ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5764/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 19 martie 2003, reclamanta, S.A. T.P. Câlnău a solicitat Curții de Apel București ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate în contradictoriu cu pârâtele: A.V.A.B. București, SC V. SA Iași și SC F. SA Satu Nou, nulitatea licitației publice din 7 mai 2003 organizată de A.V.A.B., în urma căreia au fost vândute activele societății SC F. SA Satu Nou jud. Constanța către pârâta SC V. SA Iași. Prin încheierea nr. 3793 din 2 octombrie 2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, cauza a fost strămutată la Curtea de Apel Ploiești. Prin sentința nr. 19 din 16 ianuarie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a hotărât astfel: „Respinge excepțiile invocate de către pârâți; Admite acțiunea formulată de reclamanta S.A.

T.P. Câlnău, în contradictoriu cu pârâții A.V.A.B. București, SC V. SA Iași și SC F. SA și în consecință: Constată nulitatea absolută a licitației organizată de A.V.A.B. la 7 mai 2003, respectiv a procesului verbal de licitație nr. 325 din 7 mai 2003 și a actelor subsecvente, fișele de licitație și actele de predare-primire”. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că, toate excepțiile invocate de pârâte prin întâmpinare nu sunt întemeiate, și ca urmare le-a respins. Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, instanța de fond, a reținut că, aceasta nu este fondată, deoarece cererea promovată de reclamantă are caracterul unei acțiuni în constatarea nulității absolute, a unui act juridic și chiar dacă a fost întemeiată greșit pe dispozițiile art. 111 C. proc.

civ., această împrejurare nu are nici o relevanță, deoarece potrivit art. 84 din același cod, orice cerere de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac, este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită. Ca atare a concluzionat instanța de fond sub acest aspect că, din moment ce în cauză nu este vorba de constatarea existenței sau inexistenței unui drept, așa cum este reglementarea cuprinsă la art. 111 C. proc. civ., ci de constatarea nulității absolute a unui act juridic, excepția inadmisibilității acțiunii nu poate fi primită. Totodată instanța de fond a mai reținut că având în vedere caracterul acțiunii în constatarea nulității absolute a unui act juridic, excepția privind lipsa calității procesuale active a reclamantei, nu este întemeiată, deoarece o astfel de cerere poate fi introdusă de orice persoană care dovedește un interes legitim, în promovarea acesteia.

Or, în condițiile în care, reclamanta are calitatea de acționar unic și deține 100 % din acțiunile pârâtei SC F. SA, din patrimoniul căreia s-au vândut activele, este evident că aceasta dovedește interesul legitim, în invocarea nulității absolute a actului juridic, care o prejudiciază. De asemenea, instanța de fond a mai reținut că, nici excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de A.V.A.B., nu este întemeiată, deoarece, reclamanta este parte în raporturile juridice dintre părți, calitate rezultată din procesul verbal de licitație din 7 mai 2003, ca urmare a executării silite pornită și finalizată de aceasta, împotriva debitoarei SC F. SA. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut în esență că, licitația organizată de A.V.A.B.

la 7 mai 2003, este lovită de nulitate absolută întrucât cu acest prilej au fost încălcate dispozițiile imperative ale art. 71 alin. (2) și art. 84(3) din O.U.G. nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001, întrucât anunțul publicitar nu a fost comunicat A.D.S. proprietarul terenului cu destinație agricolă, pe care îl deținea în cadrul SC F. SA, și ca atare aceasta a lansat (în necunoștință de cauză) anunțul publicitar privind vânzarea la licitație publică a pachetului de acțiuni pe care îl deținea la societatea menționată (adjudecat de reclamantă) fără a preciza că majoritatea activelor aparținând SC F. SA, în special plantațiile fusese vândute anterior de A.V.A.B. și astfel s-a ajuns în situația ca, plantațiile să aparțină unui cumpărător (SC V. SA), iar terenurile pe care se aflau acestea altuia (S.A.

T.P. Câlnău). Pe de altă parte, s-a mai reținut că atât vânzarea la licitația organizată de A.V.A.B. la 7 mai 2003, cât și executarea în sine sunt lovite de nulitate și sub aspectul că, contrar dispozițiilor legale precitate [(art. 74 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001)] vânzarea activelor s-a făcut în bloc, și nu cu bucata, așa cum prevăd, imperativ, dispozițiile legale menționate. Împotriva sus-menționatei sentințe, au declarat recurs, pârâtele A.V.A.B. București și SC V. SA Iași. În recursul său, pârâta A.V.A.B. București a invocat ca motiv de casare dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, se susține că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, și că a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 71 alin. (2) și art. 74 alin. (3) din O.U.G.

nr. 51/1998, cu referire la prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, coroborate cu dispozițiile H.G. nr. 451/1991, privind înființarea de societăți comerciale pe acțiuni, prin reorganizarea unor asociații economice de stat și cooperatiste în agricultură și Legea nr. 268/2001, modificate și completate. Astfel, se susține în esență că, în mod greșit instanța fondului a respins excepțiile privind inadmisibilitatea acțiunii, a lipsei calității procesuale active a reclamantei și a lipsei calității procesuale pasive a recurentei pârâte A.V.A.B., din moment ce acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc.

civ., astfel că, în mod criticabil a calificat-o ca fiind o acțiune în constatarea nulității absolute a unui act juridic, deși aceasta are caracterul unei contestații la executare, întrucât prin promovarea unei astfel de cereri, s-a urmărit anularea formelor de executare și cum cererea a fost introdusă tardiv, respectiv abia la data de 26 mai 2003, adică cu depășirea termenului prevăzut de art. 71 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998 (preziua licitației), precum și a celui de 15 zile reglementat de art. 401 alin. (1) C. proc. civ., cererea trebuia să fie respinsă și nu admisă așa cum a procedat greșit instanța de fond. Se mai susține că, la data organizării licitației din 7 mai 2003, de către A.V.A.B., reclamanta nu avea personalitate juridică și ca atare nu avea dreptul de a formula nici o contestație, iar calitatea de acționar dobândită ulterior, nu-i dă dreptul de proprietate asupra bunurilor vândute, ci doar un drept de creanță asupra societății comerciale.

Recursul declarat de pârâta A.V.A.B. nu este fondat. Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că la data de 25 aprilie 2003, A.V.A.B. în calitate de creditoare urmăritoare a debitoarei SC F. SA, a publicat în ziarul B. și în ziarul local I. un anunț ofertă de vânzare, prin licitație, a activelor debitoarei SC F. SA Satu Nou, județ Constanța, în vederea recuperării unei creanțe preluate la datoria publică în sumă de 7.679.586 lei cesionată de B.A. Cu prilejul licitației din 7 mai 2003, s-au adjudecat de către pârâta SC V. SA Iași, activele privind fermele 1, 5, 7 și 9, respectiv sector mecanic, sector economic, sector tâmplărie, sector ALT, cantină și magazie, proprietatea debitoarei SC F. SA, precum și teren agricol, pe care se aflau plantațiile de vie și pomi fructiferi în suprafață de 151.618,38 mp.

situat în Satu Nou jud. Constanța, la prețul de 536.124,74 dolari S.U.A. Ulterior, respectiv la data de 9 mai 2003, A.D.S. (în calitate de administrator legal al terenului agricol aflat în administrarea debitoarei SC F. SA) a publicat în ziarul A. un anunț, privind oferta de vânzare de acțiuni aparținând SC F. SA și concesionarea terenurilor cu destinație agricolă, prin licitație cu strigare care a fost organizată la data de 12 iunie 2003. Reclamanta SA T.P. Câlnău, fiind unicul ofertant la licitația organizată de A.D.S., la 12 iunie 2003, și-a adjudecat pachetul de acțiuni 100 % oferit spre vânzare și i s-a concesionat terenul agricol, în suprafață totală de 913,77 ha (din care conform caietului de sarcini, 597 ha reprezenta vii pe rod ce figura ca investiție existentă la data concesionării).

Prin procesul verbal final de negociere a clauzelor contractuale de vânzare-cumpărare de acțiuni, de la SC F. SA, din 12 iunie 2003, s-a stabilit prețul acțiunilor, modalitatea de plată a prețului acestora, și totodată, cuantumul redevenței anuale, și respectiv, volumul investițiilor de mediu, elemente care au fost concretizate ulterior prin încheierea între A.D.S. și reclamanta SA T.P.

Câlnău a contractului de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 23 din 15 octombrie 2003. Prin adresa nr. 5847 din 13 mai 2003, A.V.A.B., comunică, A.D.S., că activele SC F. SA, specificate în anexa la acest înscris (care nu se află la dosar) au fost vândute prin licitația publică organizată la 7 mai 2003, astfel că, s-a ajuns la situația, în raport de cele două vânzări la licitație (din 7 mai 2003 și 12 iunie 2003) ca, terenul să aparțină unui cumpărător (SA P. Câlnău), iar plantațiile de viță de vie și pomi fructiferi, care făceau corp comun cu terenul să fie adjudecate de alt cumpărător (SC V. SA Iași). În acest context, în mod justificat instanța de fond, a considerat că, în raport de dispozițiile legale care reglementează materia, excepțiile invocate de cele către pârâte, nu sunt fondate și deci că urmează a fi respinse ca atare.

Astfel, în mod corect, instanța de fond a reținut că, excepția inadmisibilității acțiunii, nu poate fi primită în situația în care, atât din petitul acțiunii cât și din concluziile pe fondul cauzei, a rezultat că, cererea formulată de reclamanta SA P. Câlnău, are caracterul unei acțiuni în constatarea nulității absolute a unui act juridic (procesul verbal de licitație din 7 mai 2003) și ca atare chiar dacă, acțiunea a fost întemeiată greșit pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., această situație nu poate avea o relevanță în raport de dispozițiile art. 84 C. proc. civ., potrivit cărora orice cerere de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac, este valabil făcută, chiar dacă aceasta poartă o denumire greșită.

Pe cale de consecință, cum în speță, nu este vorba de constatarea existenței sau inexistenței unui drept, ci de constatarea nulității absolute a unui act juridic, în mod justificat instanța de fond, a considerat că, excepția inadmisibilității acțiunii, nu este fondată și a procedat la examinarea celorlalte excepții, constatând că, de asemenea nici excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamantei ca și cea referitoare la tardivitatea introducerii acțiunii nu sunt fondate, în raport de obiectul cererii, prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a unui act juridic, care poate fi invocată oricând, și de către orice persoană, care dovedește un interes legitim. Or, în situația în care reclamanta SA T.P.

Câlnău, și-a adjudecat urmare licitației organizată de A.D.S. la 12 iunie 2003, în procent de 100 % pachetul de acțiuni gestionat de A.D.S. aflat la debitoarea SC F. SA, și concesionarea suprafeței de 914 ha, teren agricol, deținut de aceeași debitoare din patrimoniul căreia s-au vândut activele, inclusiv plantațiile de vie și pomi fructiferi, care au fost avute în mod deosebit în vedere de reclamantă, la înscrierea la licitație, este evident că reclamanta, dovedește un interes legitim, pentru a solicita constatarea nulității absolute a unui act juridic (procesul verbal de licitație din 7 mai 2003) în urma căruia i-au fost afectate grav interesele.

Legat de cele arătate mai sus, corect, prima instanță, a reținut că nici excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta A.V.A.B., nu poate fi primită, din moment ce aceasta prin organizarea licitației din 7 mai 2003, a devenit parte în raporturile juridice născute între părți, cu consecința vânzării unor active, adjudecate de reclamanta S.A. T.P. Câlnău. Pe fondul cauzei, de asemenea corect, Curtea de Apel Ploiești, a reținut că, executarea silită pornită de A.V.A.B. împotriva debitoarei SC F. SA și finalizată prin procesul verbal de licitație din 7 mai 2003, s-a desfășurat, cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 71 alin. (2) și art. 74 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998, aprobată prin Legea nr. 409/2001, întrucât, anunțul publicitar de vânzare în bloc a activelor și terenului, nu a fost comunicat și administratorului terenurilor vândute, respectiv A.D.S.

Acest lucru a condus, la vânzarea unor plantații de vii și pomi fructiferi, ce sunt imobile prin destinație, conform art. 465 și art. 466 C. civ., situate pe terenul cu destinație agricolă, proprietatea privată a statului, aflat în administrarea A.D.S., conform Legii nr. 268/2001, și în acest fel s-a ajuns în situația ca, plantațiile să aparțină unui cumpărător (SC V. SA Iași), iar terenul care face corp comun cu acestea altui cumpărător (SA T.P. Câlnău).

Or, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 268/2001, privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului, cu destinație agricolă și înființarea A.D.S., prin terenuri cu destinație agricolă se înțeleg terenuri agricole productive, vii, livezi, pepiniere viticole, pomicole etc. iar pentru administrarea acestora a fost înființată, conform art. 4 din aceeași lege, A.D.S., care exercită în numele statului prerogativele dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinație agricolă. Cum terenul concesionat reclamantei SA T.P.

Câlnău, pe care se află plantațiile de vii și pomi fructiferi este un teren cu destinație agricolă, aflat în administrarea A.D.S., și ținând cont de dispozițiile art. 489 și art. 492 C. civ., potrivit cărora, proprietatea pământului cuprinde în sine proprietatea suprafeței lui, precum și orice plantație sau lucru în pământ, sau asupra lui, care se prezumă că sunt făcute de proprietarul acelui pământ și deci că sunt ale lui, se constată că, în mod justificat, instanța de fond a constatat nulitatea absolută a procesului verbal de licitație din 7 mai 2003, întrucât A.V.A.B., nu a comunicat A.D.S., în calitate de administrator în numele statului, al terenului, pe care se aflau plantațiile de vii și pomi fructiferi, vândute la licitație, anunțul publicitar privind licitația, așa cum dispun imperativ dispozițiile art. 71 alin. (2) din O.U.G.

nr. 51/1998. Ca atare, neavând cunoștință de licitația din 7 mai 2003, A.D.S. a publicat, la 9 mai 2003, anunțul publicitar pentru vânzarea pachetului de acțiuni, pe care îl deținea la SC F. SA Satu Nou și concesionarea terenurilor cu destinație agricolă care în urma licitației din 12 iunie 2003, au fost adjudecate de reclamanta SA T.P. Câlnău. Faptul că după licitația organizată de A.V.A.B. la 7 mai 2003, aceasta a comunicat A.D.S., situația activelor vândute, nu poate acoperi în niciun fel nulitatea absolută a vânzării plantațiilor de vii și pomi fructiferi, din moment ce aceasta s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 71 alin. (2) din O.U.G.

nr. 51/1998, în sensul că despre această licitație nu a fost încunoștințat administratorul terenului, A.D.S., și ca atare, aceasta publicase încă de la 9 mai 2003, oferta de vânzare prin licitație cu strigare, a pachetului de acțiuni deținute la SC F. SA, și de consecionare a terenului agricol, proprietatea privată a statului pe care se aflau plantațiile care au făcut obiectul licitației din 7 mai 2003, și care nu puteau fi înstrăinate, pentru recuperarea unei creanțe a A.V.A.B., fără încunoștințarea administratorului terenului respectiv (A.D.S.). Susținerile recurentei în sensul că A.D.S. nu ar fi revendicat niciodată, proprietatea plantațiilor de vie și pomi fructiferi, întrucât le-a considerat proprietatea SC F. SA, nu pot fi primite, din moment ce, în caietul de sarcini achiziționat de reclamantă, s-a prevăzut, inclusiv concesionarea terenului cu destinație agricolă proprietatea statului, în suprafață de 914 ha, pe care se aflau acestea.

De asemenea, nu pot fi reținute nici obiecțiunile recurentei privind clauzele înscrise la art. 8.10 și 8.19 din contractul nr. 23 din 15 octombrie 2003, încheiat între reclamantă și A.D.S., atâta timp cât, așa cum s-a arătat anterior, licitația organizată de A.V.A.B. la 7 mai 2003 s-a desfășurat, cu încălcarea unor dispoziții legale imperative art. 71 alin. (2) și art. 74 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998, care pe de o parte prevedeau în mod obligatoriu comunicarea anunțului publicitar, proprietarului bunului adică A.D.S. anterior ținerii licitației și nu ulterior acestui moment, iar pe de altă parte, ca vânzarea bunurilor să se facă pe bucată (individual) și nu în bloc, așa cum rezulta prin adresa nr. 3126 din 13 iunie 2003. Or, cum reclamanta și-a adjudecat la licitația organizată de A.D.S.

la 12 iunie 2003 pachetul de acțiuni pe care aceasta îl deținea la SC F. inclusiv concesionarea terenului în suprafață de 914 ha, este evident că aceasta avea un interes juridicește ocrotit de lege să atace licitația organizată de A.V.A.B. la 7 mai 2003, întrucât urmare acesteia au fost înstrăinate tocmai activele aparținând SC F. respectiv plantațiile de vii și pomi fructiferi pe care le-a avut în mod deosebit în vedere la înscrierea la licitație din 12 iunie 2003. Cum, licitația din 7 mai 2003, s-a desfășurat cu încălcarea unor dispoziții legale imperative, la care s-a făcut referire anterior, prevederile contractuale amintite (art. 8.10 și art. 8.19) nu pot acoperi nulitatea absolută a procesului verbal de licitație din 7 mai 2003, constatată justificat de instanța de fond.

Așa fiind, recursul declarat de pârâta A.V.A.B. București urmează a fi respins ca nefondat. Cu privire la recursul declarat de pârâta SC V. SA Iași, se constată că aceasta critică sentința instanței de fond, invocând ca motive de casare dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând în esență, că numai printr-o interpretare eronată a dispozițiilor legale incidente în cauză, precum și a probelor de la dosar, instanța a admis acțiunea, în loc să dispună respingerea acesteia. Astfel, în dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta susține că, în mod greșit, instanța de fond a calificat acțiunea ca fiind o cerere în constatarea nulității absolute a unui act juridic (procesul verbal al licitației organizată de A.V.A.B.

la 7 mai 2003) și nu ca o contestație la executare formulată tardiv în raport de dispozițiile art. 71 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, care prevăd că o asemenea contestație se poate introduce sub sancțiunea decăderii cel târziu până în preziua licitației și totodată că, în mod criticabil, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, față de faptul că aceasta s-a constituit ca persoană juridică, abia la 14 mai 2003. Or, aceste excepții, nu pot fi reținute, așa cum de altfel s-a arătat și în examinarea motivelor de recurs, formulate de cealaltă recurentă, respectiv A.V.A.B., din moment ce, în raport de susținerile reclamantei și de dispozițiile art. 84 C. proc.

civ., instanța de fond a reținut corect, că în speță nu este vorba de o contestație la executare, pentru a se putea invoca tardivitatea introducerii acesteia, ci de o acțiune în constatarea nulității absolute, care se poate introduce oricând, de orice persoană care dovedește un interes juridicește ocrotit, pentru formularea unei astfel de cereri. Or, în contextul în care reclamanta și-a adjudecat licitația din 12 iunie 2003, organizată de A.D.S., deci inclusiv concesionarea terenului în suprafață de 914 ha, pe care se aflau plantații de vii și pomi fructiferi, iar acestea fusese vândute, deși făceau corp comun cu terenul la licitația din 7 mai 2003, organizată de A.V.A.B.

altui cumpărător este evident, că aceasta avea un interes juridicește ocrotit de lege, chiar dacă s-a constituit ca persoană juridică ulterior licitației din 7 mai 2003, să atace, această licitație, astfel că, contrar celor susținute, se constată că bine, instanța fondului a considerat că aceasta, adică reclamanta, are calitate procesuală activă și implicit, că cele două pârâte, au calitate procesuală pasivă. Pe fondul cauzei, se reține că, chiar dacă A.V.A.B., a publicat anunțul privind licitația din 7 mai 2003, în ziarele B. și în ziarul local I. această situație nu este de natură a acoperi dispozițiile imperative ale art. 7.1 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998, care prevăd, că în mod obligatoriu, deci imperativ, anunțul publicitar, va fi comunicat proprietarului bunului, care face obiectul licitației, condiție îndeplinită în speță (adresa A.V.A.B.

nr. 5847 din 13 mai 2003) dar după adjudecarea bunurilor vândute la licitația din 7 mai 2003 de către pârâta SC V. SA Iași, și ca atare, fără nici o relevanță, față de dispozițiile legale precitate, care nu lasă locul altei interpretări. Ca atare, cum A.V.A.B., a încunoștințat A.D.S., despre vânzarea bunurilor, care au făcut obiectul licitației din 7 mai 2003, abia la 13 mai 2003 ceea ce echivalează, în sensul dispozițiilor legale precitate cu o necomunicare, se reține că, în mod legal aceasta adică A.D.S., a organizat licitația din 12 iunie 2003, urmare căreia reclamanta a adjudecat pachetul de acțiuni scos la vânzare (pe care A.D.S. îl deținea la SC F. SA) și inclusiv concesionarea terenului cu destinație agricolă, pe care se aflau plantațiile de vie și pomi fructiferi, astfel că în acest context, în mod justificat instanța fondului a reținut nulitatea absolută a procesului verbal din 7 mai 2003, precum și a actelor subsecvente acestuia și a hotărât în consecință.

Dar, soluția de admitere a acțiunii, cu consecința constatării nulității absolute a actelor menționate, este corectă și în raport de dispozițiile art. 74 alin. (3) din O.U.G. nr. 51/1998, care prevăd imperativ ca „după licitarea fiecărui bun, licitatorul întocmește în 3 exemplare originale procesul verbal de licitație.”. Or, în cauză, probele de la dosar confirmă că pârâta SC V. SA Iași, a cumpărat în bloc activele SC F. SA Satu Nou, ceea ce constituie, de asemenea o încălcare a unor prevederi legale imperative, care justifică, concluzia instanței de fond, în sensul că, în speță, se impunea, în raport de toate cele arătate, constatarea nulității absolute a procesului verbal amintit, inclusiv a actelor subsecvente acestuia.

În raport de nulitatea constatată de instanță cu privire la nerespectarea prevederilor art. 74 alin. (3) din O.U.G. 51/1998 sunt irelevante susținerile privind nerespectarea formelor de publicitate legate de înregistrarea societății reclamante, din moment ce orice persoană interesată poate formula oricând acțiune în constatarea nulității absolute a unui act juridic încheiat cu nerespectarea legii. Față de cele arătate mai sus, se reține, într-o concluzie generală, care privește ambele recursuri, că licitația din 7 mai 2003 nu s-a desfășurat cu respectarea unor dispoziții legale imperative, care a antrenat totodată și încălcarea unor prevederi din dreptul comun, respectiv art. 488 și următoarele C. civ., întrucât în urma licitației, care s-a făcut referire anterior, s-a ajuns în situația contradictorie, ca terenul să rămână în proprietatea statului, deși acesta a fost concesionat reclamantei prin A.D.S.

cu toate bunurile aflate pe acesta, iar plantațiile de vie și pomi fructiferi, care fac corp comun cu acesta și deci nu puteau fi separate, să aparțină altui cumpărător, respectiv pârâtei SC V. SA Iași, ceea ce impunea așa cum bine a apreciat instanța de fond, constatarea nulității absolute a licitației organizată de A.V.A.B.

la 7 mai 2003, numai în acest fel, se putea restabili situația juridică legală a terenului și plantațiilor aflate pe acesta, în acord cu voința A.D.S., în calitate de administrator al acestuia în numele statului român, care a organizat licitația din 12 iunie 2003 adjudecată de reclamantă iar ulterior a încheiat cu aceasta contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 23 din 15 octombrie 2003 în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 268/2001, privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică sau privată a statului, cu destinație agricolă și înființarea A.D.S., și a căror valoare trebuia în mod necesar să se regăsească în patrimoniul reclamantei SA T.P.

Câlnău, în calitate de cumpărătoare a 100 % a acțiunilor care au constituit capitalul social al SC F. SA și căreia i s-a concesionat și suprafața de teren agricol productiv de 913,77 ha. Așa fiind, și recursul declarat de pârâta SC V. SA Iași urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâtele SC V. SA Iași și A.V.A.S., fostă A.V.A.B. București împotriva sentinței nr. 19 din 16 ianuarie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 decembrie 2004.