ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3964/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 972 din 12 februarie

2001 pronunțată de Tribunalul București s-au respins ca nefondate acțiunea

formulată de reclamanta R.N.P. D.S. Vaslui și cererea reconvențională formulată

de pârâta R.F.G.I.E.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a

reținut că din dovezile analizate a reieșit culpa exclusivă a reclamantei în

executarea necorespunzătoare a contractului și lipsa de probe în ceea ce

privește cererea reconvențională.

Sentința a fost menținută de Curtea de apel care

a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Împotriva deciziei nr. 1267/2001 pronunțată de

Curtea de apel și a sentinței Tribunalului București nr. 972/2001, reclamanta

R.N.P. D.S. Vaslui a declarat recurs criticându-le ca fiind nelegale și

netemeinice întrucât numai printr-o interpretare eronată a probelor prin care

au demonstrat temeinicia acțiunii, s-a putut ajunge la respingerea acesteia.

Se mai susține că instanțele nu au avut în

vedere faptul că riscurile trec de la vânzător la cumpărător în momentul

trecerii mărfurilor din mijloacele de transport ale vânzătorului pe mijloacele

de transport ale cumpărătorului când are loc și transferul proprietății.

Examinând legalitatea și temeinicia deciziei

recurate în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este

nefondat.

Raporturile dintre părți s-au desfășurat în baza

contractului de livrare nr. 27 din 26 iunie 1996 ce a avut ca obiect livrarea

de fructe „vișine” proaspete - industrie compot, calitatea urmând a fi

determinată conform art. 4.4 din contract, respectiv să fie proaspete cu

calibru de 18 mm, fără stricăciuni, mucegai sau viermi.

Susținerea recurentei că transferul proprietății

și riscurile trec de la vânzător la cumpărător în momentul trecerii mărfurilor

din mijlocul de transport al vânzătorului în cel al cumpărătorului nu poate fi

primită.

Potrivit art. 8 din contractul părților

transferul dreptului de proprietate a operat la destinație în momentul

recepționării mărfii, recurenta înțelegând să-și asume riscul deprecierii.

De altfel și art. 1300 C. civ. statuează că

lucrările vândute rămân în riscul și pericol al vânzătorului până când vor fi

cântărite, măsurate, numărate.

Cum în cauză reclamanta recurentă nu a reușit să

facă nici o dovadă privind culpa intimatei în modul de manipulare, transport și

deprecierea mărfii, legal cele două instanțe în raport de art. 4.4 și pct. 8

din contract au constatat netemeinicia acțiunii formulate recursul declarat în

raport de considerentele arătate fiind nefondat a fost respins conform art. 312

alin. (1) C. proc. civ., hotărârile pronunțate fiind legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanta R.N.P. D.S. Vaslui, împotriva deciziei nr. 1267 din 27 septembrie

2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata a

5.000.000 lei cheltuieli de judecată, către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 16 octombrie 2003.