ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4310/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 12 august 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 2801/2004, Curtea de Apel București, a respins cererile prin care inculpații apelanți B.M., A.S., C.O., M.M., F.I., C.C., G.I., B.I. și Ș.C., solicitau să se constate încetarea de drept a măsurii arestării preventive și a menținut starea de arest a acestora, motivând pe de o parte că în cauză s-au respectat prevederile art. 160 b C. proc. pen., referitoare la verificarea legalității măsurii arestării preventive, iar pe de altă parte, că temeiurile avute în vedere la luarea acestor măsuri se mențin, lăsarea în libertate a inculpaților prezentând pericol pentru ordinea publică.

În termen legal, cei nouă inculpați au declarat recurs împotriva încheierii menționate, solicitând punerea lor de îndată în libertate, întrucât în cauză nu s-au respectat prevederile art. 160 b C. proc. pen., referitoare la verificarea periodică a legalității măsurii arestării preventive, că starea sănătății lor, greutățile familiale, cât și împrejurarea că au executat o mare parte din pedepsele aplicate, impun continuarea procesului penal în stare de libertate. Recursurile declarate de cei nouă inculpați nu sunt fondate. Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpaților de la judecată, se poate lua față de aceștia măsura arestării preventive prevăzută la lit. d) din menționatul text de lege.

În art. 148 alin. (1) C. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 201/2003, se arată că măsura arestării inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile cuprinse în art. 143 din același cod și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii, sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Examinând încheierea atacată, în raport de motivele de recurs invocate, se constată că menținerea măsurii arestării preventive, dispusă de instanța de apel la 12 august 2004, este legală și temeinică, din actele dosarului rezultând că infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați de instanța de fond, la pedepse cuprinse între 2 ani și 6 luni și 15 ani închisoare, pentru infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, sunt dovedite, ducând la concluzia că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, așa cum cer dispozițiile art. 148 alin. (1) C. proc. pen. Susținerea inculpaților, în sensul că în cursul procesului, prelungirea arestării preventive nu s-a făcut cu respectarea prevederilor legale, nu se confirmă, din actele dosarului rezultând că instanța de fond a respectat întocmai dispozițiile art. 160 b C. proc.

pen., aplicabile în materie. Pentru considerentele expuse, recursurile celor nouă inculpați nefiind fondate, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse, ca atare, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul pentru interpretul de limbă turcă se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.S., C.C., M.M., F.I., G.I., B.I., C.O., B.M. și Ș.C. împotriva încheierii din 12 august 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosar nr. 2801/2004. Obligă pe recurenții inculpați C.C., G.I., B.I., C.O., B.M. și Ș.C. să plătească statului suma de câte 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar pe inculpații A.S., M.M. și F.I. să plătească statului suma de câte 600.000 lei cheltuieli judiciare. Onorariul pentru interpretul de limbă turcă se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 august 2004.