ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5764/2004

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5764/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 19 martie 2003, reclamanta, S.A. T.P. Câlnău a solicitat Curții de

Apel București ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate în

contradictoriu cu pârâtele: A.V.A.B. București, SC V. SA Iași și SC F. SA Satu

Nou, nulitatea licitației publice din 7 mai 2003 organizată de A.V.A.B., în

urma căreia au fost vândute activele societății SC F. SA Satu Nou jud.

Constanța către pârâta SC V. SA Iași.

Prin încheierea nr. 3793 din

2 octombrie 2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială,

cauza a fost strămutată la Curtea de Apel Ploiești.

Prin sentința nr. 19 din 16

ianuarie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, a hotărât astfel:

„Respinge excepțiile

invocate de către pârâți;

Admite acțiunea formulată de

reclamanta S.A. T.P. Câlnău, în contradictoriu cu pârâții A.V.A.B. București,

SC V. SA Iași și SC F. SA și în consecință:

Constată nulitatea absolută

a licitației organizată de A.V.A.B. la 7 mai 2003, respectiv a procesului verbal

de licitație nr. 325 din 7 mai 2003 și a actelor subsecvente, fișele de

licitație și actele de predare-primire”.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut în esență că, toate excepțiile invocate de

pârâte prin întâmpinare nu sunt întemeiate, și ca urmare le-a respins.

Cu privire la excepția

inadmisibilității acțiunii, instanța de fond, a reținut că, aceasta nu este

fondată, deoarece cererea promovată de reclamantă are caracterul unei acțiuni

în constatarea nulității absolute, a unui act juridic și chiar dacă a fost

întemeiată greșit pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., această împrejurare

nu are nici o relevanță, deoarece potrivit art. 84 din același cod, orice

cerere de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac, este

valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită.

Ca atare a concluzionat

instanța de fond sub acest aspect că, din moment ce în cauză nu este vorba de

constatarea existenței sau inexistenței unui drept, așa cum este reglementarea

cuprinsă la art. 111 C. proc. civ., ci de constatarea nulității absolute a unui

act juridic, excepția inadmisibilității acțiunii nu poate fi primită.

Totodată instanța de fond a

mai reținut că având în vedere caracterul acțiunii în constatarea nulității

absolute a unui act juridic, excepția privind lipsa calității procesuale active

a reclamantei, nu este întemeiată, deoarece o astfel de cerere poate fi

introdusă de orice persoană care dovedește un interes legitim, în promovarea

acesteia.

Or, în condițiile în care,

reclamanta are calitatea de acționar unic și deține 100 % din acțiunile pârâtei

SC F. SA, din patrimoniul căreia s-au vândut activele, este evident că aceasta

dovedește interesul legitim, în invocarea nulității absolute a actului juridic,

care o prejudiciază.

De asemenea, instanța de

fond a mai reținut că, nici excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată de A.V.A.B., nu este întemeiată, deoarece, reclamanta este parte în

raporturile juridice dintre părți, calitate rezultată din procesul verbal de

licitație din 7 mai 2003, ca urmare a executării silite pornită și finalizată

de aceasta, împotriva debitoarei SC F. SA.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a reținut în esență că, licitația organizată de A.V.A.B. la 7 mai

2003, este lovită de nulitate absolută întrucât cu acest prilej au fost

încălcate dispozițiile imperative ale art. 71 alin. (2) și art. 84(3) din

O.U.G. nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001, întrucât anunțul

publicitar nu a fost comunicat A.D.S. proprietarul terenului cu destinație

agricolă, pe care îl deținea în cadrul SC F. SA, și ca atare aceasta a lansat

(în necunoștință de cauză) anunțul publicitar privind vânzarea la licitație

publică a pachetului de acțiuni pe care îl deținea la societatea menționată

(adjudecat de reclamantă) fără a preciza că majoritatea activelor aparținând SC

F. SA, în special plantațiile fusese vândute anterior de A.V.A.B. și astfel s-a

ajuns în situația ca, plantațiile să aparțină unui cumpărător (SC V. SA), iar

terenurile pe care se aflau acestea altuia (S.A. T.P. Câlnău).

Pe de altă parte, s-a mai

reținut că atât vânzarea la licitația organizată de A.V.A.B. la 7 mai 2003, cât

și executarea în sine sunt lovite de nulitate și sub aspectul că, contrar

dispozițiilor legale precitate [(art. 74 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998

aprobată prin Legea nr. 409/2001)] vânzarea activelor s-a făcut în bloc, și nu

cu bucata, așa cum prevăd, imperativ, dispozițiile legale menționate.

Împotriva sus-menționatei

sentințe, au declarat recurs, pârâtele A.V.A.B. București și SC V. SA Iași.

În recursul său, pârâta

A.V.A.B. București a invocat ca motiv de casare dispozițiile art. 304 pct. 9 și

304

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, se susține că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, și că a

fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor

art. 71 alin. (2) și art. 74 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998, cu referire la

prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, privind reorganizarea

unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale,

coroborate cu dispozițiile H.G. nr. 451/1991, privind înființarea de societăți

comerciale pe acțiuni, prin reorganizarea unor asociații economice de stat și

cooperatiste în agricultură și Legea nr. 268/2001, modificate și completate.

Astfel, se susține în esență

că, în mod greșit instanța fondului a respins excepțiile privind

inadmisibilitatea acțiunii, a lipsei calității procesuale active a reclamantei

și a lipsei calității procesuale pasive a recurentei pârâte A.V.A.B., din moment

ce acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., astfel

că, în mod criticabil a calificat-o ca fiind o acțiune în constatarea nulității

absolute a unui act juridic, deși aceasta are caracterul unei contestații la

executare, întrucât prin promovarea unei astfel de cereri, s-a urmărit anularea

formelor de executare și cum cererea a fost introdusă tardiv, respectiv abia la

data de 26 mai 2003, adică cu depășirea termenului prevăzut de art. 71 alin.

(2) din O.U.G. nr. 51/1998 (preziua licitației), precum și a celui de 15 zile

reglementat de art. 401 alin. (1) C. proc. civ., cererea trebuia să fie

respinsă și nu admisă așa cum a procedat greșit instanța de fond.

Se mai susține că, la data

organizării licitației din 7 mai 2003, de către A.V.A.B., reclamanta nu avea

personalitate juridică și ca atare nu avea dreptul de a formula nici o

contestație, iar calitatea de acționar dobândită ulterior, nu-i dă dreptul de

proprietate asupra bunurilor vândute, ci doar un drept de creanță asupra

societății comerciale.

Recursul declarat de pârâta

A.V.A.B. nu este fondat.

Din examinarea actelor de la

dosar, rezultă că la data de 25 aprilie 2003, A.V.A.B. în calitate de

creditoare urmăritoare a debitoarei SC F. SA, a publicat în ziarul B. și în

ziarul local I. un anunț ofertă de vânzare, prin licitație, a activelor

debitoarei SC F. SA Satu Nou, județ Constanța, în vederea recuperării unei

creanțe preluate la datoria publică în sumă de 7.679.586 lei cesionată de B.A.

Cu prilejul licitației din 7

mai 2003, s-au adjudecat de către pârâta SC V. SA Iași, activele privind

fermele 1, 5, 7 și 9, respectiv sector mecanic, sector economic, sector

tâmplărie, sector ALT, cantină și magazie, proprietatea debitoarei SC F. SA,

precum și teren agricol, pe care se aflau plantațiile de vie și pomi fructiferi

în suprafață de 151.618,38 mp. situat în Satu Nou jud. Constanța, la prețul de

536.124,74 dolari S.U.A.

Ulterior, respectiv la data

de 9 mai 2003, A.D.S. (în calitate de administrator legal al terenului agricol

aflat în administrarea debitoarei SC F. SA) a publicat în ziarul A. un anunț,

privind oferta de vânzare de acțiuni aparținând SC F. SA și concesionarea

terenurilor cu destinație agricolă, prin licitație cu strigare care a fost

organizată la data de 12 iunie 2003.

Reclamanta SA T.P. Câlnău,

fiind unicul ofertant la licitația organizată de A.D.S., la 12 iunie 2003, și-a

adjudecat pachetul de acțiuni 100 % oferit spre vânzare și i s-a concesionat

terenul agricol, în suprafață totală de 913,77 ha (din care conform caietului de

sarcini, 597 ha reprezenta vii pe rod ce figura ca investiție existentă la data

concesionării).

Prin procesul verbal final

de negociere a clauzelor contractuale de vânzare-cumpărare de acțiuni, de la SC

F. SA, din 12 iunie 2003, s-a stabilit prețul acțiunilor, modalitatea de plată

a prețului acestora, și totodată, cuantumul redevenței anuale, și respectiv,

volumul investițiilor de mediu, elemente care au fost concretizate ulterior

prin încheierea între A.D.S. și reclamanta SA T.P. Câlnău a contractului de

vânzare cumpărare de acțiuni nr. 23 din 15 octombrie 2003.

Prin adresa nr. 5847 din 13

mai 2003, A.V.A.B., comunică, A.D.S., că activele SC F. SA, specificate în

anexa la acest înscris (care nu se află la dosar) au fost vândute prin

licitația publică organizată la 7 mai 2003, astfel că, s-a ajuns la situația,

în raport de cele două vânzări la licitație (din 7 mai 2003 și 12 iunie 2003)

ca, terenul să aparțină unui cumpărător (SA P. Câlnău), iar plantațiile de viță

de vie și pomi fructiferi, care făceau corp comun cu terenul să fie adjudecate

de alt cumpărător (SC V. SA Iași).

În acest context, în mod

justificat instanța de fond, a considerat că, în raport de dispozițiile legale

care reglementează materia, excepțiile invocate de cele către pârâte, nu sunt fondate

și deci că urmează a fi respinse ca atare.

Astfel, în mod corect,

instanța de fond a reținut că, excepția inadmisibilității acțiunii, nu poate fi

primită în situația în care, atât din petitul acțiunii cât și din concluziile

pe fondul cauzei, a rezultat că, cererea formulată de reclamanta SA P. Câlnău,

are caracterul unei acțiuni în constatarea nulității absolute a unui act

juridic (procesul verbal de licitație din 7 mai 2003) și ca atare chiar dacă,

acțiunea a fost întemeiată greșit pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ.,

această situație nu poate avea o relevanță în raport de dispozițiile art. 84 C.

proc. civ., potrivit cărora orice cerere de chemare în judecată sau pentru

exercitarea unei căi de atac, este valabil făcută, chiar dacă aceasta poartă o

denumire greșită.

Pe cale de consecință, cum

în speță, nu este vorba de constatarea existenței sau inexistenței unui drept,

ci de constatarea nulității absolute a unui act juridic, în mod justificat

instanța de fond, a considerat că, excepția inadmisibilității acțiunii, nu este

fondată și a procedat la examinarea celorlalte excepții, constatând că, de

asemenea nici excepțiile privind lipsa calității procesuale active a

reclamantei ca și cea referitoare la tardivitatea introducerii acțiunii nu sunt

fondate, în raport de obiectul cererii, prin care s-a solicitat constatarea

nulității absolute a unui act juridic, care poate fi invocată oricând, și de

către orice persoană, care dovedește un interes legitim.

Or, în situația în care

reclamanta SA T.P. Câlnău, și-a adjudecat urmare licitației organizată de

A.D.S. la 12 iunie 2003, în procent de 100 % pachetul de acțiuni gestionat de

A.D.S. aflat la debitoarea SC F. SA, și concesionarea suprafeței de 914 ha,

teren agricol, deținut de aceeași debitoare din patrimoniul căreia s-au vândut

activele, inclusiv plantațiile de vie și pomi fructiferi, care au fost avute în

mod deosebit în vedere de reclamantă, la înscrierea la licitație, este evident

că reclamanta, dovedește un interes legitim, pentru a solicita constatarea nulității

absolute a unui act juridic (procesul verbal de licitație din 7 mai 2003) în

urma căruia i-au fost afectate grav interesele.

Legat de cele arătate mai

sus, corect, prima instanță, a reținut că nici excepția lipsei calității

procesuale pasive, invocată de pârâta A.V.A.B., nu poate fi primită, din moment

ce aceasta prin organizarea licitației din 7 mai 2003, a devenit parte în

raporturile juridice născute între părți, cu consecința vânzării unor active,

adjudecate de reclamanta S.A. T.P. Câlnău.

Pe fondul cauzei, de

asemenea corect, Curtea de Apel Ploiești, a reținut că, executarea silită

pornită de A.V.A.B. împotriva debitoarei SC F. SA și finalizată prin procesul

verbal de licitație din 7 mai 2003, s-a desfășurat, cu încălcarea dispozițiilor

imperative ale art. 71 alin. (2) și art. 74 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998,

aprobată prin Legea nr. 409/2001, întrucât, anunțul publicitar de vânzare în

bloc a activelor și terenului, nu a fost comunicat și administratorului

terenurilor vândute, respectiv A.D.S. Acest lucru a condus, la vânzarea unor

plantații de vii și pomi fructiferi, ce sunt imobile prin destinație, conform

art. 465 și art. 466 C. civ., situate pe terenul cu destinație agricolă,

proprietatea privată a statului, aflat în administrarea A.D.S., conform Legii

nr. 268/2001, și în acest fel s-a ajuns în situația ca, plantațiile să aparțină

unui cumpărător (SC V. SA Iași), iar terenul care face corp comun cu acestea

altui cumpărător (SA T.P. Câlnău).

Or, potrivit art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 268/2001, privind privatizarea societăților comerciale ce

dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului, cu

destinație agricolă și înființarea A.D.S., prin terenuri cu destinație agricolă

se înțeleg terenuri agricole productive, vii, livezi, pepiniere viticole,

pomicole etc. iar pentru administrarea acestora a fost înființată, conform art.

4 din aceeași lege, A.D.S., care exercită în numele statului prerogativele

dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație agricolă.

Cum terenul concesionat

reclamantei SA T.P. Câlnău, pe care se află plantațiile de vii și pomi

fructiferi este un teren cu destinație agricolă, aflat în administrarea A.D.S.,

și ținând cont de dispozițiile art. 489 și art. 492 C. civ., potrivit cărora,

proprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeței lui, precum și

orice plantație sau lucru în pământ, sau asupra lui, care se prezumă că sunt

făcute de proprietarul acelui pământ și deci că sunt ale lui, se constată că,

în mod justificat, instanța de fond a constatat nulitatea absolută a procesului

verbal de licitație din 7 mai 2003, întrucât A.V.A.B., nu a comunicat A.D.S.,

în calitate de administrator în numele statului, al terenului, pe care se aflau

plantațiile de vii și pomi fructiferi, vândute la licitație, anunțul publicitar

privind licitația, așa cum dispun imperativ dispozițiile art. 71 alin. (2) din

O.U.G. nr. 51/1998.

Ca atare, neavând cunoștință

de licitația din 7 mai 2003, A.D.S. a publicat, la 9 mai 2003, anunțul

publicitar pentru vânzarea pachetului de acțiuni, pe care îl deținea la SC F.

SA Satu Nou și concesionarea terenurilor cu destinație agricolă care în urma

licitației din 12 iunie 2003, au fost adjudecate de reclamanta SA T.P. Câlnău.

Faptul că după licitația

organizată de A.V.A.B. la 7 mai 2003, aceasta a comunicat A.D.S., situația

activelor vândute, nu poate acoperi în niciun fel nulitatea absolută a vânzării

plantațiilor de vii și pomi fructiferi, din moment ce aceasta s-a făcut cu

încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 71 alin. (2) din O.U.G. nr.

51/1998, în sensul că despre această licitație nu a fost încunoștințat

administratorul terenului, A.D.S., și ca atare, aceasta publicase încă de la 9

mai 2003, oferta de vânzare prin licitație cu strigare, a pachetului de acțiuni

deținute la SC F. SA, și de consecionare a terenului agricol, proprietatea

privată a statului pe care se aflau plantațiile care au făcut obiectul

licitației din 7 mai 2003, și care nu puteau fi înstrăinate, pentru recuperarea

unei creanțe a A.V.A.B., fără încunoștințarea administratorului terenului

respectiv (A.D.S.).

Susținerile recurentei în

sensul că A.D.S. nu ar fi revendicat niciodată, proprietatea plantațiilor de

vie și pomi fructiferi, întrucât le-a considerat proprietatea SC F. SA, nu pot

fi primite, din moment ce, în caietul de sarcini achiziționat de reclamantă,

s-a prevăzut, inclusiv concesionarea terenului cu destinație agricolă

proprietatea statului, în suprafață de 914 ha, pe care se aflau acestea.

De asemenea, nu pot fi

reținute nici obiecțiunile recurentei privind clauzele înscrise la art. 8.10 și

8.19 din contractul nr. 23 din 15 octombrie 2003, încheiat între reclamantă și

A.D.S., atâta timp cât, așa cum s-a arătat anterior, licitația organizată de

A.V.A.B. la 7 mai 2003 s-a desfășurat, cu încălcarea unor dispoziții legale

imperative art. 71 alin. (2) și art. 74 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998, care

pe de o parte prevedeau în mod obligatoriu comunicarea anunțului publicitar,

proprietarului bunului adică A.D.S. anterior ținerii licitației și nu ulterior

acestui moment, iar pe de altă parte, ca vânzarea bunurilor să se facă pe

bucată (individual) și nu în bloc, așa cum rezulta prin adresa nr. 3126 din 13

iunie 2003.

Or, cum reclamanta și-a

adjudecat la licitația organizată de A.D.S. la 12 iunie 2003 pachetul de

acțiuni pe care aceasta îl deținea la SC F. inclusiv concesionarea terenului în

suprafață de 914 ha, este evident că aceasta avea un interes juridicește

ocrotit de lege să atace licitația organizată de A.V.A.B. la 7 mai 2003,

întrucât urmare acesteia au fost înstrăinate tocmai activele aparținând SC F.

respectiv plantațiile de vii și pomi fructiferi pe care le-a avut în mod

deosebit în vedere la înscrierea la licitație din 12 iunie 2003. Cum, licitația

din 7 mai 2003, s-a desfășurat cu încălcarea unor dispoziții legale imperative,

la care s-a făcut referire anterior, prevederile contractuale amintite (art.

8.10 și art. 8.19) nu pot acoperi nulitatea absolută a procesului verbal de

licitație din 7 mai 2003, constatată justificat de instanța de fond.

Așa fiind, recursul declarat

de pârâta A.V.A.B. București urmează a fi respins ca nefondat.

Cu privire la recursul

declarat de pârâta SC V. SA Iași, se constată că aceasta critică sentința

instanței de fond, invocând ca motive de casare dispozițiile art. 304 pct. 8 și

9 C. proc. civ., susținând în esență, că numai printr-o interpretare eronată a

dispozițiilor legale incidente în cauză, precum și a probelor de la dosar,

instanța a admis acțiunea, în loc să dispună respingerea acesteia.

Astfel, în dezvoltarea

motivelor de recurs, pârâta susține că, în mod greșit, instanța de fond a

calificat acțiunea ca fiind o cerere în constatarea nulității absolute a unui

act juridic (procesul verbal al licitației organizată de A.V.A.B. la 7 mai

2003) și nu ca o contestație la executare formulată tardiv în raport de

dispozițiile art. 71 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, care prevăd că o

asemenea contestație se poate introduce sub sancțiunea decăderii cel târziu

până în preziua licitației și totodată că, în mod criticabil, instanța a

respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, față de

faptul că aceasta s-a constituit ca persoană juridică, abia la 14 mai 2003.

Or, aceste excepții, nu pot

fi reținute, așa cum de altfel s-a arătat și în examinarea motivelor de recurs,

formulate de cealaltă recurentă, respectiv A.V.A.B., din moment ce, în raport

de susținerile reclamantei și de dispozițiile art. 84 C. proc. civ., instanța

de fond a reținut corect, că în speță nu este vorba de o contestație la executare,

pentru a se putea invoca tardivitatea introducerii acesteia, ci de o acțiune în

constatarea nulității absolute, care se poate introduce oricând, de orice

persoană care dovedește un interes juridicește ocrotit, pentru formularea unei

astfel de cereri.

Or, în contextul în care

reclamanta și-a adjudecat licitația din 12 iunie 2003, organizată de A.D.S.,

deci inclusiv concesionarea terenului în suprafață de 914 ha, pe care se aflau

plantații de vii și pomi fructiferi, iar acestea fusese vândute, deși făceau corp

comun cu terenul la licitația din 7 mai 2003, organizată de A.V.A.B. altui

cumpărător este evident, că aceasta avea un interes juridicește ocrotit de

lege, chiar dacă s-a constituit ca persoană juridică ulterior licitației din 7

mai 2003, să atace, această licitație, astfel că, contrar celor susținute, se

constată că bine, instanța fondului a considerat că aceasta, adică reclamanta,

are calitate procesuală activă și implicit, că cele două pârâte, au calitate

procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, se reține

că, chiar dacă A.V.A.B., a publicat anunțul privind licitația din 7 mai 2003,

în ziarele B. și în ziarul local I. această situație nu este de natură a

acoperi dispozițiile imperative ale art. 7.1 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998,

care prevăd, că în mod obligatoriu, deci imperativ, anunțul publicitar, va fi

comunicat proprietarului bunului, care face obiectul licitației, condiție

îndeplinită în speță (adresa A.V.A.B. nr. 5847 din 13 mai 2003) dar după

adjudecarea bunurilor vândute la licitația din 7 mai 2003 de către pârâta SC V.

SA Iași, și ca atare, fără nici o relevanță, față de dispozițiile legale

precitate, care nu lasă locul altei interpretări.

Ca atare, cum A.V.A.B., a

încunoștințat A.D.S., despre vânzarea bunurilor, care au făcut obiectul

licitației din 7 mai 2003, abia la 13 mai 2003 ceea ce echivalează, în sensul

dispozițiilor legale precitate cu o necomunicare, se reține că, în mod legal

aceasta adică A.D.S., a organizat licitația din 12 iunie 2003, urmare căreia

reclamanta a adjudecat pachetul de acțiuni scos la vânzare (pe care A.D.S. îl

deținea la SC F. SA) și inclusiv concesionarea terenului cu destinație

agricolă, pe care se aflau plantațiile de vie și pomi fructiferi, astfel că în

acest context, în mod justificat instanța fondului a reținut nulitatea absolută

a procesului verbal din 7 mai 2003, precum și a actelor subsecvente acestuia și

a hotărât în consecință.

Dar, soluția de admitere a

acțiunii, cu consecința constatării nulității absolute a actelor menționate,

este corectă și în raport de dispozițiile art. 74 alin. (3) din O.U.G. nr.

51/1998, care prevăd imperativ ca „după licitarea fiecărui bun, licitatorul

întocmește în 3 exemplare originale procesul verbal de licitație.”.

Or, în cauză, probele de la

dosar confirmă că pârâta SC V. SA Iași, a cumpărat în bloc activele SC F. SA

Satu Nou, ceea ce constituie, de asemenea o încălcare a unor prevederi legale

imperative, care justifică, concluzia instanței de fond, în sensul că, în

speță, se impunea, în raport de toate cele arătate, constatarea nulității

absolute a procesului verbal amintit, inclusiv a actelor subsecvente acestuia.

În raport de nulitatea

constatată de instanță cu privire la nerespectarea prevederilor art. 74 alin.

(3) din O.U.G. 51/1998 sunt irelevante susținerile privind nerespectarea

formelor de publicitate legate de înregistrarea societății reclamante, din

moment ce orice persoană interesată poate formula oricând acțiune în

constatarea nulității absolute a unui act juridic încheiat cu nerespectarea

legii.

Față de cele arătate mai

sus, se reține, într-o concluzie generală, care privește ambele recursuri, că

licitația din 7 mai 2003 nu s-a desfășurat cu respectarea unor dispoziții

legale imperative, care a antrenat totodată și încălcarea unor prevederi din

dreptul comun, respectiv art. 488 și următoarele C. civ., întrucât în urma

licitației, care s-a făcut referire anterior, s-a ajuns în situația

contradictorie, ca terenul să rămână în proprietatea statului, deși acesta a

fost concesionat reclamantei prin A.D.S. cu toate bunurile aflate pe acesta,

iar plantațiile de vie și pomi fructiferi, care fac corp comun cu acesta și

deci nu puteau fi separate, să aparțină altui cumpărător, respectiv pârâtei SC

V. SA Iași, ceea ce impunea așa cum bine a apreciat instanța de fond,

constatarea nulității absolute a licitației organizată de A.V.A.B. la 7 mai

2003, numai în acest fel, se putea restabili situația juridică legală a

terenului și plantațiilor aflate pe acesta, în acord cu voința A.D.S., în

calitate de administrator al acestuia în numele statului român, care a

organizat licitația din 12 iunie 2003 adjudecată de reclamantă iar ulterior a

încheiat cu aceasta contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 23 din 15

octombrie 2003 în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 268/2001, privind privatizarea

societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică

sau privată a statului, cu destinație agricolă și înființarea A.D.S., și a

căror valoare trebuia în mod necesar să se regăsească în patrimoniul

reclamantei SA T.P. Câlnău, în calitate de cumpărătoare a 100 % a acțiunilor

care au constituit capitalul social al SC F. SA și căreia i s-a concesionat și

suprafața de teren agricol productiv de 913,77 ha.

Așa fiind, și recursul

declarat de pârâta SC V. SA Iași urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursurile declarate de pârâtele SC V. SA Iași și A.V.A.S., fostă A.V.A.B.

București împotriva sentinței nr. 19 din 16 ianuarie 2004 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 16 decembrie 2004.