ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3851/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin încheierea din 1 iulie 2003 Curtea de Apel

Iași, în cadrul contestației la executare introdusă de

A.F.P. Iași în contradictoriu cu

A.V.A.B. și debitoarea S.C. I.T.A. S.A. Iași, a admis cererea formulată de

contestatoare și a dispus suspendarea licitației din 3 iulie 2003 privind

vânzarea unor bunuri aparținând debitoarei, până la soluționarea contestației

la executare de față.

S-a reținut că debitoarea S.C. I.T.A. S.A. Iași

are în prezent obligații bugetare mari, motiv pentru care contestatoarea în

baza art. 41 alin. (1) din O.G. nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor

bugetare a început executarea silită prin emiterea somației din 19 februarie

2002, și cum debitoarea nu a achitat debitul în termen de 15 zile, A.F.P. Iași

a schimbat bunurile mobile ale acesteia potrivit art. 70 din O.G. nr. 61/2002.

Cu această ocazie s-a constatat că bunurile fac obiectul licitației organizate

de A.V.A.B. la 3 iulie 2003, ceea ce o prejudiciază pe contestatoare.

Considerând că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 9 din Legea nr. 9/1990 și art. 403 alin. (1) C. proc. civ.,

instanța a motivat temeinicia cererii de suspendare prin prejudicierea gravă a

intereselor contestatoarei, în situația în care bunurile debitoarei ar fi

vândute la licitația organizată de A.V.A.B.

Împotriva încheierii a declarat recurs A.V.A.B.,

care invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3 și 9 C.

proc. civ. a susținut în esență că măsura de suspendare a licitației s-a luat

cu încălcarea competenței teritoriale, instanța competentă fiind Curtea de Apel

București și asta față de sediul A.V.A.B. și de natura specială a creanțelor

preluate la datoria publică internă.

În ceea ce privește legalitatea măsurii de

suspendare, recurenta consideră că s-au încălcat dispozițiile O.U.G. nr.

51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001 și a Legii nr. 81/1999, în sensul că

prioritate față de orice altă obligație a statului o are rambursarea sumelor

aferente datoriei publice, ceea ce se urmărea prin organizarea licitației din 3

iulie 2003.

Recursul este fondat în parte.

Cu referire la primul motiv de recurs care

vizează competența teritorială se constată că nu sunt incidente dispozițiile

art. 304 pct. 3 C. proc. civ., urmând să fie respins.

În cadrul acestui motiv de recurs, este de

subliniat că obiectul litigiului îl constituie contestația la executare asupra

bunurilor, proprietatea debitoarei S.C. I.T.A. S.A. Iași (parte în contestația

de față) introdusă de A.F. Iași, în calitate de executor bugetar, ca urmare a

licitației organizată de recurentă la 3 iulie 2003, pentru vânzarea acelorași

bunuri ale S.C. I.T.A. S.A. Iași. În cadrul contestației s-a solicitat și

suspendarea executării începută prin licitația din 3 iulie 2003.

Chiar și în această situație, nu se poate invoca

de către recurentă art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 R care îi conferă un

tratament juridic drept de la regula de drept comun privind competența de

soluționare a contestației la executare pentru că textul invocat trebuie

coroborat cu dispozițiile art. 44 din aceeași Ordonanță și în același timp să i

se dea și o interpretare corectă cu privire la cererile pe care le are în

vedere.

O analiză aprofundată a conținutului art. 45 din

O.U.G. nr. 51/1998 R duce la concluzia că acesta nu poate fi separat de art. 44

din același act normativ, care referindu-se la litigiile având ca obiect

creanțele neperformate preluate la datoria publică de A.V.A.B., și în care

aceasta este parte, precizează că acestea (litigiile) se soluționează cu

respectarea capitalului din ordonanță, completate însă cu dispozițiile codului

de procedură civilă.

Ori, față de obiectul cauzei, respectiv

contestația la executare și de cererile la care se referă art. 45 din O.U.G.

nr. 51/1998 R competența teritorială este aceia prevăzută de art. 400 alin. (1)

C. proc. civ. cu care se completează art. 44 din ordonanța menționată, și

anume, „instanța de executare” care în cauza de față este Curtea de Apel Iași,

astfel că din punctul de vedere al competenței cererea de suspendare din cadrul

contestației la executare, a fost soluționată corect de Curtea de Apel Iași.

În ceea ce privește însă măsura suspendării

executării licitației din 3 iulie 2003 luată de Curtea de Apel Iași și care

constituie obiectul recursului de față, se apreciază a încălca dispozițiile

O.U.G. nr. 51/1998 modificată prin Legea nr. 409/2001, așa cum au fost

republicate în M. Of., nr. 948 din 24 decembrie 2002, ceea ce face aplicabile

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Este important de menționat că ceea ce se va

motiva în continuare și textele la care se va face trimitere, privesc exclusiv

măsura suspendării executării pornită de recurentă prin licitație, și nu fondul

contestației la executare care nu a fost analizat de instanța de fond și care

nu constituie obiectul prezentului recurs.

O.U.G. nr. 51/1998 modificată prin Legea nr.

409/2001, ambele republicate în M. Of., nr. 948/2002 stabilește un tratament

juridic special privind executarea silită pentru titlurile executorii

(capitolul X) justificându-se în acest fel scopul durabil al instituției

A.V.A.B., așa cum este el arătat în art. 1, pentru că în art. 10, să se

menționeze că diferența de sumă rămasă după acoperirea altor cheltuieli, se

virează la Trezoreria statului.

Tocmai pentru că din textele enunțate rezultă

importanța activității A.V.A.B. la fel ca și a intimatei în privința colectării

creanțelor bugetare, nu se justifica suspendarea executării licitației, mai

înainte de soluționarea contestației la executare, care la rândul său necesită

discutarea a mai multe probleme de drept ce vor trebui rezolvate, cu ocazia

judecării avându-se în vedere actul normativ care reglementează materia și anume

Legii nr. 51/1998 republicată.

Analiza temeiniciei contestației la

executare este atât de dependentă de măsura suspendării executării, încât orice

discuție în drept asupra suspendării vizează și fondul contestației, ceea ce

face în cazul de față greu de aplicat art. 403 alin. (1) C. proc. civ. fără o

soluționare implicită și a contestației la executare.

De aceia se apreciază că se impune admiterea

recursului, casarea încheierii și trimiterea cauzei pentru continuarea

judecății de urgență a contestației la executare, în situația în care nu s-a

soluționat deja până în prezent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de

A.V.A.B. București împotriva

încheierii de ședință din 1 iulie 2003 pronunțată în dosar nr. 3045/2003 de

Curtea de Apel Iași, casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași

instanțe în vederea continuării judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2003.