ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4225/2003

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 743 din 9 aprilie 2001

pronunțată de Tribunalul Galați, secția comercială, a fost respinsă ca

nefondată acțiunea formulată de reclamanta S.C. S. S.A. București în

contradictoriu cu pârâta S.N.T.R. S.A. București, Direcția Telecomunicații

Galați.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că, prin adresa nr. 58 din 3 mai 2000 reclamanta a solicitat pârâtei

să-și ridice echipamentele din incinta hotelului S., în caz contrar urmând să

se dezafecteze centrala în vederea eliberării spațiului și să perceapă o chirie

pentru depozitarea acestora echivalentul a 25 USD/mp. La rândul său pârâta, a

comunicat reclamantei, prin adresa nr. 228/8411 din 31 mai 2000 că valoarea

devizului de desființare a centralei și a rețelei telefonice de interior (care

cuprinde și manopera) este de 3.580.887 lei. Ulterior pârâta, a mai comunicat

reclamantei că a acumulat un debit de 7.271.649 lei, solicitându-i să-l achite

până la data de 14 noiembrie 2000, deoarece neachitarea sumei conduce la

desființarea posturilor telefonice începând cu 15 noiembrie 2000. Astfel, așa

cum a precizat prin acțiune, reclamanta a solicitat desființarea centralei pe

care o deținea în folosință la hotelul S. și a calculat, în mod unilateral,

utilitățile pe care a refuzat să le achite pârâtei, datorând acesteia la 30

noiembrie 2000, suma de 9.812.920 lei, motiv pentru care R. a suspendat și

ulterior a desființat postul telefonic.

Curtea de Apel Galați, secția comercială și de

contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 730/A din 20 noiembrie 2001 a

respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. S. S.A. București

împotriva sentinței civile nr. 743 din 9 aprilie 2001, pronunțată de Tribunalul

Galați, secția comercială.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a

stabilit că acțiunea reclamantei este o acțiune în obligația de a face și

pornind de la temeiul juridic al acțiunii, în mod corect, pentru orice abonat,

neplata la termen sau cu întârziere a facturilor telefonice, atrage de drept nu

numai desființarea postului telefonic dar și plata de majorări. Refuzul

apelantei de achitare a facturilor telefonice pe motiv că a desființat și

calculat utilitățile rezultând din desființarea centralei deținute în cadrul hotelului

S., a dus la acumularea unui debit, care a justificat suspendarea și ulterior

desființarea postului telefonic, pentru neplata la termen a facturilor emise de

intimată. Apelanta nu poate solicita în cadrul unei obligații de a face, o

atitudine pozitivă din partea cuiva, invocând o datorie pe care aceasta din

urmă ar avea-o din punctul de vedere al unei plăți necuvenite, deoarece

valorificarea unui asemenea drept, ar urma să fie făcută în mod separat.

Împotriva deciziei civile nr. 730/A din 20

noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de

contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta S.C. S. S.A. cu sediul

în București, care a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate

și netemeinicie invocând în esență, aspectele că în mod greșit nu a fost admisă

o expertiză tehnică solicitată în faza procesuală a apelului și refuzul de a se

lua în considerație că recurenta este proprietara cablurilor uzate deoarece

le-a înlocuit pe cele vechi de peste 30 de ani iar această situație reprezintă

o investiție, fiind precizat ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304

pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Intimata pârâtă S.N.T.R. S.A. BUCUREȘTI,

Direcția Telecomunicații Galați, a depus întâmpinare, motivată în fapt și în

drept, prin care a solicitat respingerea recursului.

Curtea, analizând materialul probator

administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs,

constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Instanțele judecătorești anterioare, printr-o

corectă și integrală apreciere a probelor, au stabilit adevăratele raporturi

juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc,

răspunderea care se instituie în cazul nerespectării clauzelor contractuale,

precum și cadrul legal aplicabil în speță, în sensul că reclamanta a fost

beneficiara serviciilor R. până la data de 16 noiembrie 2000, când posturile

telefonice au fost desființate motivat de neachitarea facturilor telefonice.

Este pe deplin justificată și bine motivată teza

juridică conform căreia furnizarea serviciilor telefonice se face cu

respectarea Ordinului Ministrului Telecomunicațiilor nr. 122/1998, în

conformitate cu dispozițiile art. 7.3., în sensul că sumele facturate se

plătesc la termenul scadent menționat în factura telefonică. Neachitarea în

termen a facturii telefonice după termenul scadent determină aplicarea

majorărilor prevăzute în tarife, până la 60 zile, iar conform art. 7.5 în a 61

zi de neplată de la termenul scadent contractul se reziliează de R. și

utilizatorul este deconectat de la serviciul telefonic. Debitul neachitat de

7.448.634 lei, conform facturilor, nu a fost contestat de reclamantă, însă

nerespectarea obligației de plată a facturii a condus la întreruperea

serviciului telefonic din inițiativa furnizorului.

Raportat la obiectul acțiunii promovate de

reclamantă, acțiune în obligația de a face și a specificului relației

comerciale dintre părți, nu se impune efectuarea unei expertize tehnice. De

remarcat că nici în motivele de apel, nici în răspunsul la întâmpinarea pârâtei

R., nu a fost solicitată proba cu expertiză tehnică, existând o singură cerere,

depusă prin serviciul registratură, la data de 5 noiembrie 2001 prin care se

solicită nemotivat o expertiză tehnică, dar fără a fi precizate obiectivele ei.

Mai mult, la termenul din 7 noiembrie 2001, când a fost judecat apelul,

reclamanta nu a fost prezentă pentru a susține cererea referitoare la

administrarea probei cu expertiză tehnică și pentru a preciza obiectivele

expertizei.

Nici critica privind înlocuirea cablurilor

uzate, activitate care este apreciată ca o investiție, precum și apărarea cu

privire la împrejurarea că din factura telefonică, urma să fie dedusă suma

reprezentând desființarea centralei și a rețelei telefonice din interior, nu

pot fi primite, deoarece, pentru orice lucrare efectuată pe cheltuiala sa, în

condițiile încunoștințării prealabile a furnizorului, reclamanta are deschisă

calea unei acțiuni în pretenții.

Motivat

și amplu argumentat, instanțele s-au pronunțat asupra tuturor aspectelor

juridice, cu trimitere la probele administrate, astfel că aceste argumentări

expuse anterior fac ca toate criticile formulate de recurentă să fie

nejustificate, fiind respectate dispozițiile legale în materie.

Astfel fiind, urmează a respinge ca nefondat

recursul promovat de reclamanta S.C. S. S.A. cu sediul în București, nefiind

îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca

legală și temeinică decizia civilă nr. 730/A din 20 noiembrie 2001 pronunțată

de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.C. S. S.A. București împotriva deciziei nr. 730 din 20 noiembrie

2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 5 noiembrie 2003.