ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4225/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 743 din 9 aprilie 2001 pronunțată de Tribunalul Galați, secția comercială, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta S.C. S. S.A. București în contradictoriu cu pârâta S.N.T.R. S.A. București, Direcția Telecomunicații Galați. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin adresa nr. 58 din 3 mai 2000 reclamanta a solicitat pârâtei să-și ridice echipamentele din incinta hotelului S., în caz contrar urmând să se dezafecteze centrala în vederea eliberării spațiului și să perceapă o chirie pentru depozitarea acestora echivalentul a 25 USD/mp. La rândul său pârâta, a comunicat reclamantei, prin adresa nr. 228/8411 din 31 mai 2000 că valoarea devizului de desființare a centralei și a rețelei telefonice de interior (care cuprinde și manopera) este de 3.580.887 lei.

Ulterior pârâta, a mai comunicat reclamantei că a acumulat un debit de 7.271.649 lei, solicitându-i să-l achite până la data de 14 noiembrie 2000, deoarece neachitarea sumei conduce la desființarea posturilor telefonice începând cu 15 noiembrie 2000. Astfel, așa cum a precizat prin acțiune, reclamanta a solicitat desființarea centralei pe care o deținea în folosință la hotelul S. și a calculat, în mod unilateral, utilitățile pe care a refuzat să le achite pârâtei, datorând acesteia la 30 noiembrie 2000, suma de 9.812.920 lei, motiv pentru care R. a suspendat și ulterior a desființat postul telefonic. Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 730/A din 20 noiembrie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C.

S. S.A. București împotriva sentinței civile nr. 743 din 9 aprilie 2001, pronunțată de Tribunalul Galați, secția comercială. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că acțiunea reclamantei este o acțiune în obligația de a face și pornind de la temeiul juridic al acțiunii, în mod corect, pentru orice abonat, neplata la termen sau cu întârziere a facturilor telefonice, atrage de drept nu numai desființarea postului telefonic dar și plata de majorări. Refuzul apelantei de achitare a facturilor telefonice pe motiv că a desființat și calculat utilitățile rezultând din desființarea centralei deținute în cadrul hotelului S., a dus la acumularea unui debit, care a justificat suspendarea și ulterior desființarea postului telefonic, pentru neplata la termen a facturilor emise de intimată.

Apelanta nu poate solicita în cadrul unei obligații de a face, o atitudine pozitivă din partea cuiva, invocând o datorie pe care aceasta din urmă ar avea-o din punctul de vedere al unei plăți necuvenite, deoarece valorificarea unui asemenea drept, ar urma să fie făcută în mod separat. Împotriva deciziei civile nr. 730/A din 20 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs reclamanta S.C. S. S.A. cu sediul în București, care a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie invocând în esență, aspectele că în mod greșit nu a fost admisă o expertiză tehnică solicitată în faza procesuală a apelului și refuzul de a se lua în considerație că recurenta este proprietara cablurilor uzate deoarece le-a înlocuit pe cele vechi de peste 30 de ani iar această situație reprezintă o investiție, fiind precizat ca temei de drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. Intimata pârâtă S.N.T.R. S.A. BUCUREȘTI, Direcția Telecomunicații Galați, a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat respingerea recursului. Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Instanțele judecătorești anterioare, printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, răspunderea care se instituie în cazul nerespectării clauzelor contractuale, precum și cadrul legal aplicabil în speță, în sensul că reclamanta a fost beneficiara serviciilor R. până la data de 16 noiembrie 2000, când posturile telefonice au fost desființate motivat de neachitarea facturilor telefonice.

Este pe deplin justificată și bine motivată teza juridică conform căreia furnizarea serviciilor telefonice se face cu respectarea Ordinului Ministrului Telecomunicațiilor nr. 122/1998, în conformitate cu dispozițiile art. 7.3., în sensul că sumele facturate se plătesc la termenul scadent menționat în factura telefonică. Neachitarea în termen a facturii telefonice după termenul scadent determină aplicarea majorărilor prevăzute în tarife, până la 60 zile, iar conform art. 7.5 în a 61 zi de neplată de la termenul scadent contractul se reziliează de R. și utilizatorul este deconectat de la serviciul telefonic. Debitul neachitat de 7.448.634 lei, conform facturilor, nu a fost contestat de reclamantă, însă nerespectarea obligației de plată a facturii a condus la întreruperea serviciului telefonic din inițiativa furnizorului.

Raportat la obiectul acțiunii promovate de reclamantă, acțiune în obligația de a face și a specificului relației comerciale dintre părți, nu se impune efectuarea unei expertize tehnice. De remarcat că nici în motivele de apel, nici în răspunsul la întâmpinarea pârâtei R., nu a fost solicitată proba cu expertiză tehnică, existând o singură cerere, depusă prin serviciul registratură, la data de 5 noiembrie 2001 prin care se solicită nemotivat o expertiză tehnică, dar fără a fi precizate obiectivele ei. Mai mult, la termenul din 7 noiembrie 2001, când a fost judecat apelul, reclamanta nu a fost prezentă pentru a susține cererea referitoare la administrarea probei cu expertiză tehnică și pentru a preciza obiectivele expertizei.

Nici critica privind înlocuirea cablurilor uzate, activitate care este apreciată ca o investiție, precum și apărarea cu privire la împrejurarea că din factura telefonică, urma să fie dedusă suma reprezentând desființarea centralei și a rețelei telefonice din interior, nu pot fi primite, deoarece, pentru orice lucrare efectuată pe cheltuiala sa, în condițiile încunoștințării prealabile a furnizorului, reclamanta are deschisă calea unei acțiuni în pretenții. Motivat și amplu argumentat, instanțele s-au pronunțat asupra tuturor aspectelor juridice, cu trimitere la probele administrate, astfel că aceste argumentări expuse anterior fac ca toate criticile formulate de recurentă să fie nejustificate, fiind respectate dispozițiile legale în materie.

Astfel fiind, urmează a respinge ca nefondat recursul promovat de reclamanta S.C. S. S.A. cu sediul în București, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia civilă nr. 730/A din 20 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. S. S.A. București împotriva deciziei nr. 730 din 20 noiembrie 2001 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2003.