ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6039/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6039/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin încheierea nr. 54/ P din 4
decembrie 2003, Curtea de Apel Constanța, secția penală, a respins, ca
nefondate, cererile de recuzare formulate de petiționarele Ț.G. și S.F.
împotriva tuturor judecătorilor de la Tribunalul Constanța.
În motivarea acestei încheieri se
reține că, petiționarele nu au indicat cazurile de incompatibilitate a fiecărui
judecător de la Tribunalul Constanța și care să determine abținerea sau
recuzarea acestora, după cum în mod expres o cer prevederile art. 52 alin. (5)
C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 281/2003, atunci când cererea de
recuzare privește întreaga instanță.
Nemulțumite de această hotărâre, în
termenul legal, petiționarele au declarat recurs împotriva încheierii nr. 54/ P
din 4 decembrie 2003 a Curții de Apel Constanța.
Recursurile de față nu au fost
motivate în scris, dar prin susținerile orale făcute în ședința publică de azi
19 decembrie 2003, petiționarele au reluat motivele depuse în scris cu ocazia
introducerii cererilor de recuzare.
Astfel, potrivit memoriilor depuse
și aflate la dosarul nr. R-1820/2003 a Tribunalului Constanța, se reține că, pe
rolul acestei instanțe se află soluționarea plângerilor formulate de cele două
petiționare, în baza art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției ce confirmă
propunerea de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 1417/P/2000 al
Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța.
Petiționarele Ț.G. și S.F. reclamă
că, victima S.T., tatăl și respectiv soțul acestora, a fost victima unei
infracțiuni de omor și cu toate acestea, organele de urmărire penală nu au
confirmat această situație de fapt și în plus s-au comportat batjocoritor la
adresa lor.
Pe timpul soluționării acestei
plângeri de către Tribunalul Constanța, petentele au formulat cererea de
recuzare sus-menționată și soluționată de Curtea de Apel Constanța prin
încheierea nr. 54/ P din 4 decembrie 2003, ce face obiectul recursului de față.
Recursurile sunt nefondate.
Verificându-se actele dosarului,
susținerile recurentelor în raport de cerințele art. 52 C. proc. pen., ce
reglementează condițiile în care se poate formula cererea de recuzare, Curtea
constată că, hotărârea atacată este temeinică și legală și ca atare va fi
menținută.
Motivele invocate de recurente prin
memoriile depuse și consemnate și în încheierea din 3 decembrie 2003 a Tribunalului
Constanța au fost evaluate corect, ca fiind aprecieri generice, nemulțumiri cu
privire la, nemotivarea respingerii unor cereri de probe sau analize incomplete
a probelor deja administrate și care motive constituie obiectul controlului
prin căile de atac legale.
Așa fiind, toate aceste nemulțumiri
ale petiționarelor nu pot constitui, motive de recuzare, astfel cum sunt
prevăzute în art. 46 – art. 48 C. proc. pen., și deci în mod justificat și
legal s-au respins cererile acestora.
Pe cale de consecință și recursurile
declarate pentru aceleași considerente, urmează a fi respinse, ca nefondate, în
baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se mai constată că, obiecțiunile
ridicate de recurente, ar putea constitui eventual, temei pentru promovarea unei
cereri de strămutare, dacă se vor menține „pretinsele încălcări ale legii”.
Se vor aplica și dispozițiile art.
192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de petentele Ț.G. și S.F. împotriva încheierii
nr. 54/ P din 4 decembrie 2003 Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosarul
nr. 1462/P/2003.
Obligă recurentele la plata sumei de
câte 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Constată că recursul declarat de
petiționare împotriva încheierii nr. 118 din 20 noiembrie 2003 a Înaltei Curți
de Casație și Justiție este de competența Completului de 9 judecători.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
19 decembrie 2003.