ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1422/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 432/2003,

pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

reclamantul N.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de

Evidență Informatizată a Persoanei, anularea vizei de ieșire nr. 41/1410463 din

10 septembrie 2002 și obligarea pârâtei să-i acorde viza de lungă ședere

prevăzută de art. 49 din O.U.G. nr. 194/2002.

Motivându-și cererea, reclamantul a

arătat că în calitate de cetățean senegalez a intrat legal în România, la data

de 10 iunie 1994, i s-a prelungit viza până la data de 10 septembrie 2002, când

i s-a acordat viza de ieșire.

A precizat că a solicitat

prelungirea vizei, în baza art. 49 din O.U.G. nr. 194/2002, arătând că este

căsătorit cu o persoană, cetățean român, având locuință, proprietate în

București, dar că în mod nejustificat pârâta a refuzat să-i acorde viză de

lungă ședere, pentru cetățeni străini, căsătoriți cu cetățeni români.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 705 din 22 mai 2003, a

respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată. În considerentele hotărârii,

instanța de fond a reținut în primul rând că viza de ieșire contestată este

emisă cu respectarea Legii nr. 123/2001 și a normelor metodologice, iar în al

doilea rând, reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 49 din O.U.G.

nr. 194/2002, pentru a obține prelungirea vizei de lungă ședere pentru străinii

căsătoriți, cu cetățeni români, întrucât nu a avut anterior o astfel de viză.

Totodată, reclamantului nu-i poate

fi acordată viza prevăzută de art. 49 din O.U.G. nr. 194/2002, deoarece, deși

căsătorit cu o cetățeancă română din anul 1999, nu a probat că nu se încadrează

în dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. b) și c) din O.U.G. nr. 194/2002.

Împotriva hotărârii astfel

pronunțate a declarat recurs reclamantul N.S., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Recurentul a susținut în esență că

instanța de fond a dat o interpretare restrictivă a dispozițiilor art. 6 lit. c)

din O.U.G. nr. 194/2002 și că a făcut dovada condițiilor corespunzătoare pentru

întreținerea sa și a familiei.

A arătat că este căsătorit cu un

cetățean român; din această căsătorie a rezultat o minoră născută la 1

februarie 2001, iar împreună cu soția, a cumpărat o locuință în București, are

un cont bancar curent de 3.000 dolari SUA, având și mijloacele necesare pentru

întreținerea sa și a familiei sale, că s-a aflat în România, în mod legal, până

la 10 septembrie 2002 și că îndeplinește condițiile art. 49 din O.U.G. nr. 194/2002,

pentru a i se acorda viză de lungă ședere în această țară.

Recursul este fondat, urmând a fi

admis pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 49 din O.U.G.

nr. 194/2002, viza de lungă ședere se asigură străinilor căsătoriți cu cetățeni

români, cu condiția să nu existe una din situațiile de nepermitere a intrării

prevăzute la art. 8, iar căsătoria să nu fie de conveniență, constatată în

condițiile art. 64 din prezenta lege.

În cauză, pe de o parte, nu poate fi

vorba de o căsătorie de conveniență, atâta timp, cât au rezultat doi copii

minori în urma acesteia, iar pe de altă parte, nu s-a constatat una din

situațiile de nepermitere a intrării prevăzute de art. 8 din același act

normativ.

Totodată, reclamantul a prezentat

dovezi în fața instanței prin care să facă dovada existenței unor mijloace

corespunzătoare pentru întreținerea sa și a familiei sale, așa cum menționează art.

6 din O.U.G. nr. 194/2002, motiv pentru care se constată că în mod greșit i-a

fost respinsă cererea, reclamantului, urmând a se admite recursul, a se casa

hotărârea, cu consecința admiterii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de N.S.

împotriva sentinței civile nr. 705 din 22 mai 2003 a Curții de Apel București, secția

de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

admite acțiunea formulată de N.S. și anulează viza de ieșire.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 aprilie 2004.