ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 811/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de contestatorul S.V.M.  împotriva deciziei

penale nr.708 din 7 noiembrie  2002 a Curții de Apel București – Secția I

penală.

S-a

prezentat recurentul, arestat, asistat de avocat D.C., apărător desemnat din

oficiu.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul recurentului a

lăsat soluția la aprecierea instanței.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.

Recurentul,

în ultimul cuvânt, a lăsat soluția la aprecierea instanței.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului de față;

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.151 din 24 septembrie 2002 a Tribunalului Teleorman, s-a

respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul S.V.M.

cu privire la executarea sentinței penale nr.292/2000 a Tribunalului Teleorman,

definitivă prin decizia penală nr.1659/2001 a Curții Supreme de Justiție, prin

care a fost condamnat la 11 ani închisoare.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea sa, contestatorul

condamnat a solicitat reanalizarea situației din perspectiva art.44, 45 alin.2

și art.47 Cod penal, solicitând și reducerea pedepsei de 11 ani aplicată.

Tribunalul

a    constatat   că   cererea   condamnatului    nu   se

încadrează în dispozițiile art.461 Cod

procedură penală, respingând  contestația ca nefondată.

Impotriva

acestei sentințe a declarat apel condamnatul S.V.M., motivând că la judecarea

cauzei pe fond, nu s-a ținut cont de dispozițiiile art.44 alin.3 Cod penal,

respectiv de motivele  pentru care a depășit limitele unei apărări

proporționale. Se face  referire și la art.45 Cod penal, considerând situația

drept o stare de necesitate. De asemenea, arată că situația nu putea fi

prevăzută și se impune aplicarea art.47 Cod penal.

Mai

arată că pedeapsa aplicată, de 11 ani închisoare, este prea aspră, în raport de

celelalte motive de apel.

Curtea

de Apel București – Secția I penală, prin decizia  penală nr.708 din 7

noiembrie 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de condamnat.

Impotriva

hotărârilor pronunțate a declarat recurs condamnatul, solicitând casarea

acestora și admiterea contestației la executare.

Recursul

declarat de condamnat nu este fondat.

Contestația

la executare se poate face numai pentru cazurile  prevăzute de art.461 lit.a-d

din Codul de procedură penală.

Motivele

invocate de contestator prin care solicită să se rețină că a comis fapta în

legitimă apărare, în stare de  necesitate, aplicarea dispozițiilor cazului

fortuit și în ultimul rând reducerea pedepsei, nu se încadrează în cazurile

contestației la executare prevăzute de textul de lege mai  sus-menționat.

Hotărârile

pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, neexistând temeiuri pentru

casarea acestora.

In

conformitate cu art.385

15

pct.1 lit.b din Codul de procedură penală,

urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de  condamnat.

Recurentul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.V.M.

împotriva deciziei penale nr.708 din 7 noiembrie  2002 a Curții de Apel

București – Secția I penală.

Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000

lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2003.