ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3114/2003

Asupra recursului în anulare de

față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 192 din 13

mai 2002, Tribunalul Brăila a condamnat pe inculpatul P.C.I. la 4 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art.

208 alin. (1), art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 459 zile rămas

neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

824 din 6 aprilie 1999 a Judecătoriei Brăila, iar potrivit art. 39 alin. (2) C.

pen., s-a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani 6 luni

închisoare, aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa

cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare,

astfel că el va executa 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. și art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părții civile

S.N.I.F., sucursala Brăila suma de 18.314.100 lei cu titlu de despăgubiri

civile.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri,

prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

În ziua de 28 martie 2001 (numai

după aproape 3 luni de la eliberarea din detenție), inculpatul s-a deplasat cu

căruța, din orașul Ianca la un frate al său, care satisfăcea serviciul militar

în acea localitate, luând cu el și 4 chei fixe și două ciocane mari (baroase).

După ce și-a vizitat fratele,

inculpatul a circulat pe D.N. 22, între comuna Șuțești și M. Kogălniceanu,

deplasându-se la circa 25 m de șosea unde a observat stația de irigații

S.R.P.E. 3-2 din Sistemul de irigații Movila Miresii, aparținând S.N.I.F.

București, sucursala Brăila.

Ajuns la stația de irigații

respectivă, în jurul orei 13, inculpatul, folosind cheile fixe și un baros, din

cele luate de acasă, a demontat, prin lovirea șuruburilor de prindere de

postament, a unei pompe de irigații Brateș-250, după care materialele rezultate

(corp pompă cu carcasă, ax pompă, rotor pompă și rulmenți pompă, degradate)

le-a așezat în căruța cu care venise, în scopul de a le transporta pentru

vânzare.

În această situație, inculpatul a

fost surprins de plt. maj. M.M. de la Postul de poliție al comunei Șuțești,

județul Brăila, însoțit de martorii C.C. și C.C., care au constatat urme

recente de desfacere a piulițelor pe locul (postamentul) unde fusese instalată

pompa sustrasă, inculpatul recunoscând că el a rupt șuruburile de prindere a

pompei prin lovirea cu barosul, însușindu-și și elementele acesteia cu intenția

de a le vinde la Centrul de Colectare fier vechi.

Prin adresa nr. 227 din 7 iunie 2001

S.N.I.F. București, sucursala Brăila, Sistemul Movila Miresii, a comunicat că

anul punerii în funcțiune a pompei sustrase este 1979, că aceasta avea un grad

de uzură de 15% și o valoare de inventar de 472.804 lei.

S.N.I.F. București, sucursala Brăila

s-a constituit parte civilă pentru un prejudiciu de 21.658.000 lei, deoarece

corpurile de pompă ridicate de la inculpat nu mai puteau fi folosite.

Situația de fapt reținută este

dovedită cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante (procesul

verbal de constatare și declarațiile martorilor P.P., C.C. și C.C.).

Inculpatul a recunoscut în întregime

și cu amănunte faptele săvârșite în declarația de la urmărire penală, ca la

instanța de judecată să nu-și mai mențină aceste declarații, pretinzând că

pompa a găsit-o lângă marginea drumului și nu a sustras-o de la sistemul de

irigații.

Împotriva hotărârii primei instanțe

inculpatul a declarat apel, nemotivat, lipsind și la judecarea acestuia,

apărătorul său susținând că nu sunt probe din care să rezulte că inculpatul ar

fi demontat pompa, el afirmând că a găsit-o la marginea drumului, totodată

cerând reducerea pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 491/ A din

20 septembrie 2002, Curtea de Apel Galați a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul P.C.I. constatând că prima instanță, printr-o analiză

judicioasă a probelor administrate în cauză, a stabilit în mod temeinic

situația de fapt, căreia i s-a dat și încadrarea juridică corespunzătoare, în

dispozițiile legale incidente.

Contrar celor susținute, instanța de

control judiciar a constatat că în cauză a fost efectuată o judiciosă

operațiune de individualizare a sancțiunii penale aplicate, cu respectarea

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva deciziei penale menționate

s-a declarat recurs, nemotivat, probabil de către apărător, inculpatul

neprezentându-se nici de această dată pentru susținerea lui în instanță.

Apărătorul din oficiu, desemnat

inculpatului a pus concluzii prin care a cerut achitarea inculpatului,

susținând că faptele puse în sarcina sa constituie o înscenare de prindere în

flagrant, în realitate el nesăvârșind nici o infracțiune, deoarece a găsit

pompa, ce se pretinde că a fost sustrasă (art. 385

9

pct. 12 C. proc.

pen.).

A doua critică se referă la greșita

aplicare a art. 209 alin. (3) C. pen., cerându-se schimbarea calificării

juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 208, raportat la art. 209

alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen. (art. 385

9

pct. 17 C. proc.

pen.).

În final, s-a solicitat

reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, care se consideră exagerată

(art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.).

Recursul este nefondat.

Prima instanță a făcut o analiză

judicioasă a probelor dosarului, pe care apreciindu-le just, a reținut corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului P.C.I.

De asemenea și instanța de apel,

analizând probele administrate, a ajuns, justificat, la aceleași concluzii.

Curtea, examinând actele și

lucrările dosarului, constată că susținerile inculpatului și respectiv ale

apărătorului acestuia, cum că el nu ar fi sustras pompa din Sistemul de

irigații, prin demontarea (ruperea) șuruburilor de prindere a ei de soclu și că

ar fi găsit-o „lângă marginea drumului” nu sunt reale, ele fiind infirmate de

probele administrate în cauză. Astfel:

- Din procesul verbal de constatare

a infracțiunii flagrante întocmit de plt. maj. M.M., în prezența martorilor

C.C. și C.C., rezultă că în ziua de 28 martie 2001, orele 13, în timp ce se

deplasau pe D.N. 22 au observat, lângă stația de irigat, între localitățile

Șuțești – Movila Miresii, la circa 25 m de șosea, o căruță, iar lângă aceasta o

persoană, care identificată fiind a constatat că este inculpatul P.C.I.; că

asupra acestuia au fost găsite 4 chei fixe și două ciocane (baroase), iar în

căruță erau mai multe piese din fontă și oțel, respectiv o carcasă pompă

irigații, un ax din inox, rulmenți sparți și un rotor, toate de la pompa de

irigații. La cercetarea locului faptei, pe cel de al doilea postament nu se mai

afla nici o pompă, existând doar o țeavă groasă metalică ce făcea legătura

între postament și canalul de desecare, „prezentând urme recente de desfacere a

piulițelor”.

În continuare fiind întrebat

inculpatul, acesta le-a relatat că a venit cu căruța de la locuința sa din

orașul Ianca, a trecut pe la fratele său care satisface serviciul militar la

aeroport, după care circulând pe drum, a observat stația de irigat și a tras

căruța în apropierea ei, „luând ciocanul și lovind în șuruburile de prindere de

la pompă, rupându-le, a luat singur carcasa pompei de irigat punând-o în

căruță, după care a pus și celelalte subansamble”, axul pompei, rulmenții și

rotorul pompei, urmând a le duce la centrul de colectare fier vechi pentru a

lua bani pe ele.

- Acest proces verbal a fost semnat

de organul de poliție, martori și inculpat, fără obiecțiuni.

Constatările consemnate în procesul

verbal au fost evidențiate și în fotografiile judiciar-operative întocmite, din

care rezultă, la indicația inculpatului, locul din care s-a luat pompa și

căruța în care au fost puse elementele acesteia.

Acest proces verbal de constatare a

infracțiunii flagrante se coroborează cu declarațiile martorilor C.C. și C.C.

de la urmărirea penală, menținute și în instanța de judecată, în care aceștia

confirmă că au văzut pe inculpat, în imediata apropiere a stației de irigat,

demontând o pompă, ale cărei componente le-au văzut în căruța cu care venise

el.

- Inculpatul P.C.I. în declarațiile

date la organul de poliție a recunoscut, în totalitate, faptele săvârșite,

precizând că s-a deplasat cu căruța la stația de irigații, situată la circa 25

m de șosea, de la care și-a însușit o pompă de irigații pe care a demontat-o cu

ciocanul, rupând șuruburile de prindere de postament, componentele acesteia

punându-le în căruță, timp în care a fost surprins de organul de poliție.

Față de acest probatoriu, Curtea

respinge, ca nesinceră, versiunea formulată de inculpat în instanță cum că el

ar fi găsit pompa la „marginea drumului și nu a sustras-o de la sistemul de

irigații”, neexistând nici o dovadă în acest sens.

În ce privește cea de a doua

critică, se constată că prin O.U. nr. 207 din 15 noiembrie 2000, s-a introdus

alin. (3) al art. 209 C. pen., la lit. b) prevăzându-se că furtul de

„componente ale sistemelor de irigații” se pedepsește cu închisoare de la 4 la

18 ani.

Cum fapta săvârșită de inculpatul

P.C.I. a avut loc la data de 28 martie 2001, calificarea juridică a acesteia

este corect stabilită de instanțele de judecată în infracțiunea de furt

calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), combinat cu art. 209 alin. (3) lit.

b) C. pen.

Dispozițiile art. 3 lit. b) din art.

209 C. pen., sunt clare, incriminându-se doar furtul de „componente ale

sistemelor de irigații” fiind irelevantă starea generală a sistemului de

irigații, starea de funcționare a acestuia sau uzura sa.

Furtul în cauză, nu privește întreg

sistemul de irigații, ci o componentă individuală a acestuia (pompa

Brateș-250), care la momentul săvârșirii faptei era în stare bună, având o

uzură doar de 15%.

Componenta sustrasă, respectiv pompa

de irigații a devenit în stare de neîntrebuințare (degradată) numai ca urmare a

acțiunii inculpatului P.C.I., prin folosirea barosului pentru desprinderea sa

de postamentul de fixare, ea nemaiputând fi repusă în starea anterioară.

Ca atare, nu se justifică cu nimic

schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de furt calificat

prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., într-o

altă infracțiune.

Cât privește individualizarea

pedepsei, Curtea consideră că instanțele de judecată au făcut o justă apreciere

în ce privește cuantumul pedepsei aplicate inculpatului P.C.I.

Potrivit prevederilor art. 72 C.

pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile

Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea

specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

Examinând, prin prisma acestor

dispoziții legale, lucrările dosarului, se constată că, în procesul

individualizării pedepsei, s-a ținut seama că aceasta a fost orientată către

minimul special al infracțiunii săvârșite, de frecvența și gradul de pericol

social al faptei comise, în condițiile concrete în care a avut loc, de pedeapsa

inculpatului care este recidivist, în antecedente mai suferind 4 condamnări în

1998 de 3 ani și respectiv 3 ani și 6 luni închisoare tot pentru infracțiunea

de furt calificat, cât și poziția sa parțial nesinceră în timpul procesului penal.

În aceste condiții, pedeapsa de 5

ani închisoare este corect individualizată, respectându-se criteriile legale și

corespunzând scopului ei prevăzut de art. 52 C. pen.

Ca atare, recursul declarat de

inculpat nefiind fondat, va fi respins, în baza art. 385

15

alin. (1)

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În conformitate cu prevederile art.

192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.C.I. împotriva deciziei penale nr. 491/ A din 20

septembrie 2002 a Curții de Apel Galați.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000

lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 iunie 2003.