ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3086/2003

Asupra contestației în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 737 din 24 martie 1999, Judecătoria Oradea a condamnat, printre alții, pe inculpatul P.T. la un an și 6 luni închisoare, pentru instigare la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 25, raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. S-a reținut că la data de 28 noiembrie 1997, inculpatul P.T. i-a instigat pe P.V. și S.F. (condamnat în cauză pentru infracțiunea de șantaj), precum și pe învinuiții L.A., B.F. și S.G. (cercetați separat pentru aceiași infracțiune) să exercite acte de violență și amenințări asupra lui S.I. și a familiei sale, determinând-o pe partea vătămată să restituie cantitatea de 200 tone preparate din prune sau 310.000 mărci germane, activități în urma căreia „recuperatorii” au primit suma de 40.000 mărci germane.

Tribunalul Bihor, prin decizia nr. 835/ A din 10 septembrie 1999, admițând apelul declarat de inculpat, a dispus achitarea acestuia, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru instigare la infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 25, raportat la art. 194 alin. (1) C. pen. Instanța de apel a motivat, în esență, că partea vătămată datora inculpatului o sumă de bani, acesta din urmă acționând pentru recuperarea ei fără să urmărească obținerea unui folos injust prin instigarea altor persoane la acte de amenințare, sau de violență în scopul arătat.

Prin decizia penală nr. 96/ R din 10 februarie 2000, Curtea de Apel Oradea a respins recursul declarat de procuror, cu motivarea că din probele administrate nu rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, în sensul că inculpatul a angajat pe ceilalți coinculpați să recupereze datoria pe care partea vătămată o avea față de el, fără a le indica și metodele prin care ei urmau să-și realizeze obligația asumată. Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin decizia penală nr. 1992 din 12 aprilie 2002, admițând recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a casat deciziile pronunțate de instanțele de apel și recurs, menținând situația de condamnare, pronunțată de instanța de fond.

Împotriva acestei din urmă decizii, condamnatul a formulat contestație în anulare, susținând că la termenul când a fost soluționat recursul în anulare, procedura de citare cu acesta nu a fost legal îndeplinită fiind privat astfel de dreptul de apărare. Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 391 C. proc. pen., Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin încheierea din 21 aprilie 2003, a dispus admiterea în principiu a contestației în anulare, formulată în cauză, respingând cererea de suspendare a executării sentinței de condamnare nr. 373 din 24 martie 1999 a Judecătoriei Oradea. Potrivit art. 386 lit. a) C. proc. pen., se poate face contestație în anulare împotriva hotărârilor penale definitive, când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.

Cum din datele dosarului rezultă că la 12 aprilie 2002, când a avut loc judecarea recursului în anulare condamnatul nu mai locuia la adresele indicate în rechizitoriu și în hotărârea instanței de fond, respectiv în Budapesta, străzile Hayra și Mayra, unde a fost citat, că în str. Duzsa Telep din localitatea Kecske 6060 Ungaria (a se vedea în acest sens copia actului de identitate anexată la dosar) în cauză fiind îndeplinite deci condițiile cerute de textul de lege menționat, contestația în anulare formulată de P.T., urmează a fi admisă și a se fixa termen pentru rejudecarea recursului în anulare, cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite contestația în anulare formulată de condamnatul P.T., desființează decizia nr. 1992 din 12 aprilie 2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală. Fixează termen pentru rejudecarea recursului în anulare la data de 9 octombrie 2003 cu citarea părților. Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2003.