ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 811/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de contestatorul S.V.M. împotriva deciziei penale nr.708 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția I penală. S-a prezentat recurentul, arestat, asistat de avocat D.C., apărător desemnat din oficiu. Procedura de citare a fost îndeplinită. Apărătorul recurentului a lăsat soluția la aprecierea instanței. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat. Recurentul, în ultimul cuvânt, a lăsat soluția la aprecierea instanței. C U R T E A Asupra recursului de față; In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.151 din 24 septembrie 2002 a Tribunalului Teleorman, s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul S.V.M.

cu privire la executarea sentinței penale nr.292/2000 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin decizia penală nr.1659/2001 a Curții Supreme de Justiție, prin care a fost condamnat la 11 ani închisoare. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea sa, contestatorul condamnat a solicitat reanalizarea situației din perspectiva art.44, 45 alin.2 și art.47 Cod penal, solicitând și reducerea pedepsei de 11 ani aplicată. Tribunalul a constatat că cererea condamnatului nu se încadrează în dispozițiile art.461 Cod procedură penală, respingând contestația ca nefondată. Impotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul S.V.M., motivând că la judecarea cauzei pe fond, nu s-a ținut cont de dispozițiiile art.44 alin.3 Cod penal, respectiv de motivele pentru care a depășit limitele unei apărări proporționale.

Se face referire și la art.45 Cod penal, considerând situația drept o stare de necesitate. De asemenea, arată că situația nu putea fi prevăzută și se impune aplicarea art.47 Cod penal. Mai arată că pedeapsa aplicată, de 11 ani închisoare, este prea aspră, în raport de celelalte motive de apel. Curtea de Apel București – Secția I penală, prin decizia penală nr.708 din 7 noiembrie 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat. Impotriva hotărârilor pronunțate a declarat recurs condamnatul, solicitând casarea acestora și admiterea contestației la executare. Recursul declarat de condamnat nu este fondat. Contestația la executare se poate face numai pentru cazurile prevăzute de art.461 lit.a-d din Codul de procedură penală.

Motivele invocate de contestator prin care solicită să se rețină că a comis fapta în legitimă apărare, în stare de necesitate, aplicarea dispozițiilor cazului fortuit și în ultimul rând reducerea pedepsei, nu se încadrează în cazurile contestației la executare prevăzute de textul de lege mai sus-menționat. Hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, neexistând temeiuri pentru casarea acestora. In conformitate cu art.385 15 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.V.M. împotriva deciziei penale nr.708 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel București – Secția I penală. Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2003.