ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 142/2004

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 515 din 24 aprilie 2002 pronunțată de Tribunalul Vaslui a fost respinsă ca tardiv formulată contestația numitei H.L. împotriva dispoziției nr. 271 emisă la data de 11 octombrie 2001 de Primarul orașului Negrești. Instanța a reținut că reclamanta a formulat notificare în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, solicitând să-i fie restituit terenul în suprafață de 550 mp situat în orașul Negrești, județul Vaslui, care i-a fost expropriat în anul 1989. Prin dispoziția nr. 271 din 11 octombrie 2001, Primarul orașului Negrești a respins cererea de restituire în natură și a înaintat notificarea la Prefectura Vaslui în vederea acordării de despăgubiri bănești.

Reclamanta a contestat la data de 26 februarie 2002 această dispoziție la Tribunalul Vaslui. Or, cum dispoziția administrativă fusese comunicată reclamantei la data de 12 octombrie 2001, s-a apreciat că în raport de termenele de 60 și respectiv 30 de zile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 10/2001, contestația este tardiv formulată. Apelul declarat de contestatoare împotriva acestei sentințe, prin care a susținut că au fost respectate termenele prevăzute de Legea nr. 10/2001, a fost respins, cu o motivare asemănătoare celei a instanței de fond, de către Curtea de Apel Iași, prin decizia civilă nr. 30 din 20 septembrie 2002. Contestatoarea a formulat recurs împotriva deciziei, criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și susținând că în mod greșit i-a fost respinsă cererea ca tardivă. A arătat că a mai formulat o notificare la data de 13 noiembrie 2001, moment în raport de care urmează să se recalculeze termenele legale. Contestatoarea a depus la dosarul cauzei înscrisuri conform art. 305 C. proc. civ. Examinând întregul material probator administrat în cauză, Curtea reține că recursul este nefondat. Ambele instanțe au reținut în mod corect cronologia actelor juridice și a operațiunilor procedurale relevante, în raport de care contestația formulată este într-adevăr tardivă. Dispoziția administrativă de respingere a cererii de restituire în natură a fost primită de contestatoare la data de 12 octombrie 2001, împrejurare care este dovedită și necontestată.

Din acel moment contestatoarea avea la dispoziție, potrivit prevederilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, un termen de 60 de zile pentru a-și exprima punctul de vedere, lipsa răspunsului echivalând cu neacceptarea ofertei. Acest termen a expirat la 12 decembrie 2001, moment în care a început să curgă cel de-al doilea termen, de 30 de zile, prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, pentru atacarea în justiție a dispoziției administrative. Or, cum acest termen a expirat la data de 12 ianuarie 2001, formularea contestației abia la 26 februarie 2002 este vădit tardivă. În legătură cu susținerea (făcută pentru prima dată în recurs) cu privire la existența unei a doua notificării, la 13 noiembrie 2001, la dosar s-a depus o copie a acesteia, din care rezultă că este vorba despre o cerere privind eliberarea unui titlu de proprietate, formulată de o altă persoană – Hanganu Gheorghe, deci fără nici o relevanță în cauză.

Așa fiind, cum hotărârile pronunțate sunt legale și temeinice, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea H.L. împotriva deciziei nr. 30 din 20 septembrie 2002 a Curții de Apel Iași, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2004.