ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1422/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 432/2003, pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamantul N.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, anularea vizei de ieșire nr. 41/1410463 din 10 septembrie 2002 și obligarea pârâtei să-i acorde viza de lungă ședere prevăzută de art. 49 din O.U.G. nr. 194/2002. Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că în calitate de cetățean senegalez a intrat legal în România, la data de 10 iunie 1994, i s-a prelungit viza până la data de 10 septembrie 2002, când i s-a acordat viza de ieșire.

A precizat că a solicitat prelungirea vizei, în baza art. 49 din O.U.G. nr. 194/2002, arătând că este căsătorit cu o persoană, cetățean român, având locuință, proprietate în București, dar că în mod nejustificat pârâta a refuzat să-i acorde viză de lungă ședere, pentru cetățeni străini, căsătoriți cu cetățeni români. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 705 din 22 mai 2003, a respins acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată. În considerentele hotărârii, instanța de fond a reținut în primul rând că viza de ieșire contestată este emisă cu respectarea Legii nr. 123/2001 și a normelor metodologice, iar în al doilea rând, reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 49 din O.U.G.

nr. 194/2002, pentru a obține prelungirea vizei de lungă ședere pentru străinii căsătoriți, cu cetățeni români, întrucât nu a avut anterior o astfel de viză. Totodată, reclamantului nu-i poate fi acordată viza prevăzută de art. 49 din O.U.G. nr. 194/2002, deoarece, deși căsătorit cu o cetățeancă română din anul 1999, nu a probat că nu se încadrează în dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. b) și c) din O.U.G. nr. 194/2002. Împotriva hotărârii astfel pronunțate a declarat recurs reclamantul N.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a susținut în esență că instanța de fond a dat o interpretare restrictivă a dispozițiilor art. 6 lit. c) din O.U.G. nr. 194/2002 și că a făcut dovada condițiilor corespunzătoare pentru întreținerea sa și a familiei.

A arătat că este căsătorit cu un cetățean român; din această căsătorie a rezultat o minoră născută la 1 februarie 2001, iar împreună cu soția, a cumpărat o locuință în București, are un cont bancar curent de 3.000 dolari SUA, având și mijloacele necesare pentru întreținerea sa și a familiei sale, că s-a aflat în România, în mod legal, până la 10 septembrie 2002 și că îndeplinește condițiile art. 49 din O.U.G. nr. 194/2002, pentru a i se acorda viză de lungă ședere în această țară. Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 49 din O.U.G. nr. 194/2002, viza de lungă ședere se asigură străinilor căsătoriți cu cetățeni români, cu condiția să nu existe una din situațiile de nepermitere a intrării prevăzute la art. 8, iar căsătoria să nu fie de conveniență, constatată în condițiile art. 64 din prezenta lege.

În cauză, pe de o parte, nu poate fi vorba de o căsătorie de conveniență, atâta timp, cât au rezultat doi copii minori în urma acesteia, iar pe de altă parte, nu s-a constatat una din situațiile de nepermitere a intrării prevăzute de art. 8 din același act normativ. Totodată, reclamantul a prezentat dovezi în fața instanței prin care să facă dovada existenței unor mijloace corespunzătoare pentru întreținerea sa și a familiei sale, așa cum menționează art. 6 din O.U.G. nr. 194/2002, motiv pentru care se constată că în mod greșit i-a fost respinsă cererea, reclamantului, urmând a se admite recursul, a se casa hotărârea, cu consecința admiterii acțiunii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de N.S. împotriva sentinței civile nr. 705 din 22 mai 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea formulată de N.S. și anulează viza de ieșire. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie 2004.