ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3086/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3086/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra contestației în anulare de
față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 737 din 24
martie 1999, Judecătoria Oradea a condamnat, printre alții, pe inculpatul P.T.
la un an și 6 luni închisoare, pentru instigare la infracțiunea de șantaj,
prevăzută de art. 25, raportat la art. 194 alin. (1) C. pen.
S-a reținut că la data de 28 noiembrie
1997, inculpatul P.T. i-a instigat pe P.V. și S.F. (condamnat în cauză pentru
infracțiunea de șantaj), precum și pe învinuiții L.A., B.F. și S.G. (cercetați
separat pentru aceiași infracțiune) să exercite acte de violență și amenințări
asupra lui S.I. și a familiei sale, determinând-o pe partea vătămată să
restituie cantitatea de 200 tone preparate din prune sau 310.000 mărci germane,
activități în urma căreia „recuperatorii” au primit suma de 40.000 mărci
germane.
Tribunalul Bihor, prin decizia nr.
835/ A din 10 septembrie 1999, admițând apelul declarat de inculpat, a dispus
achitarea acestuia, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10
alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru instigare la infracțiunea de șantaj,
prevăzută de art. 25, raportat la art. 194 alin. (1) C. pen.
Instanța de apel a motivat, în
esență, că partea vătămată datora inculpatului o sumă de bani, acesta din urmă
acționând pentru recuperarea ei fără să urmărească obținerea unui folos injust
prin instigarea altor persoane la acte de amenințare, sau de violență în scopul
arătat.
Prin decizia penală nr. 96/ R din 10
februarie 2000, Curtea de Apel Oradea a respins recursul declarat de procuror,
cu motivarea că din probele administrate nu rezultă vinovăția inculpatului în
săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, în sensul că inculpatul a
angajat pe ceilalți coinculpați să recupereze datoria pe care partea vătămată o
avea față de el, fără a le indica și metodele prin care ei urmau să-și
realizeze obligația asumată.
Curtea Supremă de Justiție, secția
penală, prin decizia penală nr. 1992 din 12 aprilie 2002, admițând recursul în
anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea
Supremă de Justiție, a casat deciziile pronunțate de instanțele de apel și recurs,
menținând situația de condamnare, pronunțată de instanța de fond.
Împotriva acestei din urmă decizii,
condamnatul a formulat contestație în anulare, susținând că la termenul când a
fost soluționat recursul în anulare, procedura de citare cu acesta nu a fost
legal îndeplinită fiind privat astfel de dreptul de apărare.
Constatând îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 391 C. proc. pen., Curtea Supremă de Justiție, secția penală,
prin încheierea din 21 aprilie 2003, a dispus admiterea în principiu a contestației
în anulare, formulată în cauză, respingând cererea de suspendare a executării
sentinței de condamnare nr. 373 din 24 martie 1999 a Judecătoriei Oradea.
Potrivit art. 386 lit. a) C. proc.
pen., se poate face contestație în anulare împotriva hotărârilor penale
definitive, când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a
judecat de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
Cum din datele dosarului rezultă că
la 12 aprilie 2002, când a avut loc judecarea recursului în anulare condamnatul
nu mai locuia la adresele indicate în rechizitoriu și în hotărârea instanței de
fond, respectiv în Budapesta, străzile Hayra și Mayra, unde a fost citat, că în
str. Duzsa Telep din localitatea Kecske 6060 Ungaria (a se vedea în acest sens
copia actului de identitate anexată la dosar) în cauză fiind îndeplinite deci
condițiile cerute de textul de lege menționat, contestația în anulare formulată
de P.T., urmează a fi admisă și a se fixa termen pentru rejudecarea recursului
în anulare, cu citarea părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite contestația în anulare
formulată de condamnatul P.T., desființează decizia nr. 1992 din 12 aprilie
2002 a Curții Supreme de Justiție, secția penală.
Fixează termen pentru rejudecarea
recursului în anulare la data de 9 octombrie 2003 cu citarea părților.
Pronunțată în ședință publică, azi
26 iunie 2003.