ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3140/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 22 din 28

ianuarie 2004, Tribunalul Mehedinți a condamnat pe inculpatul B.I. la:

- la 18 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 și

art. 175 lit. i) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată

durata arestării preventive.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea specială a unui cuțit, corp delict.

În sfârșit, s-a dispus obligarea

inculpatului la plata sumei de 20 milioane lei despăgubiri civile către părțile

civile D.E. și D.I., precum și la plata unei prestații periodice de 700.000 lei

lunar pentru minora D.A.C.M. cu începere de la 27 august 2003 până la majoratul

acesteia, cât și la plata cheltuielilor judiciare către aceleași părți civile

de 1.080.000 lei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că inculpatul și victima D.S. s-au înțeles ca turma de oi să

fie pășunată alternativ, câte o zi fiecare iar la mulsul oilor să participe

amândoi.

Cum, victima în ultima perioadă

începuse să vină în stare de ebrietate ori să lipsească, între cei doi s-a

creat un conflict permanent pe această temă.

Așa se face că în ziua de 26 iulie 2003,

inculpatul s-a ocupat atât de pășunat cât și de mulsul oilor, victima

absentând.

În ziua de 27 iulie victima a venit

la stână a luat turma și a plecat la pășune.

În după amiaza aceleiași zile

inculpatul a mers la locuința victimei și a reproșat mamei acestuia atitudinea

fiului său, amenințând-o pe femeie, după care a plecat, având în mână un cuțit

și amenințând că o va ucide pe ea și pe fiul ei.

În jurul orelor 16,00, mama victimei

a venit la stână relatându-i victimei cele întâmplate.

La scurt timp a apărut și inculpatul

cu concubina sa.

În drum spre sat, cei doi inculpați

și victima au purtat discuții pe această temă. Încercând să intervină, mama

victimei, a fost lovită cu un ciomag în obrazul drept de inculpat,

prăbușindu-se la pământ. Din acest moment cei doi s-au îmbrâncit reciproc ca în

final inculpatul să scoată cuțitul și să o înjunghie pe victimă în zona inimii,

ceea ce a produs moartea victimei.

Împotriva acestei sentințe

inculpatul a declarat apel susținând că a săvârșit fapta în legitimă apărare,

încercând să se apere de un atac material, direct, imediat și injust din partea

martorei D.E., care l-a atacat cu un lanț metalic și a victimei, care era

înarmată cu un ciomag.

În subsidiar, inculpatul a cerut

aplicarea circumstanțelor atenuante a provocării, deoarece a fost insultat de

mama victimei.

Prin decizia penală nr. 169 din 1

aprilie 2004, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului.

Și împotriva acestei hotărâri

inculpatul a declarat recurs reiterând motivele din apel.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului se

constată că în mod corect instanțele au reținut situația de fapt și vinovăția

inculpatului.

Apărările formulate de inculpat nu

pot fi reținute pe de o parte, față de faptul că acesta a recunoscut că a

folosit propriul cuțit, iar excoriația mânii stângi pentru care a necesitat 5-6

zile de îngrijiri medicale, nu poate fi considerată leziune de autoapărare.

Totodată, nici circumstanța

atenuantă a provocării nu poate fi reținută, atâta timp cât inculpatul a fost

cel ce a declanșat conflictul amenințând cu moartea, iar în momentul

incidentului avut cu victima, nu rezultă vreo provocare din partea acesteia.

Totuși, având în vedere pericolul

concret al faptei, a împrejurărilor în care s-a comis fapta, limitele de

pedeapsă prevăzute de textul incriminator, cât și datele ce caracterizează

persoana inculpatului, se apreciază că scopul preventiv educativ și de

reinserția acestuia în societate, se poate realiza și printr-o pedeapsă mai

redusă.

Ca atare, Curtea în temeiul

prevederilor art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite

recursul inculpatului numai cu privire la cuantumul pedepselor aplicate pe care

o va reduce de la 18 ani închisoare, la 12 ani de închisoare, menținând

celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Se va computa din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive a inculpatului de la 28 august 2003,

la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 169 din 1 aprilie 2004 a Curții

de Apel Craiova.

Casează decizia penală

sus-menționată și sentința penală nr. 22 din 28 ianuarie 2004 a Tribunalului

Mehedinți, numai cu privire la cuantumul pedepsei privative de libertate, pe

care o reduce, de la 18 ani închisoare, la 12 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Compută arestarea preventivă a

inculpatului de la 28 august 2003, la zi.

Onorariul, în sumă de 400.000 lei,

pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

iunie 2004.