ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2634/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Secția penală a Tribunalului

Suceava, prin sentința nr. 14 din 15 ianuarie 2003, a respins cererea formulată

de inculpată, prin apărător, de schimbare a încadrării juridice a faptei din

infracțiunea de omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 174, raportat la

art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea de pruncucidere, prevăzută și

pedepsită de art. 177 din același cod, și a condamnat-o pe inculpata T.M.A. la

18 ani închisoare și 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de omor calificat,

prevăzută și pedepsită de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) C. pen., cu

aplicarea art. 71, raportat la art. 64 din același cod.

Instanța a dedus din pedeapsa

aplicată timpul arestării preventive de la 8 februarie 2002, la zi și a

menținut starea de arest a inculpatei, iar conform art. 113 C. pen., a

obligat-o la tratament medical până la însănătoșire.

Tribunalul a constatat că nu este

constituită parte civilă în cauză și a obligat pe T.M.A. la plata sumei de

5.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Hotărând astfel, instanța a reținut,

în fapt, că, în ziua de 24 ianuarie 2002, inculpata a dat naștere unui copil de

sex masculin, neasistată, direct pe pardoseala din scândură a WC-ului, din

spatele locuinței și deoarece acesta a început să țipe, pentru a nu fi

descoperită, l-a luat de picioare, l-a trântit de câteva ori cu capul de

pământul înghețat din preajma WC-ului până acesta nu a mai țipat.

A înfășurat corpul nou-născutului

într-o bluză, apoi l-a pus într-o pungă din plastic și l-a îngropat în

cimitirul satului, fără a spune ceva părinților cu care locuia, despre ceea ce

i s-a întâmplat, mai ales că nu s-a înregistrat cu sarcina în evidențele

organelor medicale și nici nu a comunicat membrilor familiei că este

însărcinată.

Instanța a înlăturat apărarea

inculpatei privind schimbarea încadrării juridice a faptei, deoarece, în

momentul comiterii acesteia, nu se afla într-o stare de tulburare pricinuită de

naștere, astfel cum prevăd dispozițiile cuprinse în art. 177 C. pen., care

incriminează fapta de pruncucidere.

Apelul declarat în termen legal de

către inculpată a fost respins, prin decizia nr. 68 din 3 martie 2003, de

Curtea de Apel Suceava, secția penală, care a apreciat că sunt nefondate

criticile referitoare la greșita încadrare juridică a faptei și la pedeapsa

aplicată, considerată ca excesivă.

Prin memoriul trimis din

penitenciar, inculpata T.M.A. a declarat recurs, considerând hotărârile

netemeinice și nelegale cu reiterarea acelorași motive, privind încadrarea

juridică a faptei și pedeapsa aplicată, aspecte analizate și de către instanța

de control judiciar, cu prilejul judecării apelului.

Examinând decizia atacată în raport

de cazurile de recurs invocate, prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct.

18 și pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și

a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis.

în art. 385

9

alin. (1) pct. 18, referitoare la comiterea de către

instanțe a unei „erori grave de fapt”, care să conducă la casarea hotărârii,

suntem în această situație în cazul în care, contrar probelor neechivoce

existente în cauză, acestea au condamnat sau au achitat pe inculpat ori a

încetat procesul penal în temeiul unor fapte reținute în mod vădit greșit.

Revenind la speță, din analiza

probatoriului administrat și dispus în cauză, se constată, fără nici un dubiu

că inculpata a comis cu vinovăție infracțiunea de omor calificat și nu aceea de

pruncucidere.

În acest sens, încă de la primele

declarații inculpata a descris momentele premergătoare nașterii și cele care au

urmat, după ce noul născut a început să țipe, situație în care s-a speriat și

pentru a nu fi descoperită a izbit de câteva ori copilul cu capul de pământul

înghețat din fața W.C.-ului. „După aceste lovituri, continuă inculpata, copilul

nu a mai țipat și în continuare l-am așezat pe o bluziță lângă W.C. După

aceasta m-am deplasat pe holul casei mele, unde m-am schimbat de haine. Când

m-am reîntors, am găsit copilul mâncat de câine de la mijloc în jos”.

În dovedirea faptului că mama și-a

ucis copilul în timp ce se afla într-o stare de tulburare pricinuită de

naștere, așa cum prevăd dispozițiile cuprinse în art. 177 C. pen., referitoare

la infracțiunea de pruncucidere, este necesară și efectuarea unei expertize

medico-legale psihiatrice, prin care să se ateste că, în condițiile concrete

ale comiterii faptei, mama a acționat sub stăpânirea unei asemenea tulburări,

adică a acelei stări psihofiziologice de natură a influența conștiința și a

altera voința, care conduce la uciderea noului-născut.

În cauză, s-au efectuat două

expertize medico-legale psihiatrice, ultima dintre ele, întocmită de Institutul

de Medicină Legală Mina Minovici, București, sub nr. A6/6571 din 2 octombrie

2002, cuprinde următoarea precizare: „Comisia de nouă expertiză medico-legală

psihiatrică constată, în baza datelor înaintate, că nu se reconstituie o

tulburare pricinuită de naștere, așa cum este prevăzută de art. 177 C. pen. La

data comiterii faptei, numita T.M.A. a prezentat reacție depresivă survenită pe

fondul carențelor severe instructiv-educative. A avut scăzută capacitatea

psihică de apreciere critică asupra faptei comise și față de care discernământul

a fost scăzut. Din punct de vedere psihopatologic nu se delimitează criterii

medicale de încadrare în prevederile art. 113 C. pen. Se recomandă măsuri

psiho-socioterapeutice prin rețeaua sanitară a D.G.P. (psihoterapie de suport

etc.).

Așa fiind, fapta și împrejurările

săvârșirii ei, precum și vinovăția inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de

omor calificat, au fost corect stabilite de către cele două instanțe, care nu

au comis nici o eroare gravă de fapt, în aprecierea completă a probelor.

recurs referitor la aplicarea unei pedepse greșit individualizate în raport de

prevederile art. 72 C. pen., întrucât la stabilirea pedepsei de 18 ani

închisoare, instanțele au luat în considerare, în special, gradul de pericol

social concret al faptei săvârșite, astfel cum acesta rezultă din împrejurările

săvârșirii ei și mai puțin datele privind persoana inculpatei, care este

deosebit de tânără încă (avea 20 de ani la data săvârșirii faptei), provenind

și trăind într-o familie neorganizată oficial (părinții trăiesc în concubinaj

de aproximativ 22 de ani), deosebit de modestă, cu nivel socio-economic scăzut.

Inculpata, cu pregătire școlară la

limită, patru clase, prezintă diagnosticul „intelect de limită prin

neinstruire”, și-a ascuns sarcina față de familie, prieteni și față de bărbatul

din comună cu care a întreținut relații intime, în cursul lunii aprilie 2001,

din jenă, crezând că se va „descurca” cu creșterea noului-născut, pentru a

cărui moarte se simte vinovată și regretă modul în care a procedat, fiind la

prima abatere de o asemenea gravitate.

Curtea apreciază că toate aceste

date se constituie în circumstanțe atenuante, conform art. 74 C. pen., care,

reținute în favoarea inculpatei, vor conduce la modificarea pedepsei, în sensul

reducerii ei de la 18 ani la 13 ani închisoare, conform prevederilor art. 76 alin.

penultim C. pen.

În consecință, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, constatând îndeplinite cerințele cazului de recurs

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., în

baza art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. d) din același cod, va admite

recursul declarat de inculpata T.M.A., va casa hotărârile atacate numai cu

privire la pedeapsa privativă de libertate, pe care, prin reținerea

circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen., o va reduce de la 18

ani la 13 ani închisoare și va deduce din această pedeapsă, timpul arestării

preventive de la 8 februarie 2002, la 3 iunie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpata T.M.A. împotriva deciziei penale nr. 68 din 3 martie 2003 a Curții de

Apel Suceava.

Casează decizia atacată, precum și

sentința penală nr. 14 din 15 ianuarie 2003 a Tribunalului Suceava numai cu

privire la pedeapsa privativă de libertate, pe care, prin reținerea

circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., o reduce de

la 18 ani închisoare, la 13 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, timpul arestării preventive de la 8 februarie 2002, la 3 iunie

2003.

Onorariul în sumă de 300.000 lei

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iunie 2003.