ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5143/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 55 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Alba a fost admisă cererea condamnatului M.V. și s-a dispus conform art. 36 C. pen. și art. 449 C. proc. pen., contopirea pedepselor de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen., aplicată prin sentința penală nr. 18 din 20 februarie 2002 a Tribunalului Sălaj (definitivă prin decizia penală nr. 4754 din 7 noiembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție), de un an și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 793 din 14 august 2002 a Judecătoriei Piatra Neamț (definitivă prin neapelare, la 9 septembrie 2002) stabilindu-se ca sus-numitul condamnat să execute pedeapsa de 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de arest a condamnatului și s-a dedus din pedeapsă durata executată de la 4 august 2002 la zi. S-a dispus anularea mandatelor anterioare și emiterea unui nou mandat pentru executarea pedepsei de 17 ani închisoare. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 173/ A din 20 mai 2003, a respins apelul declarat de condamnat împotriva sentinței primei instanțe considerând nefondată critica formulată în sensul greșitei stabiliri a cuantumului pedepsei rezultante în urma contopirii. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal condamnatul care a solicitat reducerea pedepsei. Recursul declarat este neîntemeiat. În conformitate cu dispozițiile art. 36 alin. (2) C. pen., în cazul contopirii pedepselor aplicate prin hotărâri definitive pentru infracțiuni concurente, se aplică regulile arătate de art. 34 și art. 35 din același cod.

Din examinarea actelor dosarului se constată că, în cauză, instanțele au respectat aceste dispoziții legale și au stabilit ca recurentul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea de 17 ani din cele aplicate pentru infracțiuni aflate în concurs, și pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În consecință, fiind respectate dispozițiile legale evocate, iar în cauză nu se identifică existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., urmează a se constata că recursul declarat de condamnat este nefondat și a fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.V. împotriva deciziei penale nr. 173 din 20 mai 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă pe recurent la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2003.