ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4805/2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4805/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 27 ianuarie 2000,

cu modificarea ulterioară, Primăria Municipiului București a chemat în judecată

S.C. A.C. S.A. București, solicitând obligarea la plata următoarelor sume:

- 114.387 USD, reprezentând cotă de

profit pe perioada noiembrie 1995-februarie 2001, cuvenită în temeiul

contractului de asociere în participațiune din 25 octombrie 1995;

- 587.575,89 USD penalități pentru

întârzierea plății, conform clauzei penale prevăzută în art. 13 din contract.

Tribunalul București, secția

comercială, prin sentința civilă nr. 2211 din 21 martie 2001 a admis excepția

prescripției dreptului la acțiune pe perioada noiembrie 1995-ianuarie 1997;

A admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la

plata sumei de 690.791 USD în echivalent lei la data plății, reprezentând cotă

de profit și penalități de întârziere în plată.

A contestat rezilierea contractului de asociere

nr. 11/1995 și a dispus evacuarea pârâtei din spațiu.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a

declarat apel pe care nu l-a motivat.

Pârâta prin apelul declarat a criticat sentința

menționată pe motiv că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii

reconvenționale, prin care a formulat pretenții proprii și, pe de altă parte, a

dat eficiență unei clauze leonine, contrară legii.

Curtea de Apel București, secția VI-a

comercială, prin decizia nr. 1167 din 11 septembrie 2001 a respins ca nefondat

apelul reclamantei.

A admis apelul pârâtei, schimbând în parte

sentința instanței de fond în sensul admiterii în parte a cererii

reconvenționale în ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune

privind pretențiile reclamantei aferente perioadei noiembrie 1995 - ianuarie

1997, fiind respinse celelalte capete de cerere și menținând restul

dispozițiilor sentinței.

Prin recursul declarat împotriva deciziei

menționate, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., pârâta a formulat

următoarele critici:

- clauza contractuală privind plata

profitului de 2.700 USD/lună, - art. 9 alin. (2) din contractul de asociere în

participațiune încheiat cu reclamanta – constituie o clauză leonină, ce încalcă

prevederile art. 251 C. com. și art. 1513 C. civ. De esența asocierii este

participarea părților la beneficii și pierderi. Or, atât timp cât nu s-au

înregistrat beneficii, pretențiile la un profit minim garantat, sunt fără

temei, clauza contractuală fiind nulă și, ca urmare, și cererea de penalități.

- greșit s-a confirmat soluția

instanței de fond privind rezilierea și evacuarea din spațiu, întrucât pactul

comisoriu convenit în art. 13 alin. (3) din contract nu este pact comisoriu de

gradul IV.

În lipsa unui beneficiu, nu a

existat creanță și, ca urmare, nu se putea pune în aplicare pactul comisoriu.

În ședința de judecată din 25 noiembrie 2003,

recurenta a depus procesul verbal încheiat cu pârâta la 19 iulie 1996, în

raport de care susține executarea lucrărilor de reparații, amenajarea și

modernizare a spațiului, lucrări prevăzute în contract, fapt ce îndeplinește

condiția restituirii garanției de bună execuție, de 27.500.000 lei.

Din verificarea actelor și

lucrărilor dosarului, se rețin următoarele:

Asocierea în participațiune

convenită de reclamantă și pârâtă, în octombrie 1995, privea spațiul comercial

de 924,60 mp, situat în București, pentru desfășurarea de către pârâtă a activității

de „alimentație publică”.

Prin art. 3 și art. 11 din contract, pârâta s-a

obligat să execute lucrări de reparații și modernizări a spațiului, achitând

drept garanție de bună execuție a lucrărilor suma de 27.500.000 lei, ce urma a

se restitui la terminarea lucrărilor.

Cu procesul verbal depus în ședința de judecată

din 25 noiembrie 2003, s-a făcut dovada efectuării lucrărilor convenite, dar

aceste obligații contractuale nu au format obiectul litigiului, astfel că

invocarea lor nu are relevanță, atât timp cât pârâta nu a formulat acțiune

reconvențională.

Litigiul dintre părți, privește neexecutarea de

către pârâtă, a obligațiilor asumate privind plata profitului din asociere, pe

toată perioada contractului, pretențiile mai vechi de 3 ani, în raport de

introducerea acțiunii, fiind considerate ca prescrise.

Susținerea recurentei în sensul nulității art. 9

alin. (2) din contract, întrucât aceasta constituie o clauză leonină, nu poate

fi primită.

Clauza contractuală menționată, prevede că

pârâta se obligă să exploateze întregul bun, adică 924,60 mp și să plătească

lunar reclamantei 12,86% din profitul net realizat din exploatarea bunului, dar

nu mai puțin de 2.700 USD pe lună, sumă stabilită și convenită de părți,

conform anexei 4 la contract.

Această clauză constituind voința pârâtei, nu

poate fi reținută de instanță drept o clauză leonină.

Pârâta a beneficiat de un spațiu de 924,60 mp în

zona centrală a Municipiului București iar cota de asociere minimă de 2.700

USD/lună era echivalentul folosinței bunului. În situația în care în lipsa unui

profit, pârâta nu era în măsură să achite cota minimă, avea posibilitatea să

solicite încetarea asocierii. Nu a cerut acest lucru, ci, a continuat să

folosească imobilul reclamantei fără plata cotei minime de asociere o perioadă

îndelungată, din 1995 - parte din pretenții fiind prescrise - și fără să ceară

anularea contractului pe temeiul unor clauze nelegale.

Lipsa unor beneficii în activitatea de asociere,

nu poate fi opusă reclamantei, în condițiile în care s-a convenit o cotă minimă

de asociere.

Hotărârea atacată este legală și privitor la

confirmarea rezilierii contractului și evacuarea pârâtei, întrucât aceste

măsuri sunt urmare neîndeplinirii de către pârâtă a obligației asumate prin

contractul de asociere.

Față de cele de mai sus, hotărârea atacată fiind

temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

S.C. A.C. S.A. București împotriva deciziei nr. 1167 din 11 septembrie 2001 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 2 decembrie 2003.