ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3900/2004

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Argeș prin sentința penală nr. 187 din 30 martie 2004, a condamnat pe inculpatul G.I. la 20 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și d) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 71 și art. 64 C. pen. Totodată a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus perioada arestării preventive de la data de 11 noiembrie 2003 la zi. De asemenea, inculpatul a fost obligat să plătească părților civile D.S.F., I.C.I. și S.M.M. suma de 30.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, părții civile I.E.

suma de 7.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și părților civile D.S.F. și S.M.M. suma de 300.000.000 lei cu titlu de daune morale. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, că inculpatul, în seara zilei de 10 noiembrie 2003, în loc public, respectiv pe drumul sătesc din satul Voroveni, județul Argeș, a lovit cu o bâtă pe victima I.G., producându-I leziuni traumatice care au condus la deces. Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 127 din 11 mai 2004 a Curții de Apel Pitești. Declarând recurs inculpatul a solicitat reducerea pedepsei. Recursul nu este fondat. Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit corect situația de fapt, vinovăția inculpatului și au dat o încadrare juridică legală faptei săvârșite de acesta.

În ce privește pedeapsa aplicată de instanța de fond de 20 de ani închisoare și menținută de instanța de apel, se constată că a fost just individualizată, fiind respectate prevederile art. 72 C. pen., în sensul că s-a ținut seama pe lângă pericolul social al faptei comise și datele referitoare la persoana inculpatului care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, dar care este cunoscut cu antecedente penale, fiind recidivist. Pentru considerentele ce preced și cum verificând hotărârea atacată și prin prisma prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat în cauză este nefondat și a fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a se dispune potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I. împotriva deciziei penale nr. 127 din 11 mai 2004 a Curții de Apel Pitești. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 11 noiembrie 2003 la 9 iulie 2004. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 iulie 2004.