ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6713/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 747 din 20

iunie 2006, Tribunalul București a respins, ca neîntemeiată, contestația la

executare formulată de condamnatul M.M.

Instanța a reținut că, prin cererea

formulată M.M. a solicitat să se înlăture din încadrarea juridică referirea la art.

211 alin. (3) C. pen., și să se modifice corespunzător pedeapsa, aplicată prin

sentința penală nr. 87/2006 a Tribunalului Teleorman, motivat din modificările

aduse prin O.U.G. nr. 207/ 2000 privitor la art. 146 C. pen., referitoare la

conținutul agravantei consecințelor deosebit de grave iar, pe de altă parte, să

ăi fie redusă pedeapsa ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 301/2004 de adoptare

a noului C. pen.

Pentru a respinge cererea, s-a

constatat că prin sentința penală nr. 87/2001 a Tribunalului Teleorman, M.M. a

fost condamnat, pentru altele, la două pedepse de 17 ani și respectiv 20 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 211 alin. (2) lit.

a), c) și d) și alin. (3) C. pen. și respectiv, art. 211 alin. (2) lit. a), c),

d) și f) și alin. (3) C. pen., ambele cu art. 37 lit. a) C. pen., și aplicând art.

33 – art. 34 C. pen., a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de

20 ani în condițiile art. 71 și 64 C. pen.

Prin decizia penală nr. 39 din 8

septembrie 2001, Curtea de Apel București a admis apelul parchetului și fiind

aplicat art. 334 C. proc. pen., a înlăturat din încadrarea juridică agravanta

prevăzută de art. 211 alin. (3) C. pen., la cele două infracțiunii,

condamnându-l pe inculpat la 17 ani și respectiv 20 ani închisoare.

A revocat, în temeiul art. 83 C.

pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 1086 din 8 octombrie 1998 a Judecătoriei

Sectorului 4 dispunând în fond ca inculpatul M.M. să execute 21 ani închisoare.

Față de cele menționate, instanța a

constatat că în apel s-a ținut seama de modificările aduse prin O.U.G. nr. 207/2000

prevederilor art. 146 C. pen., hotărârea rămânând definitivă prin decizia

penală nr. 1805 din 4 aprilie 2002 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ceea ce privește cererea de

aplicare a legii nr. 301/2004, s-a reținut că noul Cod penal nu a încetat în

vigoare și nu își produce efectele, astfel încât nu poate fi avut în vedere, în

sensul art. 14 și 15 C. pen.

În sfârșit, s-a constatat că pentru

aceleași motive, o altă contestație la executare a condamnatului a fost

respinsă prin sentința penală nr. 248/2004 a Tribunalului Teleorman, definitivă

prin decizia penală nr. 2743 din 25 martie 2005 a Înaltei Curți de Casați și

Justiție.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul M.M., solicitând desființarea sentinței atacate și

admiterea contestației.

Prin decizia penală nr. 605 din 21

august 2006, Curtea de Apel București a respins apelul, ca nefondat, constatând

că hotărârea criticată este legală și temeinică.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către condamnat, solicitând casarea acesteia și, în

rejudecare, admiterea contestației la executare și reducerea pedepsei

verificând hotărârea criticată și pe baza lucrărilor și materialului de la

dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.

Condamnatul M.M. se află în

executarea pedepsei de 21 ani închisoare aplicată în apel prin decizia penală nr.

439 din 8 septembrie 2001 a Curții de Apel București, urmare schimbării

încadrării juridice prin înlăturarea alin. (3) al art. 211 C. pen., ca efect al

modificării conținutului art. 146 C. pen., prin O.U.G. nr. 207/2000 referitor

la înțelesul expresiei „consecințe deosebit de grave”, în sensul unei pagube

materiale mai mare de 2.000.000.000 lei.

Așadar, s-a ținut seama la judecată

în căile ordinare de atac de modificarea survenită prin O.U.G. nr. 207/2000

astfel încât cererea condamnatului de a fi înlăturată agravanta consecințelor

deosebit de grave este lipsită de obiect.

Asemenea, este neîntemeiată și

cererea de aplicare a dispozițiilor privind individualizarea pedepsei din noul Cod

penal, aprobat prin Legea nr. 301/2004 întrucât, așa cum corect s-a reținut de

instanțe, această lege nu este în vigoare și nu își poate produce efectele.

Față de cele ce preced, recursul

condamnatului M.M. urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.M.

împotriva deciziei penale nr. 605 din 21 august 2006 a Curții de Apel București,

secția I penală.

Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 140 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei, reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 noiembrie 2006.