ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6787/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 56 din 15 martie 2004, Tribunalul Alba a dispus condamnarea inculpaților: - C.N. și - C.I., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., la pedepse de câte 18 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, fiecare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., raportat la art. 160 b C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, iar în temeiul dispozițiilor art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate perioada arestului preventiv de la 10 septembrie 2002 la zi, pentru inculpatul C.N.

și de la 4 februarie 2003 la zi, pentru inculpatul C.I. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a celor două cuțite folosite la săvârșirea infracțiunii. Acțiunea civilă exercitată de partea civilă D.S. a fost admisă în parte și în temeiul dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., art. 998 și art. 1003 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar la 28.220.761 lei despăgubiri civile către aceasta. Totodată, inculpații au fost obligați în solidar la plata următoarelor prestații periodice lunare: - 1.105.000 lei către partea civilă D.S., începând cu data de 8 septembrie 2002 și până la încetarea stării de nevoie; - câte 514.000 lei către minorii D.C.I. și D.D.P. de la data de 8 septembrie 2002 până la împlinirea vârstei de 18 ani.

Inculpații au fost obligați în solidar la plata daunelor morale în sumă de 300.000.000 lei către partea civilă D.S. și câte 150.000.000 lei către minorii D.C.I. și D.D.P. În baza art. 193 C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata sumei de 16.000.000 lei cheltuieli judiciare către partea civilă D.S., reprezentând onorariul apărătorului ales. În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la câte 8.750.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În seara zilei de 8 septembrie 2002, între victima D.I. și inculpatul C.N. au avut loc discuții contradictorii generate de împrejurarea că acesta din urmă pășuna oile pe un teren cultivat cu lucernă, aflat în folosința primului.

În timp ce victima lua măsuri de reținere a turmei și de sesizare a poliției și a altor consăteni despre cele întâmplate, inculpatul C.N. s-a deplasat la domiciliul său de unde a revenit însoțit de fratele său, C.I., ambii înarmați cu cuțite, precum și de fiul acestuia, C.A. La îndemnul expres al lui C.I. de a-i ucide, inculpații i-au atacat cu bâte și cuțite pe D.I. și V.I. Inculpatul C.I. a lovit victima cu cuțitul în umărul stâng și zona axilară, după care, de aceasta s-a apropiat inculpatul C.N. pe care însă, victima l-a lovit cu o bâtă în cap. Inculpatul a ripostat, lovind victima cu cuțitul în piciorul stâng, pe fața posterioară a coapsei. Victima s-a deplasat la aproximativ 40-50 m de locul faptei, decedând la scurt timp.

Din raportul de constatare medico-legală nr. 2891/III/152 din 7 noiembrie 2002 al Serviciului de medicină legală Alba rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat anemiei prin hemoragie externă, consecință a plăgilor înjunghiate care s-au putut produce prin lovire cu corpuri ascuțite-tăioase, iar cuțitele corp-delict au putut produce leziunile constatate. Expertizele medico-legale efectuate în cauză au confirmat producerea leziunilor prin folosirea unor cuțite cu dimensiuni asemănătoare, iar probele administrate în cauză au stabilit folosirea acestor arme de către inculpați, cuțitul inculpatului C.I. rupându-se în timpul acțiunii. Inculpatul C.N. a recunoscut săvârșirea infracțiunii, susținând că fratele său nu a aplicat lovituri victimei.

Inculpatul C.I. nu a recunoscut comiterea faptei. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare a locului faptei, planșe fotografice, acte medico-legale, declarațiile martorilor, procese-verbale de confruntare, raport de constatare tehnico-științifică privind folosirea testului poligraf, proces-verbal de reconstituire a faptei, declarațiile inculpaților. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații C.N. și C.I., primul solicitând reținerea în favoarea sa a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea, pe cale de consecință, a cuantumului pedepsei aplicate și a despăgubirilor civile, iar cel de-al doilea, achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. În apelul său, partea civilă D.S. a solicitat majorarea despăgubirilor civile acordate sub forma prestației lunare la câte 1.845.000 lei și a daunelor morale la un miliard de lei. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia penală nr. 322 din 20 septembrie 2004, a admis apelul părții civile și a majorat cuantumul despăgubirilor civile la care au fost obligați inculpații în solidar, la 2.095.050 lei lunar către aceasta și la câte 1.503.243 lei lunar către fiecare minor. Celelalte dispoziții ale sentinței atacate au fost menținute. Recursurile inculpaților au fost respinse ca nefondate. Starea de arest a inculpaților a fost menținută, iar arestul preventiv a fost dedus la zi. În baza art. 192 C. proc.

pen., inculpații au fost obligați să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă de 1.600.000 lei. Instanța de control judiciar a apreciat că situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost corect stabilite de instanța de fond, astfel că, latura penală a cauzei a fost menținută. Având în vedere dispozițiile art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., privind justa reparare a daunelor suferite prin infracțiune și dovezile referitoare la veniturile victimei, instanța de apel a majorat cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile și copiilor minori. S-a apreciat că daunele morale acordate sunt de natură să compenseze prejudiciul moral suferit de aceștia, menținându-se cuantumul acordat.

Partea civilă D.S. a declarat recurs împotriva deciziei penale, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și majorarea cuantumului daunelor morale la suma totală de un miliard lei. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Inculpatul C.N. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia și reținerea, în favoarea sa a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., cu consecința reducerii cuantumului pedepsei aplicate. Inculpatul C.I. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond în vederea administrării de probe pentru stabilirea unei corecte situații de fapt, iar în subsidiar, achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. În al doilea subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia. Temeiul juridic al recursurilor inculpaților îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 , 18 și 14 C. proc. pen. Examinând recursurile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea nu sunt fondate. Cu privire la recursul părții civile D.S.: Curtea reține că instanțele de judecată au apreciat în mod temeinic asupra necesității acordării daunelor morale soției și copiilor minori ai victimei, stabilind în mod judicios cuantumul acestora. Sumele de bani acordate, 300.000.000 lei părții civile D.S.

și câte 150.000.000 lei pentru fiecare copil minor al victimei, sunt în măsură să le asigure acestora posibilitatea surmontării momentului critic al decesului soțului și, respectiv, tatălui lor și să le permită un confort material necesar și meritat pentru perioada de timp în care vor fi lipsiți de sprijinul și protecția victimei, constituindu-se într-un mijloc de compensare al suferinței psihice îndurate. Curtea consideră că în cauză nu sunt temeiuri de majorare a cuantumului daunelor morale acordate, astfel că recursul părții civile urmează a fi respins ca nefondat. Cu privire la recursurile inculpaților C.N. și C.I.: Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților.

Derularea incidentului, astfel cum a fost relatată de martorii V.I., B.V., V.I.C., D.R., F.I. demonstrează că acesta a fost inițiat de inculpați care, s-au înarmat cu cuțite și bâte și s-au aruncat asupra victimelor D.I. și V.I., luându-le prin surprindere. În aceste împrejurări, nu se poate reține că inculpatul C.N. a săvârșit infracțiunea de omor calificat sub imperiul unei puternice tulburări sau emoții provocate de conduita persoanelor vătămate. Faptul că acestea mânaseră turma de oi a inculpaților de pe terenul pe care păștea și se pregăteau să o rețină, nu poate constitui o scuză a comportamentului agresiv al inculpaților, întrucât pe de o parte, aceștia nu erau îndreptățiți să se afle pe acel teren, intervenția victimelor fiind legitimă, iar pe de altă parte, poprirea animalelor pentru răscumpărare este o măsură uzitată în astfel de împrejurări și care nu poate fi contracarată prin atac cu arme albe.

Curtea constată că tratamentul juridic aplicat inculpatului C.N. este în concordanță cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și corespunde scopului coercitiv-educativ al pedepsei stabilit de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune modificarea cuantumului pedepsei aplicate. Participarea inculpatului C.I. la săvârșirea infracțiunii a fost recunoscută, inițial, chiar de acesta care a acceptat că a lovit cu cuțitul o persoană în zona gâtului (declarația martorului F.R.). Martorii B.V. și V.I. i-au văzut pe cei doi inculpați năpustindu-se asupra victimei, îndemnul de a o omorî fiind dat de C.I. Aceste declarații se coroborează cu concluziile actelor medicale efectuate în cauză și care au concluzionat că leziunile suferite de victima D.I.

au fost produse cu cuțite diferite, dar de dimensiuni asemănătoare. Din declarațiile celor doi inculpați rezultă că au avut asupra lor cuțite cu lungimi asemănătoare, iar în timpul incidentului, cuțitul lui C.I. s-a rupt, el recuperând mânerul la scurt timp după părăsirea locului faptei. Curtea constată că probatoriul administrat în cauză este îndestulător stabilirii adevărului și corect coroborat și interpretat, astfel că nu este necesară efectuarea altor probe, vinovăția inculpatului C.I. fiind just reținută cu privire la săvârșirea, alături de fratele său C.N. a infracțiunii de omor calificat. Instanța de judecată a făcut o temeinică aplicare a criteriilor generale de individualizare a pedepsei, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen.

Pedeapsa aplicată inculpatului C.I. reflectă în mod corespunzător gravitatea și periculozitatea socială a faptei comise, conduita procesuală a inculpatului, conduita sa anterioară săvârșirii infracțiunii și caracterizată ca agresivă de martorii audiați în cauză. Pentru aceste motive, pedeapsa de 18 ani închisoare este apreciată ca necesară și îndestulătoare reinserției sociale a inculpatului. În consecință, recursurile declarate de inculpați urmează a fi respinse ca nefondate. Timpul arestării preventive se va deduce din durata pedepselor aplicate de la 10 septembrie 2002 la 15 decembrie 2004, pentru inculpatul C.N. și de la 4 februarie 2003 la 15 decembrie 2004, pentru inculpatul C.I. Recurenta parte civilă și recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă D.S. și de inculpații C.N. și C.I. împotriva deciziei penale nr. 322 din 20 septembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului C.N., perioada arestării preventive de la 10 septembrie 2002 la 15 decembrie 2004, iar pentru inculpatul C.I., perioada arestării preventive de la 4 februarie 2003 la 15 decembrie 2004. Obligă pe recurenta partea civilă să plătească statului 200.000 lei cheltuieli judiciare. Obligă pe recurenții inculpați să plătească statului câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 decembrie 2004.