ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2028/2005

Asupra contestației în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 361 din 9 iunie 2003, Tribunalul Constanța I-a condamnat pe inculpații M.M. la câte 16 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și e) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) din același cod. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 din C. pen. Prin aceeași hotărâre, în conformitate cu art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul M.B., constatând decesul acestuia. În fapt s-a reținut că, inculpații fiind adepții Cultului Religios, Biserica B., au supus-o pe sora lor M.C.

la un regim de înfometare, care în final a condus la decesul acesteia la data de 6 iunie 2000. Acest fapt s-a datorat fanatismului religios de care au dat dovadă, potrivit căruia izolarea de societate, posturile prelungite și nenumărate rugăciuni conduc la purificarea sufletului. Inculpații au profitat de faptul că victima M.C. era bolnavă având tulburări de comportament pe fond de encefalopatie infantilă. Din actul medico-legal rezultă că victima în vârstă de 25 ani avea o greutate de 20 kg, iar moartea a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio respiratorii acute consecutive unei casexii severe.

Inculpații au lipsit de la dezbateri cât și de la pronunțare, așa încât la data de 17 iunie 2003 le-a fost comunicat dispozitivul hotărârii la domiciliu prin afișare, iar la data de 30 iunie 2003 hotărârea rămânând definitivă, a fost emis mandatul de arestare, inculpații fiind încarcerați la data de 3 iulie 2003. La data de 3 aprilie 2004, inculpații au formulat cerere de apel solicitând repunerea în termen și constatarea nevinovăției lor. Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 99 din 30 aprilie 2004, a respins cererile de repunere în termen și a constatat că apelurile au fost formulate în termen, astfel că au fost admise și s-a desființat hotărârea instanței de fond. În baza art. 334 C. proc.

pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din art. 174 – art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în art. 178 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia inculpații au fost condamnați la câte 3 ani închisoare, iar în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 s-au constatat grațiate pedepsele aplicate. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, criticând-o pentru greșita constatare în termen a apelurilor declarate de inculpați și pentru greșita încadrare juridică dată faptei, precum și de către inculpați care prin motive scrise și susțineri orale au cerut să se constate că sunt nevinovați.

Prin decizia penală nr. 6084 din 17 noiembrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 3718/2004 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, și casată hotărârea atacată numai cu privire la greșita admitere a apelurilor tardive declarate de inculpații M.D. și M.M. A fost menținută sentința nr. 361 din 9 iunie 2003 a Tribunalului Constanța. Totodată au fost respinse, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpați împotriva aceleiași decizii. Împotriva acestei hotărâri, condamnații M.M. și M.D. au formulat contestație în anulare, susținând că nu sunt vinovați de moartea surorii lor, solicitând rejudecarea recursului și achitarea.

Examinând contestația în anulare, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru considerentele ce urmează: Potrivit art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazul: - a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii; - b) când partea dovedește că termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința instanța despre această împiedicare; - c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 din alin. (1) lit. f) – i) cu privire la care existau probe la dosar; - d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Raportând cauzei acest text de lege, se reține că motivul invocat de contestatori nu se încadrează în dispozițiile procedurale proprii căii de atac a contestației în anulare, motiv pentru care contestația în anulare, va fi respinsă ca nefondată. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorii vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de condamnații M.D. și M.M. împotriva deciziei penale nr. 6084 din 17 noiembrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală. Obligă pe condamnații contestatori la plata sumei de câte 800.000 lei, din care suma de câte 200.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2005.