ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4069/2009

Asupra recursului de față: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.D.E., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, anularea caracterizării emisă de UM 01458 B., prin plutonier A.D., comandantul plutonului din care reclamantul a făcut parte, în timpul satisfacerii serviciului militar obligatoriu. În motivarea cererii sale, reclamantul a susținut, în esență, faptul că a solicitat C.M. Buzău, eliberarea unei caracterizări de la unitatea militară unde și-a satisfăcut stagiul militar, aceasta fiindu-i necesară încadrării într-o unitate de jandarmi, dar caracterizarea eliberată, prin modul de descriere a personalității sale, a fost de natură să-i afecteze cariera, dosarul său de angajare fiind refuzat.

Reclamantul a mai arătat că cele reținute în caracterizare, nu corespund realității, mai mult, caracterizarea fiind făcută și avizată de persoane nespecializate în domeniu, el nefiind supus vreunui test psihologic sau vreunei testări de specialitate, în baza cărora, să fie realizată respectiva caracterizare. A arătat că, ulterior, a obținut și adeverințe din partea C.M.S. și din partea unui cabinet individual de psihologie, din care rezultă că este apt să efectueze stagiul militar. Prin sentința civilă nr. 607 din 17 februarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal, admițând excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu, a respins acțiunea reclamantului A.D.E., ca inadmisibilă, față de lipsa caracterului de act administrativ al caracterizării, a cărei anulare a fost solicitată în cauză.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că, pârâtul nu a acționat în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public iar actul atacat, respectiv caracterizarea întocmită de comandantul C.M.J. Buzău, nu este de natură să dea naștere unor raporturi juridice de drept administrativ, reprezentând doar aprecierile făcute de către comandantul militarului, urmare a percepției acestuia, și care puteau avea efect, cel mult, asupra gradului militarului la data trecerii în rezervă, nu și asupra eventualelor angajări ulterioare ale acestuia în vreo unitate militară. Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat recurs în motivarea căruia, în esență, a reiterat argumentele prezentate în fața instanței de fond.

Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (l) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, sau prin nesoluționarea unei cereri în termen legal, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”. Art. 2 lit. c) din același act normativ, definește actul administrativ ca fiind „actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, ..”.

Astfel fiind, și cum prin acțiune reclamantul solicitat anularea caracterizării aflate la dosarul său de rezervist, emisă de către UM 01458 B., prin plutonier A.D., prin care se fac aprecieri asupra personalității reclamantului pe durata satisfacerii de către acesta a stagiului militar obligatoriu, legal și temeinic s-a apreciat de către instanța fondului, că aceasta nu reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin ea însăși nu produce efecte juridice în sensul că nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, fiind doar un act care potrivit regulamentelor militare, în vigoare în acel moment, se depunea la dosarul fiecărui militar la momentul trecerii în rezervă, care nu poate face obiectul controlului de legalitate din partea instanței de contencios administrativ.

Așa fiind, se constată că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică motiv pentru care va fi menținută iar recursul, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.D.E. împotriva sentinței civile nr. 607 din 17 februarie 2009 a Curții de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2009.