ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4805/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 27 ianuarie 2000, cu modificarea ulterioară, Primăria Municipiului București a chemat în judecată S.C. A.C. S.A. București, solicitând obligarea la plata următoarelor sume: - 114.387 USD, reprezentând cotă de profit pe perioada noiembrie 1995-februarie 2001, cuvenită în temeiul contractului de asociere în participațiune din 25 octombrie 1995; - 587.575,89 USD penalități pentru întârzierea plății, conform clauzei penale prevăzută în art. 13 din contract. Tribunalul București, secția comercială, prin sentința civilă nr. 2211 din 21 martie 2001 a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pe perioada noiembrie 1995-ianuarie 1997; A admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 690.791 USD în echivalent lei la data plății, reprezentând cotă de profit și penalități de întârziere în plată.

A contestat rezilierea contractului de asociere nr. 11/1995 și a dispus evacuarea pârâtei din spațiu. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel pe care nu l-a motivat. Pârâta prin apelul declarat a criticat sentința menționată pe motiv că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii reconvenționale, prin care a formulat pretenții proprii și, pe de altă parte, a dat eficiență unei clauze leonine, contrară legii. Curtea de Apel București, secția VI-a comercială, prin decizia nr. 1167 din 11 septembrie 2001 a respins ca nefondat apelul reclamantei. A admis apelul pârâtei, schimbând în parte sentința instanței de fond în sensul admiterii în parte a cererii reconvenționale în ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune privind pretențiile reclamantei aferente perioadei noiembrie 1995 - ianuarie 1997, fiind respinse celelalte capete de cerere și menținând restul dispozițiilor sentinței.

Prin recursul declarat împotriva deciziei menționate, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., pârâta a formulat următoarele critici: - clauza contractuală privind plata profitului de 2.700 USD/lună, - art. 9 alin. (2) din contractul de asociere în participațiune încheiat cu reclamanta – constituie o clauză leonină, ce încalcă prevederile art. 251 C. com. și art. 1513 C. civ. De esența asocierii este participarea părților la beneficii și pierderi. Or, atât timp cât nu s-au înregistrat beneficii, pretențiile la un profit minim garantat, sunt fără temei, clauza contractuală fiind nulă și, ca urmare, și cererea de penalități. - greșit s-a confirmat soluția instanței de fond privind rezilierea și evacuarea din spațiu, întrucât pactul comisoriu convenit în art. 13 alin. (3) din contract nu este pact comisoriu de gradul IV.

În lipsa unui beneficiu, nu a existat creanță și, ca urmare, nu se putea pune în aplicare pactul comisoriu. În ședința de judecată din 25 noiembrie 2003, recurenta a depus procesul verbal încheiat cu pârâta la 19 iulie 1996, în raport de care susține executarea lucrărilor de reparații, amenajarea și modernizare a spațiului, lucrări prevăzute în contract, fapt ce îndeplinește condiția restituirii garanției de bună execuție, de 27.500.000 lei. Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, se rețin următoarele: Asocierea în participațiune convenită de reclamantă și pârâtă, în octombrie 1995, privea spațiul comercial de 924,60 mp, situat în București, pentru desfășurarea de către pârâtă a activității de „alimentație publică”.

Prin art. 3 și art. 11 din contract, pârâta s-a obligat să execute lucrări de reparații și modernizări a spațiului, achitând drept garanție de bună execuție a lucrărilor suma de 27.500.000 lei, ce urma a se restitui la terminarea lucrărilor. Cu procesul verbal depus în ședința de judecată din 25 noiembrie 2003, s-a făcut dovada efectuării lucrărilor convenite, dar aceste obligații contractuale nu au format obiectul litigiului, astfel că invocarea lor nu are relevanță, atât timp cât pârâta nu a formulat acțiune reconvențională. Litigiul dintre părți, privește neexecutarea de către pârâtă, a obligațiilor asumate privind plata profitului din asociere, pe toată perioada contractului, pretențiile mai vechi de 3 ani, în raport de introducerea acțiunii, fiind considerate ca prescrise.

Susținerea recurentei în sensul nulității art. 9 alin. (2) din contract, întrucât aceasta constituie o clauză leonină, nu poate fi primită. Clauza contractuală menționată, prevede că pârâta se obligă să exploateze întregul bun, adică 924,60 mp și să plătească lunar reclamantei 12,86% din profitul net realizat din exploatarea bunului, dar nu mai puțin de 2.700 USD pe lună, sumă stabilită și convenită de părți, conform anexei 4 la contract. Această clauză constituind voința pârâtei, nu poate fi reținută de instanță drept o clauză leonină. Pârâta a beneficiat de un spațiu de 924,60 mp în zona centrală a Municipiului București iar cota de asociere minimă de 2.700 USD/lună era echivalentul folosinței bunului.

În situația în care în lipsa unui profit, pârâta nu era în măsură să achite cota minimă, avea posibilitatea să solicite încetarea asocierii. Nu a cerut acest lucru, ci, a continuat să folosească imobilul reclamantei fără plata cotei minime de asociere o perioadă îndelungată, din 1995 - parte din pretenții fiind prescrise - și fără să ceară anularea contractului pe temeiul unor clauze nelegale. Lipsa unor beneficii în activitatea de asociere, nu poate fi opusă reclamantei, în condițiile în care s-a convenit o cotă minimă de asociere. Hotărârea atacată este legală și privitor la confirmarea rezilierii contractului și evacuarea pârâtei, întrucât aceste măsuri sunt urmare neîndeplinirii de către pârâtă a obligației asumate prin contractul de asociere.

Față de cele de mai sus, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta S.C. A.C. S.A. București împotriva deciziei nr. 1167 din 11 septembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2003.