ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 627/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 285 din 7 octombrie 2003, Tribunalul Tulcea, în temeiul art. 176 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din același cod, a condamnat pe inculpatul G.E. la o pedeapsă de 23 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. În temeiul art. 83 din același cod, a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 34/2001 a Judecătoriei Măcin pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. și a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei stabilită prin prezenta, urmând ca inculpatul G.E.

să execute în final 25 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen., a dispus prelungirea arestării preventive luată față de inculpatul G.E. pe o durată de 30 zile, începând cu 16 octombrie 2003 și până la 14 noiembrie 2003 inclusiv. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul N.N., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 262 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul N.N.

din infracțiunea prevăzută de art. 26 – art. 176 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 175 lit. c) – art. 176 lit. a) C. pen. În temeiul art. 175 lit. c) – art. 176 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.N. la o pedeapsă de 20 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 din același cod. În temeiul art. 350 C. proc. pen., a dispus prelungirea arestării preventive luată față de inculpatul N.N. pe o durată de 30 zile, începând cu 23 octombrie și până la 21 noiembrie 2003 inclusiv. În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților durate arestării, de la 4 iulie 2002 până la rămânerea definitivă pentru inculpatul G.E.

și de la 4 decembrie 2002 până la rămânerea definitivă pentru inculpatul N.N. În temeiul art. 998 C. civ., coroborat cu art. 14 și art. 17 alin. (4) C. proc. pen., a obligat inculpații G.E. și N.N. la plata în solidar a sumei de 400.000 lei lunar, pentru fiecare parte civilă, respectiv N.N., N.A.M. și N.I., începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la împlinirea vârstei majoratului de către fiecare minor. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt următoarele: în noaptea de 3 iulie 2002, după ce anterior consumaseră băuturi alcoolice, inculpatul G.E. a aplicat multiple lovituri cu un picior de scaun și o bâtă victimei N.T.E., iar inculpatul N.N. a lovit-o cu pumnii și a sărit cu picioarele pe abdomenul aceleiași victime, soția sa, cauzându-i leziuni care au condus la deces.

În aceeași împrejurare, inculpatul G.E. a aplicat mari lovituri, prin acte de executare întreprinse în 2 etape, victimei D.D., până ce acesta a sucombat. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile inculpaților, reținute în parte, date atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, rapoartele medico-legale, declarația martorului I.I, martor care a fost prezent în aproape toate momentele importante care definesc faptele săvârșite, procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică (dactiloscopică). Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații N.N.

motivând în principal, că nu a participat la comiterea faptei, iar, în subsidiar, că pedeapsa este prea mare și G.E., care a solicitat reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 367/ P din 14 noiembrie 2003, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați, considerând că pe baza probelor administrate, prima instanță a stabilit, în mod corect situația de fapt, încadrarea juridică a faptelor, iar pedepsele aplicate au fost corect individualizate. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații G.E. și N.N., pentru cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând redozarea pedepselor aplicate. Recursurile sunt nefondate. Verificând decizia atacată, atât sub aspectul invocat de inculpați, cât și din oficiu, în temeiul art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., se constată că la stabilirea și menținerea pedepselor, instanțele au luat în considerare în mod corect criteriile generale de individualizate și proporționalizare prevăzute de dispozițiile cuprinse în art. 72 C. proc. pen., împrejurările comiterii faptelor, lovirea repetată a victimelor, în participație, profitând de imposibilitatea fizică a acestora de a se apăra, supunerea lor la mari suferințe și cruzimi până la deces, rezultatul produs, suprimarea fără drept a 2 vieți omenești; lăsarea a 3 minore fără mamă aspecte care evidențiază un pericol social deosebit al faptelor, astfel încât pedepsele aplicate fiind judicios individualizate nu se impune redozarea acestora. În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații G.E. și N.N., va deduce din pedepsele de executat, timpul arestării preventive de la 4 iulie 2002 la 3 februarie 2004 pentru inculpatul G.E. și de la 4 decembrie 2002 la 3 februarie 2004 pentru inculpatul N.N. și îi va obliga pe recurenți la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.E. și N.N. împotriva deciziei penale nr. 367/ P din 14 noiembrie 2003 a Curții de Apel Constanța. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 4 iulie 2002 la 3 februarie 2004 pentru G.E. și de la 4 decembrie 2002 la 3 februarie 2004 pentru N.N. Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 februarie 2004.