ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2676/2004

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 94 din 11 aprilie 2002 a Tribunalului Cluj, s-a admis cererea reclamanților G.M.N. și S.T.V. împotriva pârâților Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Primarul Municipiului Cluj-Napoca, s-a dispus anularea dispoziției nr. 3337 din 14 decembrie 2001 emisă în baza Legii nr. 10/2001 și restituirea în natură a apartamentelor nr. 1, 2, 3 și 6 situate în imobilul din Cluj Napoca, înscris în CF colectivă 120116 și CF individuală 120117, proprietatea Statului Român.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că imobilul în litigiu, evidențiat în CF 2588 Cluj nr. top 644 a fost proprietatea Băncii I. S.A., începând din anul 1938. S-a mai reținut că, potrivit statutului Băncii I., societate anonimă pe acțiuni, capitalul social al acesteia a fost de 10.000.000 lei, împărțit în 10.000 de acțiuni a câte 1.000 lei fiecare, iar din cuprinsul procesului verbal al adunării generale a băncii din data de 22 mai 1940 rezultă că, din totalul de acțiuni I.V. a deținut un număr de 6250 acțiuni, iar I.M. un număr de 3350 acțiuni, ceea ce reprezintă un procent de 96% din totalul acțiunilor, reclamanții fiind succesorii defuncților I.V.M., în calitate de nepoți de fiică.

Cererea pentru restituirea în natură a imobilului a fost respinsă, prin dispoziția nr. 3337 din 14 decembrie 2001 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca, reținându-se că antecesorii lor nu au fost singurii asociați ai băncii și asociații nu au fost membrii aceleiași familii. În fine, a mai reținut instanța de fond că, în temeiul art. 9 din Legea nr. 112/1995 cele 14 apartamente ale imobilului, rămânând nevândut 1 apartament și 3 spații comerciale, a căror restituire urmează să se facă în natură, apreciindu-se că procentul de 4% din imobil este neglijabil pentru a se reține incidența dispozițiilor art. 18 lit. a) teza I din Legea nr. 10/2001. Împotriva sentinței mai sus menționate au declarat apel pârâții Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca și Primarul Municipiului Cluj-Napoca solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamanților.

Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca nu și-a motivat apelul în termen legal. În motivele sale de apel, pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca a susținut că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, singurul argument în sprijinul acestei afirmații fiind acela referitor la valoarea de principiu acordată regulii de restituire în natură a imobilului . A mai susținut că imobilul a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 și preluat din patrimoniul Băncii I. S.A., la care antecesorii reclamanților au deținut un număr de 95% din acțiuni, iar, cum antecesorii reclamanților nu au fost singurii asociați ai băncii și asociații nu au fost membri ai aceleiași familii, imobilul nu poate fi restituit în natură de către instituțiile abilitate.

Prin întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea apelurilor ca nefondate. Prin decizia civilă nr. 113/2002, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de Primarul Municipiului Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 94 din 11 aprilie 2002 a Tribunalului Cluj, pe care a modificat-o în sensul respingerii plângerii reclamanților Galasiu Margareta și S.T.V. împotriva dispoziției nr. 3337 din 14 decembrie 2001 a Primarului Municipiului Cluj-Napoca. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că imobilul a constituit proprietatea fostei Băncii I. societate anonimă pe acțiuni, iar I.V. și M., antecesorii reclamanților, au deținut un procent de 96% din titlul acțiunilor emise de bancă, astfel că este incidentă excepția prevăzută de art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001 și deci hotărârea primei instanțe este pronunțată prin nesocotirea legii.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanții G.M. și S.T.V., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând în esență că, în mod nelegal și netemeinic, instanța de apel, reținând argumentele instanței de fond aproape în întregime, s-a pronunțat în sensul admiterii apelului, contrar prevederilor Legii nr. 10/2001. S-a susținut că instanța de fond a reținut în mod corect, că imobilul în discuție menționat în CF 2588 Cluj-Napoca, nr. top 644 având la parter 9 spații pentru prăvălii și o cameră cu dependințe a fost proprietatea Băncii I. S.A. din anul 1938, iar în baza Decretului nr. 92/1950 a fost naționalizat, ulterior fiind împărțit în 14 apartamente, iar în prezent fiind transcris în CF colectivă 120116 și CF individual 120117 Cluj Napoca.

Totodată, s-a mai susținut că instanța de fond, pe baza analizării corecte a întregului material probatoriu administrat în cauză, în mod legal și temeinic a reținut că ascendenții reclamanților au deținut împreună un procent de 96% din totalul acțiunilor băncii, diferența de procent de 4% fiind neglijabilă și neputând duce la aplicarea dispozițiilor art. 18 lit. a) teza I din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care restituirea în natură este regula cu valoare de principiu statornicită prin dispozițiile art. 1 din acest act normativ.

În fine, recurenții-reclamanți au arătat că decizia instanței de apel este criticabilă și pentru faptul că s-a stabilit că nu este posibilă restituirea în natură întrucât antecesorii reclamanților nu au fost singurii asociați ai băncii și asociații nu au fost membri ai aceleiași familii, în condițiile în care, se susține în motivele de recurs, 96% din acțiunile băncii au aparținut unei singure familii, respectiv 6250 de acțiuni aparțineau lui I.V., iar 3350 de acțiuni aparțineau lui I.M., bunicii-recurenților-reclamanți. Prin întâmpinare, intimatul-pârât Primarul Municipiului Cluj-Napoca a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență că recurenții-reclamanți nu se pot încadra în categoria persoanelor îndreptățite, potrivit legii, la restituirea în natură a imobilului.

Recursul este nefondat. În acest sens, Curtea are în vedere împrejurarea că, în mod legal și temeinic a stabilit instanța de apel, pe baza unei analize corecte și unitare a probatoriului administrat, inaplicabilitatea în speță a prevederilor art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, recurenții-reclamanți nefiind persoane îndreptățite, potrivit legii, la restituirea în natură a imobilului în litigiu, ci numai la măsuri reparatorii care se stabilesc în echivalent. Potrivit prevederilor art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent și în cazul în care persoana îndreptățită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor și a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepția cazului în care persoana îndreptățită era unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate erau membri ai aceleiași familii.

Este de reținut că imobilul în litigiu a constituit proprietatea fostei Bănci I., societatea anonimă pe acțiuni, la care antecesorii reclamanților I.V. și I.M., au deținut un procent de 96% din totalul acțiunilor (diferența de 4% aparținând unor acționari străini de familia acestor antecesori). Cum antecesorii reclamanților nu au fost singurii asociați ai băncii și asociații nu au fost membri ai aceleiași familii, imobilul nu poate fi restituit în natură, fiind în același timp de necontestat calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii, conform prevederilor art. 3 lit. b) din Legea nr. 10/2001. Prin urmare, criticile formulate împotriva deciziei de apel de către recurenții-reclamanți nu sunt justificate.

Reținându-se deci că prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-și găsesc incidența în cauză, Curtea urmează a face aplicarea art. 312 alin. (1) din aceleași cod, în sensul respingerii recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanții G.M.N. și S.T.V. împotriva deciziei nr. 113 din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, secția civilă, ca nefondat Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2004.