ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 461/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr.122/2001 S.I.F. Transilvania

S.A. Brașov a chemat în judecată pe pârâta S.C. R. S.A., solicitând instanței

ca prin sentința ce o va pronunța să dispună înlăturarea Hotărârii Adunării

Generale Extraordinare a acționarilor din 17 noiembrie 2000, suspendarea

executării acesteia și anularea actului adițional întocmit în baza acelei

hotărâri.

Se

susține în cererea introductivă că și reprezentantul reclamantei (acționară cu

18,7% din acțiunile pârâtei) a votat împotriva hotărârii adoptate. Consideră

hotărârea nelegală, luată cu depășirea atribuțiilor consiliului de

administrație și al obiectului de activitate al pârâtei.

Prin

sentința nr. 182 din 20 martie 2001 Tribunalul a respins acțiunea reclamantei

ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel Tribunalul în baza înscrisurilor

(procesul-verbal al AGA – Extraordinare din 17 noiembrie 2000) și a

prevederilor Legii nr. 31/1990 republicată a reținut că nu s-au încălcat

dispozițiile legale. Adunarea Generală a hotărât în limitele atribuțiilor

legale iar  consiliul  de administrație nu s-a substituit prin cele hotărâte

organului de decizie ci  și-a asumat  executarea Hotărârii AGA – tot   în

conformitate cu prevederile legale    (art. 73 (1) lit. d) din  Legea nr.

31/1990).

Apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins prin decizia nr.19/30

iunie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de

contencios administrativ (în dosarul nr. 8618/2002, în fond după casare).

Pentru

a hotărî astfel instanța de control judiciar a reținut ca legală și temeinică

soluția fondului. Hotărârea a cărei anulare se cere fiind dată în conformitate

cu Legea nr. 31/1990 și cu respectarea limitelor de competență astfel că nu se

impune anularea ei.

Împotriva

acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta  criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie susținând că:

Prin

hotărârea AGA – Extraordinară din 17 noiembrie 2000 prin care s-a decis

vânzarea de active și mijloace fixe (inclusiv închirieri de active) contractarea

de credite bancare și gajarea acestora cu acțiunile  societății sau ale unor

terțe societăți și împuternicirea consiliului de administrație de a efecua

actele juridice necesare aducerii la îndeplinire acestor obiective este

nelegală deoarece:

- se

ajunge la imposibilitatea realizării obiectului de activitate;

-

mandatul dat Consiliului de Administrație este fără limite;

-

hotărârea este dată cu încălcarea art. 143 din Legea nr. 31/1990.

Criticile

sunt neîntemeiate iar recursul se va respinge pentru considerentele ce urmează:

AGEA

din 17 noiembrie 2000 a fost legal convocată, legal constituită și și-a

exercitat atribuțiile îngăduite de Legea nr. 31/1990, republicată.

Astfel

contrar celor susținute în motivele de recurs au fost respectate prevederile

art. 143 din  Lege care interzice administratorilor să încheie actele de

dispoziție acolo menținute fără acordul AGA în condițiile art.115. Ori AGEA a

cărei anulare se cere tocmai acest lucru a făcut mandatarul Consiliul de

Administrație în baza art.73 (1) lit.d) să ducă la îndeplinire cele hotărâte ca

organ suprem de decizie.

Contractarea

de credite bancare și garantarea lor cu activele societății nu sunt operațiuni

care să exceadă obiectului de activitate, dimpotrivă sunt de natură a permite

asigurarea fondurilor  necesare producției care în agricultură are caracter

ciclic (mai întâi se investește și apoi se realizează veniturile a căror

valorificare permite reluarea ciclului).

De

altfel prin recursul său SIF Transilvania nu a indicat nici unul din cazurile

de casare ori modificare a deciziei Curții de Apel Ploiești din cele prevăzute

de art. 304

1-11

ci invocând în general încălcarea Legii nr. 31/1990

a făcut trimitere la dezvoltarea motivelor de apel ceea ce contravine art.306

Cod procedură civilă care obligă la motivarea recursului.

Trimiterea la prevederile O.G.

nr. 229/2000 de către recurent- care nu era în vigoare la data când a avut loc

AGEA-așa încât nu se poate invoca nerespectarea procedurii speciale referitoare

la înstrăinarea unor active.

Așa

fiind hotărârile pronunțate atât în fond cât și în apel sunt legale și

temeinice.

Față de

considerentele ce preced recursul este nefondat și urmează a fi respins, deci

Înalta Curtea de Casație și Justiție

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de  reclamanta S.I.F. T. S.A. Brașov împotriva

deciziei nr.19 din  30 iunie 2003 a Curții de Apel

Ploiești

, secția

comercială și contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 5 februarie 2004.