ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3964/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 972 din 12 februarie 2001 pronunțată de Tribunalul București s-au respins ca nefondate acțiunea formulată de reclamanta R.N.P. D.S. Vaslui și cererea reconvențională formulată de pârâta R.F.G.I.E. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că din dovezile analizate a reieșit culpa exclusivă a reclamantei în executarea necorespunzătoare a contractului și lipsa de probe în ceea ce privește cererea reconvențională. Sentința a fost menținută de Curtea de apel care a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă. Împotriva deciziei nr. 1267/2001 pronunțată de Curtea de apel și a sentinței Tribunalului București nr. 972/2001, reclamanta R.N.P.

D.S. Vaslui a declarat recurs criticându-le ca fiind nelegale și netemeinice întrucât numai printr-o interpretare eronată a probelor prin care au demonstrat temeinicia acțiunii, s-a putut ajunge la respingerea acesteia. Se mai susține că instanțele nu au avut în vedere faptul că riscurile trec de la vânzător la cumpărător în momentul trecerii mărfurilor din mijloacele de transport ale vânzătorului pe mijloacele de transport ale cumpărătorului când are loc și transferul proprietății. Examinând legalitatea și temeinicia deciziei recurate în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este nefondat. Raporturile dintre părți s-au desfășurat în baza contractului de livrare nr. 27 din 26 iunie 1996 ce a avut ca obiect livrarea de fructe „vișine” proaspete - industrie compot, calitatea urmând a fi determinată conform art. 4.4 din contract, respectiv să fie proaspete cu calibru de 18 mm, fără stricăciuni, mucegai sau viermi.

Susținerea recurentei că transferul proprietății și riscurile trec de la vânzător la cumpărător în momentul trecerii mărfurilor din mijlocul de transport al vânzătorului în cel al cumpărătorului nu poate fi primită. Potrivit art. 8 din contractul părților transferul dreptului de proprietate a operat la destinație în momentul recepționării mărfii, recurenta înțelegând să-și asume riscul deprecierii. De altfel și art. 1300 C. civ. statuează că lucrările vândute rămân în riscul și pericol al vânzătorului până când vor fi cântărite, măsurate, numărate. Cum în cauză reclamanta recurentă nu a reușit să facă nici o dovadă privind culpa intimatei în modul de manipulare, transport și deprecierea mărfii, legal cele două instanțe în raport de art. 4.4 și pct. 8 din contract au constatat netemeinicia acțiunii formulate recursul declarat în raport de considerentele arătate fiind nefondat a fost respins conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., hotărârile pronunțate fiind legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta R.N.P. D.S. Vaslui, împotriva deciziei nr. 1267 din 27 septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel București, secția comercială, ca nefondat. Obligă recurenta la plata a 5.000.000 lei cheltuieli de judecată, către intimată. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2003.