ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2485/2003

Deliberând asupra cauzei penale de față; Din actele dosarul rezultă următoarele: Prin sentința nr. 229 din 10 iunie 2002, pronunțată în dosarul penal nr. 2024/2002, Tribunalul Brăila în baza art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.I. la 4 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna avutului privat, cu un prejudiciu în dauna părții civile S.N.I.F., sucursala Brăila, în sumă de 21.009.864 lei, acoperit în parte. În baza art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpata B.V.V.

la 2 ani și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în dauna avutului privat. Au fost interzise fiecărui inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. proc. pen., pe durata prevăzute de art. 71 C. pen. și anume: dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii; drepturile părintești; dreptul de a fi tutore sau curator. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului I.I., iar potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii și arestării preventive începând cu 28 februarie 2002. În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. și art. 998 C. civ., au fost obligați inculpații în solidar să plătească părții civile S.N.I.F., sucursala Brăila, suma de 12.011.120 lei prejudiciu rămas nerecuperat. A fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 700.000 lei cheltuieli judiciare. La data de 26 februarie 2002, S.N.I.F., sucursala Brăila a sesizat faptul că, în timp, de la stația de irigații S.P.P. - 24 A Silistaru au fost sustrase componente (clapeți, vană, compensator, etc.) în valoare de 70.053.371 lei. Fiind suspectați inculpații, s-a efectuat o percheziție, la domiciliul acestora găsindu-se bunurile furate. Inculpatul a recunoscut că împreună cu concubina sa au sustras mai multe componente de irigații. Recunoașterile s-au coroborat cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, de percheziție domiciliată, de cântărire, de predare, raportul de expertiză tehnică și declarațiile martorilor B.N., M.R., B.N.

și L.F. Fapta inculpaților de a-și însuși respectivele componente fără vreun drept a fost încadrată în infracțiunea de furt calificat. La aplicarea pedepselor instanța de fond a reținut pentru inculpatul I.I. starea de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., pentru inculpata B.V.V., circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen. Curtea de Apel Galați, secția penală, prin decizia penală nr. 566 A, pronunțată în dosarul nr. 950/2002 la 23 octombrie 2002, a respins apelurile inculpaților ca nefondate, considerând hotărârea legală și temeinică, dată fiind corecta stabilire a situației de fapt, a participanților și vinovățiilor, precum și aplicarea pedepselor. Împotriva acestei hotărâri, inculpata B.V.V., în termen legal, a declarat recurs invocând în susținere nelegalitatea și netemeinicia acesteia, motivul de casare al gravei erori de fapt [ (art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen.)], iar în subsidiar, al greșitei încadrări a pedepsei [(art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)]. Recurenta a solicitat achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nefiind autorul faptei și darea unui efect sporit circumstanțelor atenuante reținute. Curtea examinând hotărârea în raport de motivele invocate, dispozițiile legale și probele administrate, constată că recursul este nefondat, criticile fiind netemeinice. Participarea cu vinovăție a inculpatei a fost demonstrată de chiar declarația acesteia în cursul urmăririi penale, cât și de declarația martorului B.M. (i-a văzut pe amândoi demontând). Martorul M.R. (i-au adus și oferit piese furate spre vânzare).

Sub aspectul individualizării pedepsei trebuie avut în vedere că deși infracțiunea săvârșită a fost gravă, limita de pedeapsă situându-se între 4 și 10 ani închisoare, prin reținerea circumstanțelor atenuante, inculpatei i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare, absolut rezonabilă, dat fiind gradul concret de pericol social al infracțiunii săvârșită, chiar dacă subiectiv, participarea inculpatei apare într-o altă limită decât a inculpatului I.I., nu este cazul reducerii pedepsei. Este de observat că ținând cont de circumstanțele personale diferite, instanțele i-au aplicat inculpatului I.I. o pedeapsă aproape dublă, deși participarea fusese egală cu a inculpatei B.V.V. În conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., față de considerentele exprimate, urmează a se respinge recursul ca nefondat, hotărârile fiind legale și temeinice. Cheltuielile judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., revin inculpatei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.V.V. împotriva deciziei penale nr. 566/ A din 23 octombrie 2002 a Curții de Apel Galați. Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2003.