ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2921/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 58 din 21 ianuarie 2003, Tribunalul București a respins ca nefondată contestația contra executării sentinței penale nr. 219 din 27 decembrie 1995 a aceluiași tribunal, formulată de condamnatul I.V., aflat în executarea pedepsei de 11 ani închisoare în Penitenciarul Rahova. Instanța a reținut că, prin cerere, condamnatul a invocat prevederile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., în sensul că modificarea dispozițiilor art. 44 C. pen., prin Legea nr. 169/2002, referitoare la legitima apărare, privește și cauza în care i s-a aplicat pedeapsa în a cărei executare se află și, de urmare, solicită aplicarea art. 15 C. pen.

și punerea în libertate. În motivarea respingerii contestației, instanța a relevat că modificarea art. 44 C. pen., în sensul introducerii unui nou alineat privind prezumția legală a legitimei apărări în anumite condiții, nu constituie o lege mai favorabilă, în sensul art. 15 C. pen. și nici o cauză de stingere a pedepsei ci o cauză de înlăturare a vinovăției, care este o chestiune de fond, ce nu poate fi examinată pe calea contestației la executare. De altfel, arată instanța, contestatorul nu a invocat nici la judecata în fond, nici în căile de atac exercitate existența cauzei prevăzute de art. 44 C. pen., vinovăția fiind definitiv stabilită. Apelul condamnatului a fost respins prin decizia penală nr. 116 din 27 februarie 2003 a Curții de Apel București, constatându-se că nu este fondat.

Împotriva deciziei penale sus-menționate, condamnatul a declarat recurs, solicitând în final admiterea contestației. Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosarele atașate cauzei, Curtea constată că recursul nu este fondat. Cazul invocat de recurentul condamnat în susținerea contestației la executare, legitima apărare în condițiile prevăzute prin modificarea adusă Codului penal prin Legea nr. 169/2002, nu se regăsește printre cele arătate de art. 461 lit. d) C. proc. pen. Legitima apărare este una dintre cauzele care înlătură caracterul general al faptei, astfel că cercetarea și constatarea existenței acesteia sunt activități, care privesc fondul cauzei. De altfel, nici la judecata în fond, nici în căile ordinare de atac condamnatul nu a invocat legitima apărare, ci starea de provocare, cerere respinsă justificat de către instanțe.

Așa fiind, recursul urmează să fie respins ca nefondat, iar condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.V., împotriva deciziei penale nr. 116 din 27 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2003.