ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3851/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 1 iulie 2003 Curtea de Apel Iași, în cadrul contestației la executare introdusă de A.F.P. Iași în contradictoriu cu A.V.A.B. și debitoarea S.C. I.T.A. S.A. Iași, a admis cererea formulată de contestatoare și a dispus suspendarea licitației din 3 iulie 2003 privind vânzarea unor bunuri aparținând debitoarei, până la soluționarea contestației la executare de față. S-a reținut că debitoarea S.C. I.T.A. S.A. Iași are în prezent obligații bugetare mari, motiv pentru care contestatoarea în baza art. 41 alin. (1) din O.G. nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare a început executarea silită prin emiterea somației din 19 februarie 2002, și cum debitoarea nu a achitat debitul în termen de 15 zile, A.F.P.

Iași a schimbat bunurile mobile ale acesteia potrivit art. 70 din O.G. nr. 61/2002. Cu această ocazie s-a constatat că bunurile fac obiectul licitației organizate de A.V.A.B. la 3 iulie 2003, ceea ce o prejudiciază pe contestatoare. Considerând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 9/1990 și art. 403 alin. (1) C. proc. civ., instanța a motivat temeinicia cererii de suspendare prin prejudicierea gravă a intereselor contestatoarei, în situația în care bunurile debitoarei ar fi vândute la licitația organizată de A.V.A.B. Împotriva încheierii a declarat recurs A.V.A.B., care invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ. a susținut în esență că măsura de suspendare a licitației s-a luat cu încălcarea competenței teritoriale, instanța competentă fiind Curtea de Apel București și asta față de sediul A.V.A.B.

și de natura specială a creanțelor preluate la datoria publică internă. În ceea ce privește legalitatea măsurii de suspendare, recurenta consideră că s-au încălcat dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001 și a Legii nr. 81/1999, în sensul că prioritate față de orice altă obligație a statului o are rambursarea sumelor aferente datoriei publice, ceea ce se urmărea prin organizarea licitației din 3 iulie 2003. Recursul este fondat în parte. Cu referire la primul motiv de recurs care vizează competența teritorială se constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., urmând să fie respins. În cadrul acestui motiv de recurs, este de subliniat că obiectul litigiului îl constituie contestația la executare asupra bunurilor, proprietatea debitoarei S.C.

I.T.A. S.A. Iași (parte în contestația de față) introdusă de A.F. Iași, în calitate de executor bugetar, ca urmare a licitației organizată de recurentă la 3 iulie 2003, pentru vânzarea acelorași bunuri ale S.C. I.T.A. S.A. Iași. În cadrul contestației s-a solicitat și suspendarea executării începută prin licitația din 3 iulie 2003. Chiar și în această situație, nu se poate invoca de către recurentă art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 R care îi conferă un tratament juridic drept de la regula de drept comun privind competența de soluționare a contestației la executare pentru că textul invocat trebuie coroborat cu dispozițiile art. 44 din aceeași Ordonanță și în același timp să i se dea și o interpretare corectă cu privire la cererile pe care le are în vedere.

O analiză aprofundată a conținutului art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 R duce la concluzia că acesta nu poate fi separat de art. 44 din același act normativ, care referindu-se la litigiile având ca obiect creanțele neperformate preluate la datoria publică de A.V.A.B., și în care aceasta este parte, precizează că acestea (litigiile) se soluționează cu respectarea capitalului din ordonanță, completate însă cu dispozițiile codului de procedură civilă. Ori, față de obiectul cauzei, respectiv contestația la executare și de cererile la care se referă art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 R competența teritorială este aceia prevăzută de art. 400 alin. (1) C. proc. civ. cu care se completează art. 44 din ordonanța menționată, și anume, „instanța de executare” care în cauza de față este Curtea de Apel Iași, astfel că din punctul de vedere al competenței cererea de suspendare din cadrul contestației la executare, a fost soluționată corect de Curtea de Apel Iași.

În ceea ce privește însă măsura suspendării executării licitației din 3 iulie 2003 luată de Curtea de Apel Iași și care constituie obiectul recursului de față, se apreciază a încălca dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998 modificată prin Legea nr. 409/2001, așa cum au fost republicate în M. Of., nr. 948 din 24 decembrie 2002, ceea ce face aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Este important de menționat că ceea ce se va motiva în continuare și textele la care se va face trimitere, privesc exclusiv măsura suspendării executării pornită de recurentă prin licitație, și nu fondul contestației la executare care nu a fost analizat de instanța de fond și care nu constituie obiectul prezentului recurs.

O.U.G. nr. 51/1998 modificată prin Legea nr. 409/2001, ambele republicate în M. Of., nr. 948/2002 stabilește un tratament juridic special privind executarea silită pentru titlurile executorii (capitolul X) justificându-se în acest fel scopul durabil al instituției A.V.A.B., așa cum este el arătat în art. 1, pentru că în art. 10, să se menționeze că diferența de sumă rămasă după acoperirea altor cheltuieli, se virează la Trezoreria statului. Tocmai pentru că din textele enunțate rezultă importanța activității A.V.A.B. la fel ca și a intimatei în privința colectării creanțelor bugetare, nu se justifica suspendarea executării licitației, mai înainte de soluționarea contestației la executare, care la rândul său necesită discutarea a mai multe probleme de drept ce vor trebui rezolvate, cu ocazia judecării avându-se în vedere actul normativ care reglementează materia și anume Legii nr. 51/1998 republicată.

Analiza temeiniciei contestației la executare este atât de dependentă de măsura suspendării executării, încât orice discuție în drept asupra suspendării vizează și fondul contestației, ceea ce face în cazul de față greu de aplicat art. 403 alin. (1) C. proc. civ. fără o soluționare implicită și a contestației la executare. De aceia se apreciază că se impune admiterea recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății de urgență a contestației la executare, în situația în care nu s-a soluționat deja până în prezent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de A.V.A.B. București împotriva încheierii de ședință din 1 iulie 2003 pronunțată în dosar nr. 3045/2003 de Curtea de Apel Iași, casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași instanțe în vederea continuării judecății. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2003.