ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2133/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 956 din 10

octombrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 211

alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 99 C.

pen., a fost condamnat inculpatul P.G.F., la 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 22 martie 2002, la zi.

A fost admisă acțiunea civilă

formulată de partea civilă G.P. și a obligat inculpatul, în solidar cu părțile

responsabile civilmente la 4.800.000 lei daune materiale.

A fost obligat inculpatul, în

solidar cu părțile responsabile civilmente la 1.700.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

În fapt, s-a reținut că în ziua de

10 decembrie 2001 inculpatul P.G.F. se afla împreună cu numiții J.I.A., T.C.,

precum și cu numiții A. și V., în cartierul Giulești, la capătul tramvaiului

fratele său I., ceilalți s-au deplasat către capătul tramvaiului. La inițiativa

inculpatului P.G.F., numiții J.I.A., A. și V. s-au înțeles cu acesta să

deposedeze de bunuri pe partea vătămată G.P., pe care l-a observat dormind

într-unul din tramvaiele care staționau în zonă.

Cei patru au urmărit-o pe partea

vătămată, care a coborât între timp din tramvai până în barul din zonă, în care

acesta a intrat. În baza înțelegerii prealabile, numitul A. a intrat în bar

după partea vătămată, căreia i-a adresat injurii pentru a-l provoca să iasă

afară.

Ieșind din bar, partea vătămată s-a

îndreptat către numitul J.I.A., care l-a lovit cu piciorul în spate.

Alergând, autorii au atras-o pe

partea vătămată într-o zonă mai puțin aglomerată, unde aceasta a fost lovită de

inculpat, precum și de numiții J.I.A. și A. Ulterior, după ce partea vătămată

era căzută, inculpatul a sustras din buzunarul acesteia suma ce o avea asupra

sa.

Ulterior cei cinci autori s-au

întâlnit în curtea unei școli din zonă, loc în care inculpatul P.G.F. a scos

din buzunar suma de 1.450.000 lei, pe care a sustras-o de la partea vătămată și

pe care au împărțit-o.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul P.G.F.

În motivarea apelului parchetului

s-a susținut în primul rând că instanța de fond judecând cauza în ședință

publică a încălcat dispozițiile art. 485 C. proc. pen., însă cu ocazia

dezbaterilor asupra apelurilor, reprezentantul parchetului a declarat, că nu

mai susține acest motiv de apel.

S-a mai criticat sentința atât de

către parchet cât și de către inculpat sub aspectul individualizării pedepsei,

considerată de parchet prea blândă, iar de inculpat prea severă, invocându-se

aceleași criterii de individualizare a pedepsei care nu au fost avute în vedere

de către instanța de fond.

Curtea de Apel București a admis

apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, a casat în parte sentința

apelată și rejudecând în fond, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 2

ani și 6 luni închisoare, la 3 ani și 6 luni închisoare apreciindu-se că

pedeapsa, astfel cum a fost individualizată de instanța de fond, nu răspunde

tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., îndeosebi circumstanțelor

reale, care reflectă un grad ridicat de pericol social.

S-a mai argumentat că inculpatul

minor, fără antecedente penale, provenind dintr-o familie numeroasă, abandonând

cursurile școlii, a avut o atitudine necorespunzătoare ulterior comiterii

faptei.

Față de circumstanțele reale și

personale ale inculpatului instanța de apel a decis, că în cauză se impune un

tratament sancționator mai sever astfel că a dispus în acest sens.

Decizia pronunțată a fost atacată cu

recurs de inculpat, care a criticat-o sub aspectul individualizării pedepsei,

pe care o consideră prea severă și a cărei reducere a solicitat-o.

Critica nu este întemeiată.

Pedeapsa de 3 ani și 6 luni,

aplicată de instanța de apel a fost corect individualizată, cu respectarea

tuturor criteriilor prevăzute de legiuitor în art. 72 C. pen., fiind în măsură

să satisfacă scopul preventiv și sancționator prevăzut de art. 52 C. pen., așa

încât o redozare a pedepsei nu se impune.

Împrejurările în care s-a consumat

fapta, modalitatea de săvârșire, înțelegerea prealabilă dintre inculpat și

făptuitori asupra modului în care să acționeze și violența cu care a fost lovită

victima, denotă un pericol social ridicat care justifică pedeapsa aplicată de

instanța de control judiciar.

Ca urmare, față de aceste

considerente recursul declarat de inculpat, apare ca nefondat și va fi respins

ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsă timpul arestării preventive, la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul P.G.F., împotriva deciziei nr. 25/ A din 22 ianuarie 2003, a

Curții de Apel București, secția II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 22 martie 2002, la 8 mai 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

mai 2003.