ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6039/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 54/ P din 4 decembrie 2003, Curtea de Apel Constanța, secția penală, a respins, ca nefondate, cererile de recuzare formulate de petiționarele Ț.G. și S.F. împotriva tuturor judecătorilor de la Tribunalul Constanța. În motivarea acestei încheieri se reține că, petiționarele nu au indicat cazurile de incompatibilitate a fiecărui judecător de la Tribunalul Constanța și care să determine abținerea sau recuzarea acestora, după cum în mod expres o cer prevederile art. 52 alin. (5) C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 281/2003, atunci când cererea de recuzare privește întreaga instanță. Nemulțumite de această hotărâre, în termenul legal, petiționarele au declarat recurs împotriva încheierii nr. 54/ P din 4 decembrie 2003 a Curții de Apel Constanța.

Recursurile de față nu au fost motivate în scris, dar prin susținerile orale făcute în ședința publică de azi 19 decembrie 2003, petiționarele au reluat motivele depuse în scris cu ocazia introducerii cererilor de recuzare. Astfel, potrivit memoriilor depuse și aflate la dosarul nr. R-1820/2003 a Tribunalului Constanța, se reține că, pe rolul acestei instanțe se află soluționarea plângerilor formulate de cele două petiționare, în baza art. 278 C. proc. pen., împotriva rezoluției ce confirmă propunerea de neîncepere a urmăririi penale din dosarul nr. 1417/P/2000 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța. Petiționarele Ț.G. și S.F. reclamă că, victima S.T., tatăl și respectiv soțul acestora, a fost victima unei infracțiuni de omor și cu toate acestea, organele de urmărire penală nu au confirmat această situație de fapt și în plus s-au comportat batjocoritor la adresa lor.

Pe timpul soluționării acestei plângeri de către Tribunalul Constanța, petentele au formulat cererea de recuzare sus-menționată și soluționată de Curtea de Apel Constanța prin încheierea nr. 54/ P din 4 decembrie 2003, ce face obiectul recursului de față. Recursurile sunt nefondate. Verificându-se actele dosarului, susținerile recurentelor în raport de cerințele art. 52 C. proc. pen., ce reglementează condițiile în care se poate formula cererea de recuzare, Curtea constată că, hotărârea atacată este temeinică și legală și ca atare va fi menținută. Motivele invocate de recurente prin memoriile depuse și consemnate și în încheierea din 3 decembrie 2003 a Tribunalului Constanța au fost evaluate corect, ca fiind aprecieri generice, nemulțumiri cu privire la, nemotivarea respingerii unor cereri de probe sau analize incomplete a probelor deja administrate și care motive constituie obiectul controlului prin căile de atac legale.

Așa fiind, toate aceste nemulțumiri ale petiționarelor nu pot constitui, motive de recuzare, astfel cum sunt prevăzute în art. 46 – art. 48 C. proc. pen., și deci în mod justificat și legal s-au respins cererile acestora. Pe cale de consecință și recursurile declarate pentru aceleași considerente, urmează a fi respinse, ca nefondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se mai constată că, obiecțiunile ridicate de recurente, ar putea constitui eventual, temei pentru promovarea unei cereri de strămutare, dacă se vor menține „pretinsele încălcări ale legii”. Se vor aplica și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petentele Ț.G. și S.F. împotriva încheierii nr. 54/ P din 4 decembrie 2003 Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosarul nr. 1462/P/2003. Obligă recurentele la plata sumei de câte 200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Constată că recursul declarat de petiționare împotriva încheierii nr. 118 din 20 noiembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este de competența Completului de 9 judecători. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 decembrie 2003.