Decizia nr. 3636/2003 — ÎCCJ, Secția penală — recurs împotriva sentinței nr. 172/2000 a Tribunalului Bihor

La 23 martie 1999, inculpatul O.S.I. s-a prezentat la SC P. SA Satu Mare de unde a ridicat meșină de porc, pentru plata căreia a utilizat fila C.E.C. în sumă de 180.250.753 lei pentru care nu exista provizia necesară, înșelând în acest fel pe partea civilă.

La 30 martie 1999, inculpații O.S.I. și N.C.I. s-au prezentat la sediul SC F. SA Rm. Sărat, de unde au ridicat diferite piese pentru care inculpatul O.S.I. a emis o filă C.E.C. în sumă de 152.119.357 lei pentru care nu exista provizia necesară, inducând în eroare pe partea civilă, care nu ar fi livrat marfa dacă nu s-ar fi plătit banii. Piesele respective au fost valorificate, inculpatului O.S.I. revenindu-i suma de 75.000.000 lei.

În 31 martie 1999, ambii inculpați s-au deplasat la sediul DC C.A. Topoloveni, unde au depus o comandă pentru ridicarea de piese auto, iar la 2 aprilie 1999, inculpatul O.S.I. a revenit și a ridicat piese în valoare de 43.795.826 lei, emițând o filă C.E.C. pentru care nu exista provizia necesară. Mărfurile ridicate au fost valorificate de ambii inculpați, împărțind între ei sumele deținute.

La 5 aprilie 1999, ambii inculpați s-au deplasat la sediul SC I. SA Hunedoara unde au purtat discuții cu directorul economic pentru a ridica profile de beton, iar la data de 6 aprilie 1999 au revenit și au ridicat marfă în valoare de 356.921.400 lei, pentru plata căreia inculpatul O.S.I. a emis o filă C.E.C. fără a avea acoperirea necesară. Marfa ridicată a fost valorificată de inculpatul N.C.I., iar banii au fost împărțiți de ambii inculpați.

La data de 14 aprilie 1999, printr-un procedeu similar, inculpații au obținut de la SC H. SA Brașov piese de schimb pentru autoturisme Dacia în valoare de 73.124.116 lei, pentru care inculpatul O.S.I. a emis o filă C.E.C. fără acoperire. Marfa ridicată a fost valorificată de ambii inculpați care și-au împărțit banii între ei. Împotriva hotărârii de mai sus, care a fost pronunțată în lipsa inculpatului și comunicată prin procedura afișării, a declarat apel inculpatul la data de 27 noiembrie 2002, după ce în prealabil, la data de 16 noiembrie 2002 a fost arestat în vederea executării pedepsei aplicate în prezenta cauză, motiv pentru care, apelul declarat a fost considerat în termen, conform dispozițiilor art. 364 C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 66 din 10 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, s-a admis apelul declarat de inculpat, în condițiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. și a art. 364 C. proc. pen.; s-a desființat sentința atacată, în sensul că au fost înlăturate dispozițiile art. 215 alin. (5) C. pen., precum și cu privire la înlăturarea obligării inculpatului la plata sumei de 180.250.753 lei în favoarea părții civile SC P. SA Satu Mare; au fost menținute în rest dispozițiile hotărârii apelate. S-a motivat în considerente, că, în ce privește critica referitoare la nerespectarea procedurii de citare nu există temeiuri de rejudecare, atâta timp cât, după descoperirea faptelor, inculpatul a dispărut de la domiciliu, fiind dat în urmărire generală și prins de organele de poliție la peste 2 ani de la pronunțarea hotărârii de către instanța de fond. În termen legal, împotriva hotărârilor de mai sus a declarat recurs inculpatul N.C.I. și partea civilă SC P. SRL Satu Mare. Prin motivele susținute în scris, cât și oral, recurentul a criticat hotărârile pentru nelegalitate și netemeinicie prin aceea că a fost judecat la fond în condițiile nerespectării dispozițiilor legale privind procedura de citare, ceea ce a atras și o încălcare a dreptului la apărare, nefiind ascultat și neavând posibilități să se apere, deși nu se face vinovat de fapta comisă. Critica formulată de inculpat va fi analizată în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., constatându-se a fi fondată pentru motivele care vor fi prezentate. Potrivit art. 291 C. proc. pen., judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este legal îndeplinită. Pe de altă parte, dispozițiile art. 177 alin. (1) C. proc. pen., prevăd citarea inculpatului unde locuiește, sau dacă aceasta nu este cunoscută la locul său de muncă. Potrivit alin. (4) al aceluiași text, în cazul în care nu se cunoaște adresa unde domiciliază și nici locul de muncă, inculpatul se citează la sediul consiliului local în a cărei rază s-a comis infracțiunea; dacă activitatea infracțională s-a desfășurat în mai multe locuri, citația se afișează la sediul consiliului local în a cărei rază teritorială se află organul care efectuează urmărirea penală. Instanța de fond nu a respectat întocmai aceste prevederi, îndeplinind procedura de citare cu inculpatul N.C.I., la o adresă la care acesta nu mai locuia din 1998. Pe de altă parte, făcând aplicarea art. 177 alin. (4) C. proc. pen., prima instanță a omis că activitatea infracțională dedusă judecății s-a derulat în mai multe localități, așa încât, a omis și să citeze prin afișare pe inculpatul N.C.I. și la sediul consiliului local în a cărei rază teritorială se află organul de urmărire penală și instanța de judecată, respectiv, Consiliul local Oradea. Procedând la judecarea cauzei în aceste condiții, prima instanță a încălcat nu numai dispozițiile legale privind citarea părților, dar și cele care garantează dreptul la apărare. Potrivit principiului înscris în art. 6 C. proc. pen., organele judiciare sunt obligate ca, în cursul procesului, să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege, să administreze probele necesare în apărare, să încunoștiințeze pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, să-i asigure posibilitatea pregătirii și exercitării apărării. Cum inculpatul a fost judecat în lipsă, cu încălcarea dispozițiilor privind citarea, nu a putut fi ascultat cu privire la fapta pentru care este cercetat, nu i s-a creat posibilitatea să-și facă apărările și probele necesare, nu i s-a respectat dreptul de a fi asistat în cursul procesului de un apărător ales. Și în fine, încălcând prevederile legale amintite, instanțele nu au respectat principiul potrivit căruia, orice persoană are dreptul la un proces echitabil, principiu înscris în art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale așa cum a fost amendată prin Procolul nr. 11 intrat în vigoare la 1 noiembrie 1998. Acestea sunt motivele care atrag nulitatea hotărârilor de fond și a celei pronunțată în apel, care a menținut-o în parte, și în consecință atrag casarea lor, urmare a admiterii recursului declarat de inculpat, potrivit art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. și trimiterea cauzei la Judecătoria Oradea, potrivit actualei competențe, pentru rejudecare. Procedând la rejudecarea cauzei, numai cu privire la acest inculpat, instanța de trimitere va respecta dispozițiile legale privind citarea inculpatului (în prezent arestat), precum și a tuturor drepturilor legale procesuale. Totodată, instanța se va pronunța, cu respectarea legii, asupra tuturor cererilor formulate de părțile civile. Deoarece în faza urmăririi penale împotriva acestui inculpat s-a luat măsura arestării preventive (mandatul de arestare preventivă nr. 98 din 7 martie 2000), constatându-se legalitatea arestării, în baza art. 160 d alin. (1) C. proc. pen., se va dispune prelungirea arestării preventive pe timp de 30 zile. În ce privește recursul declarat de partea civilă SC P. SRL Satu Mare, se constată că nu a fost motivat în scris și deși legal citată pentru termenul de soluționare a recursului, partea civilă recurentă nu s-a prezentat pentru susținerea orală a motivelor de recurs. În atare condiții, instanța de recurs nu poate verifica hotărârea atacată decât prin prisma cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Neconstatându-se sub aspectul menționat încălcări ale legii, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul părții civile. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.