ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2676/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2676/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului civil de
față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 94
din 11 aprilie 2002 a Tribunalului Cluj, s-a admis cererea reclamanților G.M.N.
și S.T.V. împotriva pârâților Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și
Primarul Municipiului Cluj-Napoca, s-a dispus anularea dispoziției nr. 3337 din
14 decembrie 2001 emisă în baza Legii nr. 10/2001 și restituirea în natură a
apartamentelor nr. 1, 2, 3 și 6 situate în imobilul din Cluj Napoca, înscris în
CF colectivă 120116 și CF individuală 120117, proprietatea Statului Român.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că imobilul în litigiu, evidențiat în CF 2588 Cluj
nr. top 644 a fost proprietatea Băncii I. S.A., începând din anul 1938. S-a mai
reținut că, potrivit statutului Băncii I., societate anonimă pe acțiuni, capitalul
social al acesteia a fost de 10.000.000 lei, împărțit în 10.000 de acțiuni a
câte 1.000 lei fiecare, iar din cuprinsul procesului verbal al adunării
generale a băncii din data de 22 mai 1940 rezultă că, din totalul de acțiuni
I.V. a deținut un număr de 6250 acțiuni, iar I.M. un număr de 3350 acțiuni,
ceea ce reprezintă un procent de 96% din totalul acțiunilor, reclamanții fiind
succesorii defuncților I.V.M., în calitate de nepoți de fiică.
Cererea pentru restituirea
în natură a imobilului a fost respinsă, prin dispoziția nr. 3337 din 14
decembrie 2001 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, reținându-se că
antecesorii lor nu au fost singurii asociați ai băncii și asociații nu au fost
membrii aceleiași familii.
În fine, a mai reținut
instanța de fond că, în temeiul art. 9 din Legea nr. 112/1995 cele 14
apartamente ale imobilului, rămânând nevândut 1 apartament și 3 spații
comerciale, a căror restituire urmează să se facă în natură, apreciindu-se că
procentul de 4% din imobil este neglijabil pentru a se reține incidența
dispozițiilor art. 18 lit. a) teza I din Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinței mai sus
menționate au declarat apel pârâții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca
și Primarul Municipiului Cluj-Napoca solicitând modificarea acesteia în sensul
respingerii acțiunii reclamanților.
Consiliul Local al
Municipiului Cluj-Napoca nu și-a motivat apelul în termen legal.
În motivele sale de apel,
pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca a susținut că hotărârea primei
instanțe este nelegală și netemeinică, singurul argument în sprijinul acestei
afirmații fiind acela referitor la valoarea de principiu acordată regulii de
restituire în natură a imobilului .
A mai susținut că imobilul a
fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 și preluat din patrimoniul
Băncii I. S.A., la care antecesorii reclamanților au deținut un număr de 95%
din acțiuni, iar, cum antecesorii reclamanților nu au fost singurii asociați ai
băncii și asociații nu au fost membri ai aceleiași familii, imobilul nu poate
fi restituit în natură de către instituțiile abilitate.
Prin întâmpinare,
reclamanții au solicitat respingerea apelurilor ca nefondate.
Prin decizia civilă nr.
113/2002, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de Primarul Municipiului
Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 94 din 11 aprilie 2002 a
Tribunalului Cluj, pe care a modificat-o în sensul respingerii plângerii
reclamanților Galasiu Margareta și S.T.V. împotriva dispoziției nr. 3337 din 14
decembrie 2001 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de apel a reținut, în esență, că imobilul a constituit proprietatea
fostei Băncii I. societate anonimă pe acțiuni, iar I.V. și M., antecesorii
reclamanților, au deținut un procent de 96% din titlul acțiunilor emise de
bancă, astfel că este incidentă excepția prevăzută de art. 18 lit. a) din Legea
nr. 10/2001 și deci hotărârea primei instanțe este pronunțată prin nesocotirea
legii.
Împotriva acestei decizii,
au declarat recurs reclamanții G.M. și S.T.V., invocând motivul prevăzut de
art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând în esență că, în mod nelegal și
netemeinic, instanța de apel, reținând argumentele instanței de fond aproape în
întregime, s-a pronunțat în sensul admiterii apelului, contrar prevederilor
Legii nr. 10/2001. S-a susținut că instanța de fond a reținut în mod corect, că
imobilul în discuție menționat în CF 2588 Cluj-Napoca, nr. top 644 având la
parter 9 spații pentru prăvălii și o cameră cu dependințe a fost proprietatea
Băncii I. S.A. din anul 1938, iar în baza Decretului nr. 92/1950 a fost
naționalizat, ulterior fiind împărțit în 14 apartamente, iar în prezent fiind
transcris în CF colectivă 120116 și CF individual 120117 Cluj Napoca.
Totodată, s-a mai susținut
că instanța de fond, pe baza analizării corecte a întregului material
probatoriu administrat în cauză, în mod legal și temeinic a reținut că
ascendenții reclamanților au deținut împreună un procent de 96% din totalul
acțiunilor băncii, diferența de procent de 4% fiind neglijabilă și neputând
duce la aplicarea dispozițiilor art. 18 lit. a) teza I din Legea nr. 10/2001,
în condițiile în care restituirea în natură este regula cu valoare de principiu
statornicită prin dispozițiile art. 1 din acest act normativ.
În fine,
recurenții-reclamanți au arătat că decizia instanței de apel este criticabilă
și pentru faptul că s-a stabilit că nu este posibilă restituirea în natură
întrucât antecesorii reclamanților nu au fost singurii asociați ai băncii și
asociații nu au fost membri ai aceleiași familii, în condițiile în care, se
susține în motivele de recurs, 96% din acțiunile băncii au aparținut unei
singure familii, respectiv 6250 de acțiuni aparțineau lui I.V., iar 3350 de
acțiuni aparțineau lui I.M., bunicii-recurenților-reclamanți.
Prin întâmpinare,
intimatul-pârât Primarul Municipiului Cluj-Napoca a solicitat respingerea
recursului ca nefondat, arătând în esență că recurenții-reclamanți nu se pot
încadra în categoria persoanelor îndreptățite, potrivit legii, la restituirea
în natură a imobilului.
Recursul este nefondat.
În acest sens, Curtea are în
vedere împrejurarea că, în mod legal și temeinic a stabilit instanța de apel,
pe baza unei analize corecte și unitare a probatoriului administrat,
inaplicabilitatea în speță a prevederilor art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001,
recurenții-reclamanți nefiind persoane îndreptățite, potrivit legii, la
restituirea în natură a imobilului în litigiu, ci numai la măsuri reparatorii
care se stabilesc în echivalent.
Potrivit prevederilor art.
18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii se stabilesc numai în
echivalent și în cazul în care persoana îndreptățită era asociat la persoana
juridică proprietară a imobilelor și a activelor la data preluării acestora în
mod abuziv, cu excepția cazului în care persoana îndreptățită era unic asociat
sau persoanele îndreptățite asociate erau membri ai aceleiași familii.
Este de reținut că imobilul
în litigiu a constituit proprietatea fostei Bănci I., societatea anonimă pe
acțiuni, la care antecesorii reclamanților I.V. și I.M., au deținut un procent
de 96% din totalul acțiunilor (diferența de 4% aparținând unor acționari
străini de familia acestor antecesori).
Cum antecesorii
reclamanților nu au fost singurii asociați ai băncii și asociații nu au fost
membri ai aceleiași familii, imobilul nu poate fi restituit în natură, fiind în
același timp de necontestat calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la
acordarea măsurilor reparatorii, conform prevederilor art. 3 lit. b) din Legea
nr. 10/2001.
Prin urmare, criticile
formulate împotriva deciziei de apel de către recurenții-reclamanți nu sunt
justificate.
Reținându-se deci că
prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsesc incidența în cauză,
Curtea urmează a face aplicarea art. 312 alin. (1) din aceleași cod, în sensul
respingerii recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de
reclamanții G.M.N. și S.T.V. împotriva deciziei nr. 113 din 26 septembrie 2002
a Curții de Apel Cluj, secția civilă, ca nefondat
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2004.