ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 941/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 25 mai 1999, D.T. Dolj l-a chemat în judecată pe pârâtul O.M., pentru ca, prin hotărârea pronunțată, instanța de judecată să îl oblige să plătească suma de 52.653.487 lei, reprezentând convorbiri prestații telefonice, motivând că pârâtul, în calitate de titular al postului telefonic cu nr. 12339, până la data de 23 octombrie 1998, nu și-a onorat la plată factura de cont final. Tribunalul Dolj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 674 din 17 iunie 1999, a admis acțiunea și l-a obligat pe pârât la plata sumei de 52.653.487 lei, reprezentând convorbiri prestații telefonice și 3.324.139 lei cheltuieli de judecată.

În hotărârea sa, tribunalul a reținut că acțiunea reclamantei este întemeiată, aceasta făcând dovada pretențiilor sale. Împotriva acestei sentințe, pârâtul a declarat apel, motivând că nelegal reclamanta a efectuat un transfer unilateral al obligațiilor de plată de la postul telefonic nr. 41442, care nu-i aparține, la postul său telefonic nr. 12339, post telefonic care, în mod abuziv, i-a fost desființat, deoarece nu putea fi chemat în judecată în nume propriu, pentru datoria altcuiva. A arătat, de asemenea, că procesul ar fi trebuit suspendat, deoarece împotriva chiriașului apartamentului care a efectuat convorbirile telefonice s-a formulat plângere penală. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 23 din 24 mai 2002, a respins, ca nefondat, apelul, reținând că postul telefonic nr. 41442 a fost deținut de mama pârâtului, iar, ca urmare a decesului acesteia, pârâtul a preluat imobilul, inclusiv postul telefonic.

A mai reținut că odată cu închirierea apartamentului, pârâtul nu a desființat postul telefonic, fapt recunoscut prin adresa nr. 277/15617din 24 august 1998, dar că factura neachitată privește o perioadă ulterioară închirierii și nu cea reclamată, așa încât chiriașul a fost achitat ca urmare a judecării plângerii penale. Împotriva deciziei pronunțată în apel, pârâtul a declarat recurs, arătând că primele două motive de apel nu au fost analizate cu atenție, că între reclamantă și pârât nu există raporturi juridice, postul telefonic nefiind transferat pe numele său.

Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Din analiza actelor dosarului, pe care instanțele care au soluționat cauza le-au considerat suficiente pentru a stabili situația de fapt, rezultă că pârâtului-recurent i s-a cerut să achite convorbirile și abonamentul pentru postul telefonic (nr. 41442) aparținând mamei sale decedate, pe baza unei facturi emisă de reclamantă și fără nici un alt înscris din care să rezulte preluarea postului telefonic cu nr. 41442 al cărui titular a fost mama sa. Instanțele care au soluționat cauza s-au bazat și pe prezumția rezultată din susținerile intimatei SC R.T. SA, că preluarea imobilului de către pârât, în calitate de succesor, duce implicit și la preluarea postului telefonic aparținând decedatei.

Această susținere, însă, nu trebuia să rămână la nivel de prezumție în atenția instanțelor, întrucât preluarea unui post telefonic se face prin convenție și nu implicit, cum se acreditează ideea în cauză. Pentru a se reclama neefectuarea unei plăți, intimata trebuia să facă dovada certă că debitorul obligației este persoana chemată în judecată, or, tocmai aceste probe nu au fost luate în discuție, instanțele mulțumindu-se cu factura emisă unilateral de reclamantă și neacceptată de pârâtul chemat în judecată, care și în fața instanței de recurs a negat preluarea postului telefonic, aparținând mamei sale. De asemenea, nu rezultă din actele dosarului acceptul pârâtului de a trece debitul de pe factura, aparținând altui titular, pe factura emisă pentru postul său propriu de telefon cu nr. 12339, cu consecința desființării, cel puțin așa cum rezultă în prezent din actele dosarului, în mod abuziv a acestui din urmă post telefonic.

Prin urmare, pe aspectele analizate mai sus, rezultă că situația de fapt nu a fost deplin stabilită pentru ca Instanța Supremă să poată pronunța o decizie prin care să aplice dispozițiile legale, așa încât, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 314 C. proc. civ., recursul se va admite și, casând decizia pronunțată în apel, se va trimite cauza pentru rejudecare în vederea completării probelor din care să rezulte cu certitudine că recurentul a consimțit la toate „operațiunile” pe care intimata le-a întreprins în legătură cu postul telefonic aparținând mamei sale decedate. De asemenea, se va verifica, în raport cu înscrisul de la dosarul de la fond, și ce demersuri s-au întreprins de către recurentul-intimat anterior desființării postului telefonic cu nr. 41.44.2 deținut de mama sa, fie pentru preluarea postului, fie pentru renunțarea la acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul O.M. împotriva deciziei nr. 23 din 24 mai 2002 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, pe care o casează și trimite cauza, pentru rejudecare, aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 10 martie 2004.