ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2435/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 163 din 6 februarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul I.R., în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., la 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 28 mai 2003 la zi. Conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităților de 1,490 gr. plus 1,260 gr. heroină, iar în baza art. 17 alin. (2) din aceeași lege, s-a dispus confiscarea sumei de 8.200.000 lei ridicată de la inculpat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că în baza denunțului formulat la 28 mai 2003 de N.I., arestat în dosarul nr. 711/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în aceeași zi s-a făcut o percheziție la domiciliul inculpatului I.R. din str. Gimalău găsindu-se asupra sus-numitului în buzunarul pantalonilor 34 punguțe cu heroină și suma de 8.200.000 lei. De asemenea, sub pat s-au mai găsit 5 punguțe conținând aceeași substanță, aruncate de inculpat în momentul pătrunderii organelor poliției în încăpere. În a doua cameră a fost identificată martora C.M., sora inculpatului care avea în buzunar 13 punguțe cu heroină, date spre păstrare de fratele său R.I.

Înainte de pătrunderea în curtea imobilului, în zonă a fost identificată martora A.V. care cumpărase două punguțe cu heroină de la R.I., plătindu-i acestuia suma de 400.000 lei. S-a stabilit că inculpatul a vândut heroină și a deținut o asemenea substanță în scopul vânzării și că fapta întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de percheziție, a declarațiilor martorilor D.I., A.V. și C.M., a denunțului făcut de N.I., a raportului de constatare științifică probe coroborate cu recunoașterile inculpatului.

Având în vedere lipsa antecedentelor penale, conduita anterioară general bună a inculpatului și atitudinea sinceră din timpul procesului penal instanța a recunoscut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. c) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul legal potrivit art. 76 alin. (1) lit. a) din același cod. Curtea de Apel București, secția a II–a penală, prin decizia penală nr. 146 din 1 martie 2004, a respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinței primei instanțe, considerând nefondată solicitarea de reducere a pedepsei aplicate. Astfel s-a apreciat că sancțiunea este conformă cu pericolul social grav al faptei și că la individualizarea pedepsei a fost avută în vedere persoana inculpatului, în favoarea căruia au fost recunoscute circumstanțe atenuante.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul care, invocând dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a solicitat reducerea pedepsei. Recursul declarat este neîntemeiat. Din examinarea actelor dosarului se constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului I.R. în săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 au aplicat acestuia o pedeapsă privativă de libertate de 8 ani închisoare, situată sub minimul legal, având în vedere dispozițiile art. 74 lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. Astfel, în mod corect la recunoașterea circumstanțelor atenuante s-a ținut seama de lipsa antecedentelor penale, de conduita anterioară general bună și de atitudinea sinceră din timpul procesului.

Totodată, au fost avute în vedere conform art. 72 C. pen., pericolul social grav al faptei, împrejurările săvârșirii ei și cantitatea de drog de mare risc găsită asupra inculpatului cunoscut ca o persoană ce se ocupa cu vânzarea acestor stupefiante. Se mai constată că pedeapsa aplicată este de natură a asigura potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului. Deoarece au fost respectate dispozițiile legale arătate și nu există temeiuri de reducere a pedepsei aplicate, critica formulată în sensul greșitei individualizări a sancțiunii nu poate fi primită. Întrucât motivul de recurs invocat este neîntemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge, ca nefondat, recursul inculpatului cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat. Se va deduce arestarea preventivă de la 28 mai 2003 la 5 mai 2004 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.R. împotriva deciziei penale nr. 146/ A din 1 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 28 mai 2003 la 5 mai 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2004.