ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2133/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2133/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 956 din 10
octombrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 211
alin. (2) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. și art. 99 C.
pen., a fost condamnat inculpatul P.G.F., la 2 ani și 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art.
64 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a
menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus
prevenția de la 22 martie 2002, la zi.
A fost admisă acțiunea civilă
formulată de partea civilă G.P. și a obligat inculpatul, în solidar cu părțile
responsabile civilmente la 4.800.000 lei daune materiale.
A fost obligat inculpatul, în
solidar cu părțile responsabile civilmente la 1.700.000 lei cheltuieli
judiciare către stat.
În fapt, s-a reținut că în ziua de
10 decembrie 2001 inculpatul P.G.F. se afla împreună cu numiții J.I.A., T.C.,
precum și cu numiții A. și V., în cartierul Giulești, la capătul tramvaiului
În timp ce inculpatul T.C. s-a oprit la un moment dat, pentru a discuta cu
fratele său I., ceilalți s-au deplasat către capătul tramvaiului. La inițiativa
inculpatului P.G.F., numiții J.I.A., A. și V. s-au înțeles cu acesta să
deposedeze de bunuri pe partea vătămată G.P., pe care l-a observat dormind
într-unul din tramvaiele care staționau în zonă.
Cei patru au urmărit-o pe partea
vătămată, care a coborât între timp din tramvai până în barul din zonă, în care
acesta a intrat. În baza înțelegerii prealabile, numitul A. a intrat în bar
după partea vătămată, căreia i-a adresat injurii pentru a-l provoca să iasă
afară.
Ieșind din bar, partea vătămată s-a
îndreptat către numitul J.I.A., care l-a lovit cu piciorul în spate.
Alergând, autorii au atras-o pe
partea vătămată într-o zonă mai puțin aglomerată, unde aceasta a fost lovită de
inculpat, precum și de numiții J.I.A. și A. Ulterior, după ce partea vătămată
era căzută, inculpatul a sustras din buzunarul acesteia suma ce o avea asupra
sa.
Ulterior cei cinci autori s-au
întâlnit în curtea unei școli din zonă, loc în care inculpatul P.G.F. a scos
din buzunar suma de 1.450.000 lei, pe care a sustras-o de la partea vătămată și
pe care au împărțit-o.
Împotriva acestei sentințe au
declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul P.G.F.
În motivarea apelului parchetului
s-a susținut în primul rând că instanța de fond judecând cauza în ședință
publică a încălcat dispozițiile art. 485 C. proc. pen., însă cu ocazia
dezbaterilor asupra apelurilor, reprezentantul parchetului a declarat, că nu
mai susține acest motiv de apel.
S-a mai criticat sentința atât de
către parchet cât și de către inculpat sub aspectul individualizării pedepsei,
considerată de parchet prea blândă, iar de inculpat prea severă, invocându-se
aceleași criterii de individualizare a pedepsei care nu au fost avute în vedere
de către instanța de fond.
Curtea de Apel București a admis
apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov, a casat în parte sentința
apelată și rejudecând în fond, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 2
ani și 6 luni închisoare, la 3 ani și 6 luni închisoare apreciindu-se că
pedeapsa, astfel cum a fost individualizată de instanța de fond, nu răspunde
tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., îndeosebi circumstanțelor
reale, care reflectă un grad ridicat de pericol social.
S-a mai argumentat că inculpatul
minor, fără antecedente penale, provenind dintr-o familie numeroasă, abandonând
cursurile școlii, a avut o atitudine necorespunzătoare ulterior comiterii
faptei.
Față de circumstanțele reale și
personale ale inculpatului instanța de apel a decis, că în cauză se impune un
tratament sancționator mai sever astfel că a dispus în acest sens.
Decizia pronunțată a fost atacată cu
recurs de inculpat, care a criticat-o sub aspectul individualizării pedepsei,
pe care o consideră prea severă și a cărei reducere a solicitat-o.
Critica nu este întemeiată.
Pedeapsa de 3 ani și 6 luni,
aplicată de instanța de apel a fost corect individualizată, cu respectarea
tuturor criteriilor prevăzute de legiuitor în art. 72 C. pen., fiind în măsură
să satisfacă scopul preventiv și sancționator prevăzut de art. 52 C. pen., așa
încât o redozare a pedepsei nu se impune.
Împrejurările în care s-a consumat
fapta, modalitatea de săvârșire, înțelegerea prealabilă dintre inculpat și
făptuitori asupra modului în care să acționeze și violența cu care a fost lovită
victima, denotă un pericol social ridicat care justifică pedeapsa aplicată de
instanța de control judiciar.
Ca urmare, față de aceste
considerente recursul declarat de inculpat, apare ca nefondat și va fi respins
ca atare în temeiul art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 88 C. pen., se va
deduce din pedeapsă timpul arestării preventive, la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192
alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de inculpatul P.G.F., împotriva deciziei nr. 25/ A din 22 ianuarie 2003, a
Curții de Apel București, secția II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, timpul arestării preventive de la 22 martie 2002, la 8 mai 2003.
Obligă pe recurent să plătească
statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei,
reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 8
mai 2003.