ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3529/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 31 martie 2004, SC A. SA

Chilia Veche, prin lichidator SC C. SRL Brăila, a solicitat validarea popririi

înființată de executorul judecătoresc V.I., în dosarul nr. 19/2004, împotriva

debitorului C.J.T.

S-a arătat că, la data de 13

februarie 2004, la cererea creditoarei SC A. SA Chilia Veche, prin lichidatorul

SC C. SRL Brăila, a fost înregistrat dosarul de executare nr. 19/2004, în baza

titlului executoriu reprezentat de încheierea judecătorului sindic din 30 mai

2003, pronunțată în dosarul nr. 5/1999, pentru recuperarea sumei de 917.342.500

lei, reprezentând contravaloarea bunurilor, conform anexei nr. 1 la H.G. nr. 1360/2001.

După emiterea somației la cererea

creditoarei, în baza art. 452 și următoarele C. proc. civ., s-a înființat

poprire asupra veniturilor debitoarei.

De la data înființării și până la

data formulării cererii de validare a popririi, terțul poprit nu a virat în

contul creditoarei nici o sumă de bani.

Prin sentința nr. 1554 din 8 iunie

2004, Judecătoria Tulcea a admis cererea, a validat poprirea și a obligat președintele

C.J.T. la plata către SC A. SA Chilia Veche, prin lichidator SC C. SRL Brăila a

sumelor datorate potrivit încheierii din 30 mai 2003, pronunțată de Tribunalul

Tulcea în dosarul nr. 5/1999, judecător sindic V.A., reținând că în cauză sunt

îndeplinite condițiile art. 460 C. proc. civ.

Împotriva hotărârii instanței de

executare, debitorul – urmărit C.J.T. a declarat apel, invocând lipsa calității

de debitor.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, prin decizia nr. 309/ COM din 4 noiembrie 2004, a respins apelul ca

nefondat, cu motivarea că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de plată,

împrejurare în raport de care în mod corect s-a dispus validarea popririi.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

C.J.T. a declarat recurs, invocând cazurile de modificare prevăzute de art. 304

pct. 9 și 10 C. proc. civ.

S-a susținut că hotărârea este

nelegală și netemeinică, în sensul că instanțele nu au făcut o analiză

judicioasă a probelor administrate, din care rezultă că se solicită o sumă

reprezentând contravaloarea unor bunuri rămase în proprietate SC A. SA, așa

încât validarea poartă asupra unei popriri lipsite de obiect.

În concluzie, recurenta a solicitat

admiterea căii de atac exercitate și modificarea în tot a deciziei atacate, în

sensul admiterii apelului și schimbării în tot a hotărârii instanței de

executare, în sensul respingerii cererii de înființare și validare a popririi.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin încheierea din 30 mai 2003

(dosarul de fond), cu referire la creditorul C.J.T., s-a dispus „încheierea

protocolului în vederea predării – primirii bunurilor ce fac obiectul H.G.

130/2001, din averea debitoarei SC A. SA Chilia Veche ..”

Din dispozitivul încheierii

menționate rezultă că stabilirea unei obligații de a face care implică faptul

personal al debitoarei.

Ori, o astfel de obligație, potrivit

art. 580

3

C. proc. civ., se realizează pe alte căi, respectiv prin „amenzi

civile” ca mijloc de constrângere.

Pe de altă parte, din dispozițiile art.

452 C. proc. civ., rezultă că poprirea vizează o creanță având ca obiect o sumă

de bani.

Din încheierea menționată nu rezultă

întinderea titlului de creanță pe care SC A. SA l-ar avea împotriva C.J.T.

Ca atare, încheierea invocată de SC A.

SA nu constituie un titlu executoriu în sensul legii execuționale, constatând

un drept de creanță, susceptibil a fi executat silit pe calea indirectă a

popririi.

În fine, potrivit art. 460 alin. (2)

C. proc. civ. „instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul

poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează

sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va

obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată

debitorului, iar, în caz contrar va hotărî desființarea popririi.”

C.J.C. a susținut constant că nu

datorează nici o sumă de bani și a prezentat înscrisuri cu care tinde a dovedi

că poprirea înființată, privind bunuri rămase în proprietatea SC A. SA, este

lipsită de obiect.

SC A. SA nu a făcut dovada că este

titular al titlului executoriu, susceptibil de executare prin poprire.

Ca atare, nu au fost dovedite ca

fiind întrunite condițiile executării silite în modalitatea popririi și, mai

mult, din actele dosarului nu rezultă însăși legitimarea procesuală a părților.

Drept urmare, respingând apelul și

menținând hotărârea instanței de executare, prin care s-a validat poprirea în

condițiile arătate, instanța de apel a pronunțat o hotărâre supusă cazului de

modificare, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurent.

În concluzie, pentru considerentele

ce preced, Curtea va admite recursul și va modifica hotărârea atacată, în

sensul că va admite apelul declarat de aceeași parte și va schimba în tot

sentința dată de instanța de executare, în sensul că va respinge cererea de

validare a popririi și va respinge cererea de înființare a popririi, respectiv,

va desființa poprirea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul

C.J.T., împotriva deciziei civile nr. 309/ COM din 4 noiembrie 2004 a Curții de

Apel Constanța, secția comercială, pe care o modifică, admite apelul declarat

de aceeași parte împotriva sentinței civile nr. 1554 din 8 iunie 2004 a

Tribunalului Tulcea pe care o schimbă în sensul că respinge cererea de

înființare a popririi.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 9 iunie 2005.