ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3215/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 109/S din 8 martie 2002, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția civilă, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC I. SA Brașov și continuată de SC R. SA București, în contradictoriu cu pârâta SC P. SA Brașov. De asemenea, a fost anulată, ca insuficient timbrată, cererea de chemare în garanție a SC R. SRL Brașov și Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, cu sediul în București. A fost obligată reclamanta SC R. SA București la plata, către pârâta SC P. SA Brașov, a sumei de 10.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, și s-a luat act de transmiterea calității procesuale active de la reclamanta SC I. SA Brașov la SC R. SA București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că imobilul în litigiu, situat în Brașov, înscris în C.F. nr. 25372 Brașov, nr. top.5592/1/1, a fost preluat de statul român, cu titlu de naționalizare, prin Legea nr. 119/1948, așa cum este menționat și în sentința civilă nr. 16847 din 18 decembrie 1998 a Judecătoriei Brașov. Conform actelor existente, reclamanta nu deține un titlu de proprietate asupra imobilului mai sus identificat, iar pentru pârâta, SC P. SA, titlul de proprietate îl reprezintă sentința civilă nr. 16847 din 18 decembrie 1998 a Judecătoriei Brașov, irevocabilă, în baza căreia s-a dispus intabularea imobilului. Intabularea în C.F.

nr. 25372 Brașov a drepturilor de proprietate a pârâtei SC P. SA, în baza sentinței civile nr. 16847 din 18 decembrie 1998, are caracter constitutiv de drept, potrivit art. 17 și 18 din Decretul lege nr. 115/1938 și determină opozabilitatea dreptului de proprietate al pârâtei față de terți, în speță, față de reclamantă, în baza principiului opozabilității înscrierii în sistemul de carte funciară. Motivat de faptul că reclamanta nu a completat taxa de timbru pentru cererea de chemare în garanție a SC R. SRL Brașov și A.P.A.P.S. București, cu suma de 18.277.000 lei, în temeiul art. 20 din Legea nr. 146/1997, a fost anulată, ca insuficient timbrată, această cerere. Transmiterea reconvențională a calității procesuale active de la reclamanta SC I. SA Brașov la SC R. SA București a fost determinată de încetarea existenței societății comerciale reclamante, în urma fuziunii prin contopire, prin transmiterea universală a patrimoniului său.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă, prin decizia civilă nr. 53/Ap din 11 iulie 2002, a respins apelul declarat de reclamanta SC R. SA București, prin sucursala Brașov, împotriva sentinței civile nr. 109/S din 8 martie 2002, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția civilă, și a obligat apelanta să plătească intimatei SC P. SA Brașov suma de 10.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că imobilul în cauză este înscris în C.F. nr. 25372 Brașov, nr. top 5592/1/1, bunul fiind supus principiilor și regulilor ce guvernează acest sistem de publicitate imobiliară. În sistemul cărților funciare, drepturile reale se pot dobândi numai prin înscrierea lor în cartea funciară, cu excepțiile enumerate la art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938, înscrierea având efect constitutiv de drept.

Dreptul înscris în cartea funciară se bucură de prezumția existenței sale juridice, cuprinsul cărților funciare considerându-se exact, în folosul acelei persoane care și-a intabulat dreptul în cartea funciară. Cum, în cazul imobilului mai sus identificat, în cartea funciară figurează ca proprietară pârâta și nu reclamanta, instanța de fond nu putea constata dreptul real de proprietate al reclamantei, atâta timp cât în cartea funciară de sub B.1.4. nu a fost rectificată, în condițiile legii. Simpla invocare a legii, ca mod de dobândire a proprietății, nu reprezintă dovada dreptului de proprietate însuși, întrucât legea creează numai un anume cadru, o anumită procedură pentru realizarea dreptului.

Împotriva deciziei civile nr. 53/Ap din 11 iulie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, a declarat recurs reclamanta SC R. SA București, care a criticat hotărârea instanței de apel, în esență, sub aspecte de nelegalitate, impunându-se necesitatea rectificării cărții funciare, în sensul radierii titlului pârâtei, având în vedere că titlul acesteia, asupra imobilului, nu este valabil, iar hotărârea judecătorească, ce constituie titlul pârâtei, nu este opozabilă reclamantei și instanțele au omis, în judecata lor, de a accepta că legea este un mod de dobândire a proprietății, fiind invocat, ca temei de drept al recursului, art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Instanțele judecătorești anterioare, printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, referitor la imobilul situat în Brașov, și care este înscris în C.F. nr. 25372 Brașov, top 5592/1/1, constatând că titlul de proprietate al pârâtei SC P. SA este conferit de sentința civilă nr. 16847 din 18 decembrie 1998 a Judecătoriei Brașov, hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, care a stat la baza intabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate.

Relevanță juridică maximă, în exacta apreciere a situației de fapt și de drept, o reprezintă sentința civilă nr. 16847 din 18 decembrie 1998, pronunțată de Judecătoria Brașov, care se bucură de autoritate de lucru judecat și prin care s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate, pe numele SC P. SA Brașov, asupra apartamentului 1 nr. top 5592/1/1. Este pe deplin justificată și bine motivată teza juridică conform căreia, prin intabularea sentinței definitive și irevocabile în cartea funciară, această operațiune, a înscrierii, devine opozabilă terților din momentul înregistrării în evidența de publicitate bazată pe cartea funciară. Motivat și amplu argumentate, instanțele s-au pronunțat asupra tuturor cererilor părților, cu trimitere la probele administrate, astfel încât, aceste argumentări juridice, expuse anterior, fac ca toate criticile formulate de recurentă să fie nejustificate, fiind respectate toate dispozițiile legale în materie.

Astfel fiind, urmează a respinge, ca nefondat, recursul promovat de reclamanta SC R. SA București, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., urmând a menține, ca legală și temeinică, decizia civilă nr. 53/Ap din 11 iulie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă. În temeiul art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga recurenta SC R. SA București să plătească intimatei SC P. SA Brașov suma de 10.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC R. SA București împotriva deciziei nr. 53 din 11 iulie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Obligă recurenta SC R. SA București să plătească intimatei SC P. SA Brașov suma de 10.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 27 iunie 2003.