ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6787/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6787/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 56 din 15

martie 2004, Tribunalul Alba a dispus condamnarea inculpaților:

- C.N. și

- C.I., pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C.

pen., la pedepse de câte 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, fiecare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În temeiul dispozițiilor art. 350 C.

proc. pen., raportat la art. 160

b

C. proc. pen., s-a menținut starea

de arest preventiv a inculpaților, iar în temeiul dispozițiilor art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedepsele aplicate perioada arestului preventiv de la 10

septembrie 2002 la zi, pentru inculpatul C.N. și de la 4 februarie 2003 la zi,

pentru inculpatul C.I.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpați a celor două cuțite folosite la

săvârșirea infracțiunii.

Acțiunea civilă exercitată de partea

civilă D.S. a fost admisă în parte și în temeiul dispozițiilor art. 14 C. proc.

pen., art. 998 și art. 1003 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar la

28.220.761 lei despăgubiri civile către aceasta.

Totodată, inculpații au fost

obligați în solidar la plata următoarelor prestații periodice lunare:

- 1.105.000 lei către partea civilă

D.S., începând cu data de 8 septembrie 2002 și până la încetarea stării de

nevoie;

- câte 514.000 lei către minorii

D.C.I. și D.D.P. de la data de 8 septembrie 2002 până la împlinirea vârstei de

18 ani.

Inculpații au fost obligați în

solidar la plata daunelor morale în sumă de 300.000.000 lei către partea civilă

D.S. și câte 150.000.000 lei către minorii D.C.I. și D.D.P.

În baza art. 193 C. proc. pen.,

inculpații au fost obligați la plata sumei de 16.000.000 lei cheltuieli

judiciare către partea civilă D.S., reprezentând onorariul apărătorului ales.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

fiecare inculpat a fost obligat la câte 8.750.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 8 septembrie 2002,

între victima D.I. și inculpatul C.N. au avut loc discuții contradictorii

generate de împrejurarea că acesta din urmă pășuna oile pe un teren cultivat cu

lucernă, aflat în folosința primului.

În timp ce victima lua măsuri de

reținere a turmei și de sesizare a poliției și a altor consăteni despre cele

întâmplate, inculpatul C.N. s-a deplasat la domiciliul său de unde a revenit

însoțit de fratele său, C.I., ambii înarmați cu cuțite, precum și de fiul

acestuia, C.A.

La îndemnul expres al lui C.I. de

a-i ucide, inculpații i-au atacat cu bâte și cuțite pe D.I. și V.I.

Inculpatul C.I. a lovit victima cu

cuțitul în umărul stâng și zona axilară, după care, de aceasta s-a apropiat

inculpatul C.N. pe care însă, victima l-a lovit cu o bâtă în cap. Inculpatul a

ripostat, lovind victima cu cuțitul în piciorul stâng, pe fața posterioară a

coapsei.

Victima s-a deplasat la aproximativ

40-50 m de locul faptei, decedând la scurt timp.

Din raportul de constatare

medico-legală nr. 2891/III/152 din 7 noiembrie 2002 al Serviciului de medicină

legală Alba rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat anemiei

prin hemoragie externă, consecință a plăgilor înjunghiate care s-au putut

produce prin lovire cu corpuri ascuțite-tăioase, iar cuțitele corp-delict au

putut produce leziunile constatate.

Expertizele medico-legale efectuate

în cauză au confirmat producerea leziunilor prin folosirea unor cuțite cu

dimensiuni asemănătoare, iar probele administrate în cauză au stabilit

folosirea acestor arme de către inculpați, cuțitul inculpatului C.I. rupându-se

în timpul acțiunii.

Inculpatul C.N. a recunoscut

săvârșirea infracțiunii, susținând că fratele său nu a aplicat lovituri

victimei.

Inculpatul C.I. nu a recunoscut

comiterea faptei.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces-verbal de cercetare a locului faptei, planșe fotografice, acte

medico-legale, declarațiile martorilor, procese-verbale de confruntare, raport

de constatare tehnico-științifică privind folosirea testului poligraf,

proces-verbal de reconstituire a faptei, declarațiile inculpaților.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații C.N. și C.I., primul solicitând reținerea în favoarea

sa a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea, pe cale de consecință,

a cuantumului pedepsei aplicate și a despăgubirilor civile, iar cel de-al

doilea, achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10

alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În apelul său, partea civilă D.S. a

solicitat majorarea despăgubirilor civile acordate sub forma prestației lunare

la câte 1.845.000 lei și a daunelor morale la un miliard de lei.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin

decizia penală nr. 322 din 20 septembrie 2004, a admis apelul părții civile și

a majorat cuantumul despăgubirilor civile la care au fost obligați inculpații

în solidar, la 2.095.050 lei lunar către aceasta și la câte 1.503.243 lei lunar

către fiecare minor.

Celelalte dispoziții ale sentinței

atacate au fost menținute.

Recursurile inculpaților au fost

respinse ca nefondate.

Starea de arest a inculpaților a

fost menținută, iar arestul preventiv a fost dedus la zi.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

inculpații au fost obligați să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă

de 1.600.000 lei.

Instanța de control judiciar a

apreciat că situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost corect stabilite

de instanța de fond, astfel că, latura penală a cauzei a fost menținută.

Având în vedere dispozițiile art. 14

C. proc. pen. și art. 998 C. civ., privind justa reparare a daunelor suferite

prin infracțiune și dovezile referitoare la veniturile victimei, instanța de

apel a majorat cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile și

copiilor minori.

S-a apreciat că daunele morale

acordate sunt de natură să compenseze prejudiciul moral suferit de aceștia,

menținându-se cuantumul acordat.

Partea civilă D.S. a declarat recurs

împotriva deciziei penale, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii

atacate și majorarea cuantumului daunelor morale la suma totală de un miliard

lei.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Inculpatul C.N. a declarat recurs,

solicitând admiterea acestuia și reținerea, în favoarea sa a prevederilor art.

73 lit. b) C. pen., cu consecința reducerii cuantumului pedepsei aplicate.

Inculpatul C.I. a declarat recurs,

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și în principal,

trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea administrării de

probe pentru stabilirea unei corecte situații de fapt, iar în subsidiar,

achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În al doilea subsidiar, s-a

solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii

cuantumului acesteia.

Temeiul juridic al recursurilor

inculpaților îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

,

18 și 14 C. proc. pen.

Examinând recursurile, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că acestea nu sunt fondate.

Cu privire la recursul părții civile

D.S.:

Curtea reține că instanțele de

judecată au apreciat în mod temeinic asupra necesității acordării daunelor

morale soției și copiilor minori ai victimei, stabilind în mod judicios

cuantumul acestora.

Sumele de bani acordate, 300.000.000

lei părții civile D.S. și câte 150.000.000 lei pentru fiecare copil minor al

victimei, sunt în măsură să le asigure acestora posibilitatea surmontării

momentului critic al decesului soțului și, respectiv, tatălui lor și să le

permită un confort material necesar și meritat pentru perioada de timp în care

vor fi lipsiți de sprijinul și protecția victimei, constituindu-se într-un

mijloc de compensare al suferinței psihice îndurate.

Curtea consideră că în cauză nu sunt

temeiuri de majorare a cuantumului daunelor morale acordate, astfel că recursul

părții civile urmează a fi respins ca nefondat.

Cu privire la recursurile

inculpaților C.N. și C.I.:

Din analiza materialului probator

administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în

mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților.

Derularea incidentului, astfel cum a

fost relatată de martorii V.I., B.V., V.I.C., D.R., F.I. demonstrează că acesta

a fost inițiat de inculpați care, s-au înarmat cu cuțite și bâte și s-au

aruncat asupra victimelor D.I. și V.I., luându-le prin surprindere.

În aceste împrejurări, nu se poate

reține că inculpatul C.N. a săvârșit infracțiunea de omor calificat sub

imperiul unei puternice tulburări sau emoții provocate de conduita persoanelor vătămate.

Faptul că acestea mânaseră turma de

oi a inculpaților de pe terenul pe care păștea și se pregăteau să o rețină, nu

poate constitui o scuză a comportamentului agresiv al inculpaților, întrucât pe

de o parte, aceștia nu erau îndreptățiți să se afle pe acel teren, intervenția

victimelor fiind legitimă, iar pe de altă parte, poprirea animalelor pentru

răscumpărare este o măsură uzitată în astfel de împrejurări și care nu poate fi

contracarată prin atac cu arme albe.

Curtea constată că tratamentul juridic

aplicat inculpatului C.N. este în concordanță cu criteriile de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen. și corespunde scopului coercitiv-educativ al

pedepsei stabilit de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune modificarea

cuantumului pedepsei aplicate.

Participarea inculpatului C.I. la

săvârșirea infracțiunii a fost recunoscută, inițial, chiar de acesta care a

acceptat că a lovit cu cuțitul o persoană în zona gâtului (declarația

martorului F.R.).

Martorii B.V. și V.I. i-au văzut pe

cei doi inculpați năpustindu-se asupra victimei, îndemnul de a o omorî fiind

dat de C.I.

Aceste declarații se coroborează cu

concluziile actelor medicale efectuate în cauză și care au concluzionat că

leziunile suferite de victima D.I. au fost produse cu cuțite diferite, dar de

dimensiuni asemănătoare.

Din declarațiile celor doi inculpați

rezultă că au avut asupra lor cuțite cu lungimi asemănătoare, iar în timpul

incidentului, cuțitul lui C.I. s-a rupt, el recuperând mânerul la scurt timp

după părăsirea locului faptei.

Curtea constată că probatoriul

administrat în cauză este îndestulător stabilirii adevărului și corect

coroborat și interpretat, astfel că nu este necesară efectuarea altor probe,

vinovăția inculpatului C.I. fiind just reținută cu privire la săvârșirea,

alături de fratele său C.N. a infracțiunii de omor calificat.

Instanța de judecată a făcut o

temeinică aplicare a criteriilor generale de individualizare a pedepsei, în

conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen.

Pedeapsa aplicată inculpatului C.I.

reflectă în mod corespunzător gravitatea și periculozitatea socială a faptei

comise, conduita procesuală a inculpatului, conduita sa anterioară săvârșirii

infracțiunii și caracterizată ca agresivă de martorii audiați în cauză.

Pentru aceste motive, pedeapsa de 18

ani închisoare este apreciată ca necesară și îndestulătoare reinserției sociale

a inculpatului.

În consecință, recursurile declarate

de inculpați urmează a fi respinse ca nefondate.

Timpul arestării preventive se va

deduce din durata pedepselor aplicate de la 10 septembrie 2002 la 15 decembrie

2004, pentru inculpatul C.N. și de la 4 februarie 2003 la 15 decembrie 2004,

pentru inculpatul C.I.

Recurenta parte civilă și recurenții

inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și

art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de partea civilă D.S. și de inculpații C.N. și C.I. împotriva

deciziei penale nr. 322 din 20 septembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului C.N., perioada arestării preventive de la 10 septembrie 2002 la 15

decembrie 2004, iar pentru inculpatul C.I., perioada arestării preventive de la

4 februarie 2003 la 15 decembrie 2004.

Obligă pe recurenta partea civilă să

plătească statului 200.000 lei cheltuieli judiciare.

Obligă pe recurenții inculpați să

plătească statului câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 decembrie 2004.