ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2817/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta T.F. chemat

în judecată comuna Muiereasca, județul Vâlcea, prin Primar, solicitând anularea

dispoziției nr. 90 din 19 noiembrie 2001 și restituirea în natură a imobilelor

ce au aparținut autorului său S.G., respectiv sediul Primăriei Muiereasca, Căminul

Cultural Muiereasca, construcțiile anexe – cotețe de păsări, garaj, grajduri,

pătule, povarnă. În subsidiar, a solicitat despăgubiri bănești corespunzător

valorii reale a imobilelor.

În motivarea acțiunii se susțin că imobilele au

fost preluate de stat, fără un titlu valabil, în baza Decretului nr. 83/1949,

fiind deci supuse restituirii în natură.

În cauză, au formulat cerere de intervenție și

ceilalți moștenitori ai autorului S.G. și anume C.I., C.G., S.L., S.A. și T.M.C.

Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr. 596

din 25 octombrie 2002, a admis în parte contestația, a anulat dispoziția nr. 90

din 19 noiembrie 2001, emisă de Primăria Comunei Muiereasca și în consecință, a

obligat-o pe aceasta din urmă să lase în deplină proprietate bunurile imobile,

conform dispozitivului; a respins capătul nr. trei din contestație și cererea

precizatoare în contradictoriu cu Prefectura Județului Vâlcea.

S-a reținut că, imobilele autorului

reclamanților au fost preluate fără titlu valabil, conform Decretului nr. 83/1949,

fiind supuse restituirii în natură.

Prin decizia civilă nr. 16 din 6 februarie 2003,

Curtea de Apel Pitești a respins ca nefundat apelul declarat împotriva

sentinței, de Comuna Muiereasca.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a

reținut de asemenea că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv, fără titlu

valabil, cu încălcarea chiar a dispozițiilor Decretului nr. 83/1949,

neîncadrându-se în prevederile art. 2 lit. a) și b) din acesta, întrucât

constituia locuința și gospodăria autorului reclamanților și a familiei sale,

nefăcând obiectul exproprierii prin Legea nr. 187/1945. Mai mult, magazia (în

prezent cămin cultural) nu a existat în anul 1945, fiind construită ulterior.

Așa fiind, arată instanța, este înlăturată

aplicabilitatea prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 în

privința clădirii utilizată drept sediu al primăriei.

Mai departe, nici dispozițiile art. 18 lit. c)

din Legea nr. 10/2001 nu sunt aplicabile, din probele administrate rezultând că

fosta magazie, acum cu destinația de cămin cultural, nu a devenit un imobil

nou, aducându-i-se doar unele îmbunătățiri.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

pârâta comuna Muiereasca, județul Vâlcea, susținând că hotărârea a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât, în ce privește clădirea,

sediu al Primăriei, aceasta este ocupată de o instituție publică și este necesară

activității respective, iar în ce privește restituirea în natură a celui de al

doilea imobil, respectiv căminul cultural și Biblioteca, conform art. 18 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, aceasta nu era de asemenea posibilă,

imobilul fiind transformat în unul nou. Sub acest aspect expertiza efectuată în

cauză a fost întocmită necorespunzător, concluziile sale fiind greșite.

Recursul nu este fondat.

Motivele dezvoltate în scris vizează soluția de

restituire în natură a celor două construcții – sediul Primăriei și Căminul

Cultural (fosta magazie).

Prin concluziile orale, reprezentantul

recurentei, în mod expres, nu a mai susținut recursul în ce privește clădirea –

sediu al primăriei.

Așa fiind, reținând și împrejurarea ce nu se

contestă că recurenta are un nou sediu, clădirea în litigiu fiind și predată

reclamanților, în această privință, recursul urmează a fi respins, prevederile

art. 16 din Legea nr. 10/2001, nemaigăsindu-și aplicarea.

Nici în privința celui de al doilea imobil,

susținerile invocate nu pot fi primite.

Apreciind corespunzător probele

administrate, corect instanțele au apreciat că imobilul în discuție nu a fost

transformat în unul nou, situație în care nu-și găsesc aplicarea prevederile

art. 18 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001. În acest sens, firesc,

instanța a reținut concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză, ce nu a

fost contestată, la timpul potrivit, de pârâtă. Este și motivul pentru care, în

recurs, o reapreciere sub aspect probatoriu, inclusiv cu referire la actele

depuse, a celor stabilite astfel, ar ține de temeinicia hotărârii atacate. Or,

în acest sens, în prezent o critică nu mai poate fi primită odată cu abrogarea

vechiului pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. De altfel, chiar trecând peste

aceasta, după cum s-a arătat, în lipsa oricărui dovezi contrare, de aceeași

putere probatorie, legal, instanța și-a întemeiat soluția pe concluziile

expertizei tehnice efectuate în cauză, la care nu au fost formulate obiecțiuni.

Față de cele arătate, în temeiul art. 312 C.

proc. civ. recursul urmează a fi respins.

Văzând și prevederile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

comuna Muereasca prin Primar județul Vâlcea împotriva deciziei civile nr. 16 A

din 6 februarie 2003 a Curții de Apel Pitești ca nefondat.

Obligă recurenta la plata cheltuielilor de

judecată în cuantum de 13.000.000 lei către intimata-reclamantă și intimații -intervenienți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2004.