ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4716/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 691 din 24

iulie 2003, ce a fost pronunțată în dosarul nr. 2219/2003 al Tribunalului

București, secția a II-a penală, au fost hotărâte următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., a

fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care inculpata T.C. a fost

trimisă în judecată în stare de arest preventiv, din art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, aplicându-i-se

o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., precum

și pedeapsa complimentară constând în interdicția de exercitare, pe timp de un

an după executarea pedepsei principale, a exercitării drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatei și s-a dedus prevenția de la 18 februarie 2002 la zi.

S-a dispus prelungirea arestării

inculpatei de la 29 iulie 2003 la 27 august 2003.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la

inculpată suma de 80 dolari S.U.A. și suma de 10 Euro, precum și suma de

4.610.000 lei, bani ce au fost indisponibilizați de la urmărirea penală și au

fost consemnați la C.E.C.

S-a constatat că seringa și folia de

material plastic ridicate de la inculpată, ca fiind corpuri delicte pe care au

fost evidențiate urme de heroină, au fost distruse după expertiză.

În final, s-a dispus obligarea

inculpatei la plata cheltuielilor de judecată.

Din probatoriul ce a fost

administrat în cauză, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatei referitor

la următoarea situație de fapt:

Urmare a unor informații, Poliția a

efectuat legal, percheziții domiciliare la învinuitul M.I. și la inculpata

T.C., împrejurare în care au fost găsite droguri și urme ale consumului

acestora.

Probatoriul efectuat în cauză, atât

la urmărirea penală, cât și în faza judiciară a pus în evidență, în mod

neîndoielnic, faptul că inculpata T.C. este nu numai consumatoare ci și

distribuitoare de droguri, fapt ce a condus instanța de fond la schimbarea

încadrării juridice a faptei.

Împotriva soluției au declarat

apeluri, în termenul prevăzut de lege, atât inculpata, cât și Parchetul de pe

lângă Tribunalul București.

La termenul din 20 august, inculpata

personal și asistată de apărător din oficiu, a declarat că înțelege să își

retragă apelul, declarație de care s-a luat act.

Cât privește apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul București, acesta viza cuantumul mic al

pedepsei aplicate, solicitându-se aplicarea unei pedepsei mai aspre.

Curtea, examinând actele și

lucrările dosarului cauzei atât prin prisma motivului de apel arătat, cât și

din oficiu, constată că este fondat apelul și prin urmare, prin decizia penală

nr. 450 din 20 august 2003 îl admite, reținându-se că, circumstanțele atenuante

au fost judicios reținute și urmează a fi menținute însă se constată că

individualizarea judiciară nu a fost efectuată în mod judicios în raport de

pericolul social concret al faptelor comise și în raport de scopul pedepsei.

Având în vedere escaladarea continuă

a traficului și consumului de droguri și ținând seama de gravitatea

consecințelor unor asemenea activități, pedeapsa stabilită în cauză este

nejustificat de mică, fiind necesar a fi majorată, cu menținerea celorlalte

dispozițiuni ale sentinței apelate.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpata, critica vizând încadrarea juridică și în consecință

menținerea hotărârii primei instanțe.

Examinând cauza în raport de critica

făcută, analizată prin prisma dispozițiilor art. 385

9

pct. 17 C.

proc. pen., cât și din oficiu potrivit dispozițiilor alin. (3) al aceluiași

articol, constată că recursul este nefondat.

Așa cum corect au reținut

instanțele, inculpata s-a ocupat și de traficarea drogurilor, aceasta vânzând

doza de drog cu suma de 200.000 lei, astfel că schimbarea încadrării juridice

este justificată.

Și pedeapsa aplicată corespunde

cerințelor dispozițiilor art. 52 C. pen., astfel că o reindividualizare a

acesteia, în sensul reducerii nu se impune.

Așa fiind, și cum motive care

examinate din oficiu să conducă la casarea hotărârilor nu sunt, urmează ca în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata T.C. împotriva deciziei penale nr. 450

din 20 august 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, cu obligarea

recurentei la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata T.C. împotriva deciziei penale nr. 450

din 20 august  2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei,

timpul reținerii și arestării preventive de la 18 februarie 2002 la 23

octombrie 2003.

Obligă pe recurenta inculpată la

plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 octombrie 2003.