ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4218/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 361

din 28 septembrie 2004 a Tribunalului Brăila, în baza art. 208 alin. (1) – art.

209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit.

c) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I., la 4

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

În baza art. 61 și art. 39 alin.

(2) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 670

zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare,

aplicată inculpatului D.I. prin sentința penală nr. 45/2000 a Tribunalului

Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 199/2000 a Curții de Apel Galați,

rest pe care îl contopește cu pedeapsa aplicată prin această sentință,

inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

În baza art. 208 alin. (1) –

art. 209 alin. (1) lit. a) și alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit.

c) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.N.D., la 4

ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, parte

vătămată S.N.I.F. SA, sucursala Brăila, prejudiciul în sumă de 4.706.800 lei

nefiind acoperit.

S-au interzis celor doi

inculpați exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata

prevăzută de art. 71 C. pen. și anume: a) dreptul de a alege și de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o

funcție implicând exercițiul autorității de stat; c) dreptul de a ocupa o

funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura

aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii; d)

drepturile părintești; e) dreptul de a fi tutore sau curator.

În baza art. 109 alin. (4) C.

proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul P.N.D. a bunurilor

enumerate.

În baza art. 14 C. proc.

pen., art. 998 C. civ. și art. 1003 C. civ., au fost obligați inculpații la

plata în solidar către partea civilă S.N.I.F. SA, sucursala Brăila a sumei de

4.706.800 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 189 – art. 191 C.

proc. pen., a fost obligat inculpatul D.I. la plata către stat a sumei de

800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

A fost obligat inculpatul P.N.D.

la plata către stat a sumei de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare,

din care 400.000 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu ce va fi avansat

din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Brăila.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut următoarele:

În dimineața zilei de 13

decembrie 2003, inculpații P.N.D. și D.I., ambii din orașul Făurei și buni

prieteni, au plecat cu o căruță trasă de un cal, pe câmp, pentru a aduna crengi

uscate dintr-o pădure situată pe malul râului Buzău. La plecarea de acasă l-au

luat cu ei și pe minorul P.A.G., venit în vizită la unchiul său P.N.D. cu o

seară înainte.

Pentru a scurta drumul,

inculpatul P.N., proprietarul atelajului, nu s-a deplasat pe drumul județean

care era asfaltat, ci pe un drum de pământ.

După ce au rulat aproape un

kilometru, au văzut la marginea drumului o groapă acoperită cu câțiva snopi de

coceni. La rugămintea inculpatului P.N.D. minorul P.A.G. a coborât din căruță pentru

a lua snopii de coceni și cu acea ocazie, ridicând cocenii, a dat peste un tub

de hidrant.

Văzând hidrantul, inculpații

au coborât și ei din căruță, s-au dus și au tras de el până ce l-au rupt, după

care, l-au aruncat în căruță, unde, urmare impactului, capul de hidrant s-a

spart în mai multe bucăți. Și-au continuat apoi drumul și la mică distanță au

găsit dislocat încă un tub de hidrant pe care, de asemenea, l-au aruncat în

căruță, tubul spărgându-se în mai multe bucăți.

După sustragerea celor doi

hidranți inculpații au părăsit drumul de pământ și s-au retras la șosea, încercând

să-și continue drumul la pădure unde urmau să adune lemne pentru foc. Au fost

însă prinși de lucrătorii de poliție, întorși din drum și conduși la post.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel cei doi inculpați D.I. și P.N.D. criticând-o pe motive de

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, s-a arătat că în mod

greșit instanța de fond a reținut că cei doi inculpați au folosit un baros pe

care-l aveau în căruță, lucru ce nu corespunde realității. Totodată s-a mai

precizat că prejudiciul cauzat este foarte mic și că inculpații și-au

manifestat disponibilitatea să-l achite și că nu se poate reține că hidranții

erau în stare de funcționare.

Față de toate acestea au

solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate de instanța de

fond și, în rejudecare, să se dispună achitarea inculpaților în temeiul art. 11

pct. 2 lit. a), cu referire la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc.

pen. și art. 18

1

C. pen., arătând că fapta nu prezintă gradul de

pericol social al unei infracțiuni.

În subsidiar s-a solicitat

redozarea pedepselor aplicate și aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C.

pen., cu consecința coborârii pedepselor sub minimul prevăzut de lege.

Curtea de Apel Galați, prin

decizia penală nr. 657/ A din 16 decembrie 2004, a respins, ca nefondate,

apelurile declarate de inculpați.

În baza art. 192 alin. (2)

și (4) C. proc. pen., a obligat pe fiecare apelant inculpat la a câte 1.000.000

lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Suma de 800.000 lei (câte 400.000 lei

fiecare inculpat) reprezentând onorariu apărătorului desemnat din oficiu s-a

dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției către Baroul Galați.

S-a constat că inculpatul P.N.D.

este arestat în altă cauză.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul D.I. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor

pronunțate până în prezent de cele două instanțe, reaprecierea probelor

administrate în cauză și reducerea pedepsei aplicate. Motivele de recurs au

fost depuse în scris la dosar. În apărarea sa inculpatul susține că tuburile de

hidrant sustrase erau deja sparte și desprinse din flanșele de legătură și

racord la conductele prin care erau alimentate cu apă, împrejurarea care

dovedește că fapta prezintă un grad de pericol social redus și determină o

pedeapsă mult diminuată în raport cu cea care a fost aplicată.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor

dosarului rezultă că instanțele au reținut, în mod corect faptele și vinovăția

inculpatului și au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor

legale.

Astfel, vinovăția

inculpatului D.I. a fost corect reținută de instanța de fond pe baza probelor

administrate în cauză respectiv, procesul verbal de cercetare la fața locului,

procesul verbal de conducere în teren, planșe foto, declarațiile martorilor P.A.G.,

B.F., I.C., adresa nr. 664 din 16 ianuarie 2004 a S.N.I.F. SA, sucursala Brăila,

devizul pe categorii de lucrări pentru remedierea defecțiunilor, nota de

constatare întocmită la data de 16 decembrie 2003 toate acestea fiind

coroborate cu declarațiile celor doi inculpați.

Chiar dacă inculpatul a

încercat să inducă ideea că tuburile de hidrant erau deja sparte și desprinse

din flanșele de legătură, aceste susțineri sunt infirmate de probe respectiv

declarațiile martorilor B.F., P.A.G. (acesta fiind martor ocular), precum și de

propria lui declarație dată la urmărirea penală prin care a recunoscut fapta în

integralitatea ei.

Din declarațiile de

recunoaștere a faptei date la urmărirea penală se coroborează cu probele

administrate în cauză, toate acestea ducând la stabilirea cu certitudine a

vinovăției inculpatului, situația de fapt reținută de instanța de fond fiind

corect reținută.

Instanța de fond a dat

totodată faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare și în mod corect s-a

apreciat că nu se poate da curs solicitării inculpatului de a se aplica

dispozițiile art. 18

1

C. pen., solicitare reiterată de altfel atât

în apel cât și în recurs.

Esențial pentru aplicarea

prevederilor art. 18

1

C. pen., este gradul concret de pericol social

care dacă este sub limita celui necesar existenței infracțiunii duce la

dezincriminarea judiciară a faptei.

În speța de față, având în

vedere gradul de pericol social al faptei, relațiile sociale încălcate prin

comiterea faptei, modalitatea de comitere (împreună cu un minor), urmarea

socialmente periculoasă (aducerea în stare de nefuncționare a sistemului de

irigații) raportat la persoana inculpatului care nu se află la primul impact cu

legea penală, fiind recidivist, în mod corect s-a apreciat de către instanța de

fond că fapta acestuia prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și

nu sunt întrunite în cauză condițiile achitării conform art. 18

1

C.

pen.

Totodată, s-a procedat în

cauză și la o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului D.I.

ținându-se cont de dispozițiile art. 72 C. pen. și s-a apreciat în mod corect

că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante având în vedere

perseverența infracțională a inculpatului, acesta fiind așa cum s-a arătat,

recidivist (inculpatul D.I. aflându-se în stare de recidivă, prevăzută de art. 37

lit. a) C. pen., față de pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 45/2000 a

Tribunalului Brăila).

Astfel, se apreciază că

pedeapsa aplicată inculpatului este bine dimensionată (spre limita minimă) și

aptă să conducă la îndeplinirea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente,

urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui

la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.I. împotriva deciziei penale nr. 657/ A din

16 decembrie 2004 a Curții de Apel Galați.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 120 lei (1.200.000 lei) cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 iulie 2005.