ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3114/2003

Asupra recursului în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 192 din 13 mai 2002, Tribunalul Brăila a condamnat pe inculpatul P.C.I. la 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 459 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 824 din 6 aprilie 1999 a Judecătoriei Brăila, iar potrivit art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani 6 luni închisoare, aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, astfel că el va executa 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile S.N.I.F., sucursala Brăila suma de 18.314.100 lei cu titlu de despăgubiri civile. Pentru pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarea stare de fapt: În ziua de 28 martie 2001 (numai după aproape 3 luni de la eliberarea din detenție), inculpatul s-a deplasat cu căruța, din orașul Ianca la un frate al său, care satisfăcea serviciul militar în acea localitate, luând cu el și 4 chei fixe și două ciocane mari (baroase). După ce și-a vizitat fratele, inculpatul a circulat pe D.N. 22, între comuna Șuțești și M. Kogălniceanu, deplasându-se la circa 25 m de șosea unde a observat stația de irigații S.R.P.E.

3-2 din Sistemul de irigații Movila Miresii, aparținând S.N.I.F. București, sucursala Brăila. Ajuns la stația de irigații respectivă, în jurul orei 13, inculpatul, folosind cheile fixe și un baros, din cele luate de acasă, a demontat, prin lovirea șuruburilor de prindere de postament, a unei pompe de irigații Brateș-250, după care materialele rezultate (corp pompă cu carcasă, ax pompă, rotor pompă și rulmenți pompă, degradate) le-a așezat în căruța cu care venise, în scopul de a le transporta pentru vânzare. În această situație, inculpatul a fost surprins de plt. maj. M.M. de la Postul de poliție al comunei Șuțești, județul Brăila, însoțit de martorii C.C.

și C.C., care au constatat urme recente de desfacere a piulițelor pe locul (postamentul) unde fusese instalată pompa sustrasă, inculpatul recunoscând că el a rupt șuruburile de prindere a pompei prin lovirea cu barosul, însușindu-și și elementele acesteia cu intenția de a le vinde la Centrul de Colectare fier vechi. Prin adresa nr. 227 din 7 iunie 2001 S.N.I.F. București, sucursala Brăila, Sistemul Movila Miresii, a comunicat că anul punerii în funcțiune a pompei sustrase este 1979, că aceasta avea un grad de uzură de 15% și o valoare de inventar de 472.804 lei. S.N.I.F. București, sucursala Brăila s-a constituit parte civilă pentru un prejudiciu de 21.658.000 lei, deoarece corpurile de pompă ridicate de la inculpat nu mai puteau fi folosite.

Situația de fapt reținută este dovedită cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante (procesul verbal de constatare și declarațiile martorilor P.P., C.C. și C.C.). Inculpatul a recunoscut în întregime și cu amănunte faptele săvârșite în declarația de la urmărire penală, ca la instanța de judecată să nu-și mai mențină aceste declarații, pretinzând că pompa a găsit-o lângă marginea drumului și nu a sustras-o de la sistemul de irigații. Împotriva hotărârii primei instanțe inculpatul a declarat apel, nemotivat, lipsind și la judecarea acestuia, apărătorul său susținând că nu sunt probe din care să rezulte că inculpatul ar fi demontat pompa, el afirmând că a găsit-o la marginea drumului, totodată cerând reducerea pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 491/ A din 20 septembrie 2002, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.C.I. constatând că prima instanță, printr-o analiză judicioasă a probelor administrate în cauză, a stabilit în mod temeinic situația de fapt, căreia i s-a dat și încadrarea juridică corespunzătoare, în dispozițiile legale incidente. Contrar celor susținute, instanța de control judiciar a constatat că în cauză a fost efectuată o judiciosă operațiune de individualizare a sancțiunii penale aplicate, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Împotriva deciziei penale menționate s-a declarat recurs, nemotivat, probabil de către apărător, inculpatul neprezentându-se nici de această dată pentru susținerea lui în instanță.

Apărătorul din oficiu, desemnat inculpatului a pus concluzii prin care a cerut achitarea inculpatului, susținând că faptele puse în sarcina sa constituie o înscenare de prindere în flagrant, în realitate el nesăvârșind nici o infracțiune, deoarece a găsit pompa, ce se pretinde că a fost sustrasă (art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen.). A doua critică se referă la greșita aplicare a art. 209 alin. (3) C. pen., cerându-se schimbarea calificării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 208, raportat la art. 209 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen. (art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen.). În final, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, care se consideră exagerată (art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen.). Recursul este nefondat. Prima instanță a făcut o analiză judicioasă a probelor dosarului, pe care apreciindu-le just, a reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului P.C.I. De asemenea și instanța de apel, analizând probele administrate, a ajuns, justificat, la aceleași concluzii. Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, constată că susținerile inculpatului și respectiv ale apărătorului acestuia, cum că el nu ar fi sustras pompa din Sistemul de irigații, prin demontarea (ruperea) șuruburilor de prindere a ei de soclu și că ar fi găsit-o „lângă marginea drumului” nu sunt reale, ele fiind infirmate de probele administrate în cauză. Astfel: - Din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit de plt.

maj. M.M., în prezența martorilor C.C. și C.C., rezultă că în ziua de 28 martie 2001, orele 13, în timp ce se deplasau pe D.N. 22 au observat, lângă stația de irigat, între localitățile Șuțești – Movila Miresii, la circa 25 m de șosea, o căruță, iar lângă aceasta o persoană, care identificată fiind a constatat că este inculpatul P.C.I.; că asupra acestuia au fost găsite 4 chei fixe și două ciocane (baroase), iar în căruță erau mai multe piese din fontă și oțel, respectiv o carcasă pompă irigații, un ax din inox, rulmenți sparți și un rotor, toate de la pompa de irigații. La cercetarea locului faptei, pe cel de al doilea postament nu se mai afla nici o pompă, existând doar o țeavă groasă metalică ce făcea legătura între postament și canalul de desecare, „prezentând urme recente de desfacere a piulițelor”.

În continuare fiind întrebat inculpatul, acesta le-a relatat că a venit cu căruța de la locuința sa din orașul Ianca, a trecut pe la fratele său care satisface serviciul militar la aeroport, după care circulând pe drum, a observat stația de irigat și a tras căruța în apropierea ei, „luând ciocanul și lovind în șuruburile de prindere de la pompă, rupându-le, a luat singur carcasa pompei de irigat punând-o în căruță, după care a pus și celelalte subansamble”, axul pompei, rulmenții și rotorul pompei, urmând a le duce la centrul de colectare fier vechi pentru a lua bani pe ele. - Acest proces verbal a fost semnat de organul de poliție, martori și inculpat, fără obiecțiuni. Constatările consemnate în procesul verbal au fost evidențiate și în fotografiile judiciar-operative întocmite, din care rezultă, la indicația inculpatului, locul din care s-a luat pompa și căruța în care au fost puse elementele acesteia.

Acest proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante se coroborează cu declarațiile martorilor C.C. și C.C. de la urmărirea penală, menținute și în instanța de judecată, în care aceștia confirmă că au văzut pe inculpat, în imediata apropiere a stației de irigat, demontând o pompă, ale cărei componente le-au văzut în căruța cu care venise el. - Inculpatul P.C.I. în declarațiile date la organul de poliție a recunoscut, în totalitate, faptele săvârșite, precizând că s-a deplasat cu căruța la stația de irigații, situată la circa 25 m de șosea, de la care și-a însușit o pompă de irigații pe care a demontat-o cu ciocanul, rupând șuruburile de prindere de postament, componentele acesteia punându-le în căruță, timp în care a fost surprins de organul de poliție.

Față de acest probatoriu, Curtea respinge, ca nesinceră, versiunea formulată de inculpat în instanță cum că el ar fi găsit pompa la „marginea drumului și nu a sustras-o de la sistemul de irigații”, neexistând nici o dovadă în acest sens. În ce privește cea de a doua critică, se constată că prin O.U. nr. 207 din 15 noiembrie 2000, s-a introdus alin. (3) al art. 209 C. pen., la lit. b) prevăzându-se că furtul de „componente ale sistemelor de irigații” se pedepsește cu închisoare de la 4 la 18 ani. Cum fapta săvârșită de inculpatul P.C.I. a avut loc la data de 28 martie 2001, calificarea juridică a acesteia este corect stabilită de instanțele de judecată în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), combinat cu art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen.

Dispozițiile art. 3 lit. b) din art. 209 C. pen., sunt clare, incriminându-se doar furtul de „componente ale sistemelor de irigații” fiind irelevantă starea generală a sistemului de irigații, starea de funcționare a acestuia sau uzura sa. Furtul în cauză, nu privește întreg sistemul de irigații, ci o componentă individuală a acestuia (pompa Brateș-250), care la momentul săvârșirii faptei era în stare bună, având o uzură doar de 15%. Componenta sustrasă, respectiv pompa de irigații a devenit în stare de neîntrebuințare (degradată) numai ca urmare a acțiunii inculpatului P.C.I., prin folosirea barosului pentru desprinderea sa de postamentul de fixare, ea nemaiputând fi repusă în starea anterioară.

Ca atare, nu se justifică cu nimic schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., într-o altă infracțiune. Cât privește individualizarea pedepsei, Curtea consideră că instanțele de judecată au făcut o justă apreciere în ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului P.C.I. Potrivit prevederilor art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Examinând, prin prisma acestor dispoziții legale, lucrările dosarului, se constată că, în procesul individualizării pedepsei, s-a ținut seama că aceasta a fost orientată către minimul special al infracțiunii săvârșite, de frecvența și gradul de pericol social al faptei comise, în condițiile concrete în care a avut loc, de pedeapsa inculpatului care este recidivist, în antecedente mai suferind 4 condamnări în 1998 de 3 ani și respectiv 3 ani și 6 luni închisoare tot pentru infracțiunea de furt calificat, cât și poziția sa parțial nesinceră în timpul procesului penal. În aceste condiții, pedeapsa de 5 ani închisoare este corect individualizată, respectându-se criteriile legale și corespunzând scopului ei prevăzut de art. 52 C. pen.

Ca atare, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, va fi respins, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În conformitate cu prevederile art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C.I. împotriva deciziei penale nr. 491/ A din 20 septembrie 2002 a Curții de Apel Galați. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2003.