ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2813/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 29 aprilie 2002 pe

rolul Tribunalului Buzău și precizată ulterior, reclamantele I.N. și N.E. au

solicitat, în contradictoriu cu Primăria orașului Nehoiu, anularea dispoziției

nr. 59 din 28 februarie 2002 emisă de pârâtă, prin care li s-a respins cererea

de restituire în natură sau de acordare a despăgubirilor pentru terenurile ce

au aparținut antecesorului lor R.G.P., decedat în 1947, în suprafață totală de

1 ha și 416 m

2

.

Prin sentința civilă nr. 297 din 28 iunie 2002,

Tribunalul Buzău, secția civilă a respins ca nefondată contestația, reținând în

esență că reclamantele au încălcat dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr.

10/2001, întrucât nu au indicat elementele de identificare a bunului imobil,

nici valoarea estimativă a acestuia. De asemeni, s-a constatat că au ignorat

dispozițiile art. 21 alin. (1) din aceeași lege, în sensul că nu au notificat

separat pe fiecare deținător al terenurilor solicitate.

Apelul declarat de reclamante împotriva

sentinței a fost respins de Curtea de Apel Ploiești, prin decizia civilă nr. 104

din 8 octombrie 2002, cu motivarea că este culpa reclamantelor care nu au

identificat prin notificare vecinătățile terenului solicitat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal

reclamantele au declarat recurs, prin care au susținut nelegalitatea soluției pronunțate,

față de probele dosarului, care dovedeau că în termenul legal au depus în

completarea notificării actele care identificau terenul pretins, cu schița de

plan. S-a susținut că instanța a ignorat probele administrate, respectiv

recunoașterea pârâtei din fața Tribunalului Buzău cu privire la identificarea

și împrejurarea că terenurile se găsesc în detenția a două societăți

comerciale.

Intimata-pârâtă a solicitat respingerea

recursului.

Recursul este fondat, va fi admis pentru

considerentele ce vor fi expuse.

Procedura administrativă reglementată de Legea

nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada

6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 este reglementată în art. 21-23 din lege.

Prin Normele Metodologice aprobate de Guvern la

18 aprilie 2003 s-a precizat, în legătură cu art. 21 alin. (1) din lege că în

cazul în care notificarea s-a făcut în bloc pentru mai multe imobile din

aceeași localitate, urmează a se considera că notificarea s-a făcut pentru

fiecare imobil, disjungându-se fiecare caz.

Prin notificarea lor, astfel cum a fost

completată, reclamantele au depus actele de proprietate ce au aparținut

autorului lor. Cu o minimă diligență, comisia ar fi putut, în urma convocării

la discuții a reclamantelor, să identifice imobilele pretinse, iar nu să

respingă formal cererea.

Același mod formalist de abordare a fost

încurajat de instanțele investite cu judecarea contestației.

Instanțele au încălcat astfel prescripțiile art.

129 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cu care judecătorii au îndatorirea să

stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind

aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea

corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Ei

vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar

dacă părțile se împotriveau.

De aceea, constatând că în cauză există elemente

care să permită aflarea adevărului, Înalta Curte, în raport cu art. 314 C.

proc. civ., văzând că situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită, va admite

recursul, va casa ambele hotărâri, judecata urmând a fi reluată de instanța de

fond, care va dispune, în cazul în care nelămuririle persistă, efectuarea unei

expertize pentru identificarea vecinătăților terenurilor, în raport cu actele

prezentate de reclamante.

Pentru aceste considerente, conform art. 312 C.

proc. civ., recursul se va admite, cauza urmând a fi trimisă spre rejudecare la

aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții I.N. și N.E.O. împotriva deciziei civile nr. 104 din 8 octombrie

2002 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă.

Casează această decizie precum și sentința

civilă nr. 297 din 28 iunie 2002 a Tribunalului Buzău și trimite cauza spre

rejudecare la această din urmă instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 aprilie 2004.