ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 938/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta, Universitatea Tehnică G.A.

Iași, a chemat în judecată SC E.T.C. SRL Iași, și a solicitat ca, prin sentința

care se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 42.999.995 lei debit și

la 42.999.995 lei penalități de întârziere.

Prin sentința nr. 427/2001, pronunțată

de Tribunalul Iași, rămasă definitivă prin decizia Curții de Apel Iași nr. 403/2001,

a fost admisă acțiunea reclamantei și s-a dispus obligarea pârâtei, E.T.C. SRL

Iași, la plata sumei de 42.247.320 lei cu titlu de chirie și la 3.209.839 lei

cheltuieli de judecată.

Ambele instanțe au reținut că

pretențiile pentru plata chiriei sunt întemeiate, în condițiile în care pârâta

a ocupat spațiul ce a format obiectul contractului de închiriere nr. 4862/1997,

iar facturile emise de locatar au fost primite fără nici o obiecțiune.

Împotriva deciziei nr. 403 din 22

octombrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Iași, a declarat recurs, pârâta,

SC E.T.C. SRL Iași, prin care a invocat motive de netemeinicie, fără să le

încadreze în prevederile art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ.

În esență, recurenta a susținut că a

achitat chirie până la data de 1 mai 1999, conform obligațiilor asumate prin

contractul de locațiune nr. 34/1999, și actul adițional la aceasta, și că după

data de 1 mai 1999 până în iulie 1999, când a fost evacuată din spațiu, între

părțile în proces nu a existat nici o relație contractuală.

A mai susținut recurenta că, în

cauză, nu putea opera tacita relocațiune, câtă vreme intimata s-a opus

prelungirii contractului de locațiune, iar spațiul, care este liber, va face

obiectul unei noi licitații.

Pentru aceste motive, recurenta a

solicitat casarea hotărârilor pronunțate în cauză și, în fond, respingerea

acțiunii.

Intimata, prin întâmpinare, a

considerat neîntemeiate criticile care s-au adus hotărârilor pronunțate în

cauză, cu atât mai mult cu cât recurenta a achitat în totalitate suma la care a

fost obligată.

Prin înscrisuri, la rândul său,

recurenta a depus dovezile de plată a întregii sume la care a fost obligată

prin sentința pronunțată de Tribunalul Iași.

În acest context, în care recurenta

a depus dovezile de plată a sumei la care a fost obligată, este evident că s-au

formulat critici neîntemeiate împotriva hotărârilor pronunțate în cauză.

Așadar, pentru lunile mai-iunie 1999, a operat tacita relocațiune, așa cum

corect au reținut instanțele, iar pentru spațiul ocupat de recurentă suma

facturată era datorată. Faptul că s-a refuzat încheierea unui nou contract și s-a

eliberat spațiul în scopul organizării unei licitații pentru închiriere, nu are

nici relevanță asupra obligației de plată ce revenea recurentei pentru spațiul

pe care l-a ocupat până la data de 1 iulie 1999.

În consecință, criticile s-au

dovedit neîntemeiate, astfel că potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta,

SC E.T.C. SRL Iași, împotriva deciziei nr. 403 A din 22 octombrie 2001, a

Curții de Apel Iași, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 10 ianuarie 2004.