensul greșitei stabiliri a cuantumului pedepsei rezultante în

urma contopirii.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal condamnatul care a solicitat reducerea pedepsei.

Recursul declarat este neîntemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art.

36 alin. (2) C. pen., în cazul contopirii pedepselor aplicate prin hotărâri

definitive pentru infracțiuni concurente, se aplică regulile arătate de art. 34

și art. 35 din același cod.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că, în cauză, instanțele au respectat aceste dispoziții legale și au

stabilit ca recurentul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea de 17 ani

din cele aplicate pentru infracțiuni aflate în concurs, și pedeapsa

complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen.

În consecință, fiind respectate

dispozițiile legale evocate, iar în cauză nu se identifică existența unor

motive care analizate din oficiu să ducă la casare conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., urmează a se constata că recursul declarat de

condamnat este nefondat și a fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 173 din 20 mai 2003

a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe recurent la plata sumei de

700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

octombrie 2003.