ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6713/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 747 din 20 iunie 2006, Tribunalul București a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de condamnatul M.M. Instanța a reținut că, prin cererea formulată M.M. a solicitat să se înlăture din încadrarea juridică referirea la art. 211 alin. (3) C. pen., și să se modifice corespunzător pedeapsa, aplicată prin sentința penală nr. 87/2006 a Tribunalului Teleorman, motivat din modificările aduse prin O.U.G. nr. 207/ 2000 privitor la art. 146 C. pen., referitoare la conținutul agravantei consecințelor deosebit de grave iar, pe de altă parte, să ăi fie redusă pedeapsa ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 301/2004 de adoptare a noului C. pen.

Pentru a respinge cererea, s-a constatat că prin sentința penală nr. 87/2001 a Tribunalului Teleorman, M.M. a fost condamnat, pentru altele, la două pedepse de 17 ani și respectiv 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), c) și d) și alin. (3) C. pen. și respectiv, art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și f) și alin. (3) C. pen., ambele cu art. 37 lit. a) C. pen., și aplicând art. 33 – art. 34 C. pen., a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani în condițiile art. 71 și 64 C. pen. Prin decizia penală nr. 39 din 8 septembrie 2001, Curtea de Apel București a admis apelul parchetului și fiind aplicat art. 334 C. proc. pen., a înlăturat din încadrarea juridică agravanta prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen., la cele două infracțiunii, condamnându-l pe inculpat la 17 ani și respectiv 20 ani închisoare.

A revocat, în temeiul art. 83 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1086 din 8 octombrie 1998 a Judecătoriei Sectorului 4 dispunând în fond ca inculpatul M.M. să execute 21 ani închisoare. Față de cele menționate, instanța a constatat că în apel s-a ținut seama de modificările aduse prin O.U.G. nr. 207/2000 prevederilor art. 146 C. pen., hotărârea rămânând definitivă prin decizia penală nr. 1805 din 4 aprilie 2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În ceea ce privește cererea de aplicare a legii nr. 301/2004, s-a reținut că noul Cod penal nu a încetat în vigoare și nu își produce efectele, astfel încât nu poate fi avut în vedere, în sensul art. 14 și 15 C. pen.

În sfârșit, s-a constatat că pentru aceleași motive, o altă contestație la executare a condamnatului a fost respinsă prin sentința penală nr. 248/2004 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin decizia penală nr. 2743 din 25 martie 2005 a Înaltei Curți de Casați și Justiție. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul M.M., solicitând desființarea sentinței atacate și admiterea contestației. Prin decizia penală nr. 605 din 21 august 2006, Curtea de Apel București a respins apelul, ca nefondat, constatând că hotărârea criticată este legală și temeinică. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către condamnat, solicitând casarea acesteia și, în rejudecare, admiterea contestației la executare și reducerea pedepsei verificând hotărârea criticată și pe baza lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Condamnatul M.M. se află în executarea pedepsei de 21 ani închisoare aplicată în apel prin decizia penală nr. 439 din 8 septembrie 2001 a Curții de Apel București, urmare schimbării încadrării juridice prin înlăturarea alin. (3) al art. 211 C. pen., ca efect al modificării conținutului art. 146 C. pen., prin O.U.G. nr. 207/2000 referitor la înțelesul expresiei „consecințe deosebit de grave”, în sensul unei pagube materiale mai mare de 2.000.000.000 lei. Așadar, s-a ținut seama la judecată în căile ordinare de atac de modificarea survenită prin O.U.G. nr. 207/2000 astfel încât cererea condamnatului de a fi înlăturată agravanta consecințelor deosebit de grave este lipsită de obiect. Asemenea, este neîntemeiată și cererea de aplicare a dispozițiilor privind individualizarea pedepsei din noul Cod penal, aprobat prin Legea nr. 301/2004 întrucât, așa cum corect s-a reținut de instanțe, această lege nu este în vigoare și nu își poate produce efectele.

Față de cele ce preced, recursul condamnatului M.M. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 605 din 21 august 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 140 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2006.