ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3353/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea

de Apel Timișoara sub nr. 5334/2003, inculpatul I.I., cercetat în stare de

arest preventiv, pentru infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254

alin. (2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea 78/2000 a recuzat judecătorii

Tribunalului Caraș Severin care urmau să soluționeze cererea prin care

Parchetul Național Anticorupție a solicitat prelungirea arestării preventive a

sa cu încă 30 de zile.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 47 alin. (2) și art. 48 lit. d) C. proc. pen.

Analizând cererea de recuzare

formulată de inculpatul I.I. se constată următoarele:

Art. 29 alin. (2) din Legea nr.

78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție

astfel cum a fost modificat prin punctul 23 din Legea nr. 161 din 21 aprilie

2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea

demnităților publice a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea

și sancționarea corupției prevede că soluționarea în primă instanță a

infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 se constituie complete

specializate, iar alin. (2) de sub același articol prevede că: „La judecătorii,

tribunale și curți de apel, completele specializate sunt formate din doi

judecători.”

Această dispoziție procesuală penală

constituie o normă specială privind compunerea instanței în cazul judecării

infracțiunilor la care face referire legea în cauză ea fiind derogatorie de la

dispozițiile cu caracter general prevăzute în Codul de procedură penală.

Așa cum rezultă din actele dosarului

inculpatul I.I. este cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea

unei infracțiuni de corupție și anume luare de mită prevăzută de art. 254 alin.

(2) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Curtea de Apel Timișoara, fiind

sesizată cu soluționarea cererii de recuzare a judecătorilor Tribunalului Caraș

Severin, cererea a fost judecată de un singur magistrat încălcându-se astfel,

dispozițiile procedurale în această materie.

Art. 197 C. proc. pen., referitor la

încălcările care atrag nulitatea în alin. (2) prevede că dispozițiile relative

la competența după materie sau după calitatea persoanei la sesizarea instanței

și la compunerea acesteia sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Ca atare, hotărârea pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara la data de 9 iulie 2003 în Camera de Consiliu, este

nulă întrucât au fost nesocotite dispozițiile procedurale care reglementează

modul de soluționare a cererilor de recuzare.

Potrivit art. 197 alin. (3) C. proc.

pen., nulitatea prevăzută în alin. (2) al textului de lege menționat nu poate

fi înlăturată în nici un mod și poate fi invocată în orice stare a procesului.

În consecință, recursul declarat de

inculpat urmează să fie admis, casată încheierea Curții de Apel Timișoara

pronunțată la data de 9 iulie 2003 în Camera de Consiliu și cauza trimisă spre

rejudecare Curții de Apel Timișoara, cu respectarea art. 29 alin. (1) C. proc.

pen.

Pentru acest motiv aspectele de

nelegalitate și netemeinicie invocate de apărător în concluziile scrise depuse

la dosar nu vor fi luate în discuție, deoarece depășesc cadrul de sesizare a

instanței și anume soluționarea recursului declarat împotriva încheierii prin

care s-a respins o cerere de recuzare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de

inculpatul I.I. împotriva încheierii nr. 30/ P pronunțată la data de 9 iulie

2003 de către Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. 5334/2003 al acelei

instanțe.

Casează hotărârea atacată și trimite

cauza spre rejudecarea cererii de recuzare formulată de inculpat la Curtea de

Apel Timișoara.

Pronunțată în ședință publică, azi

15 iulie 2003.