ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4069/2009

Asupra recursului de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

A.D.E., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării

Naționale, anularea caracterizării emisă de UM 01458 B., prin plutonier A.D.,

comandantul plutonului din care reclamantul a făcut parte, în timpul

satisfacerii serviciului militar obligatoriu.

În motivarea cererii sale, reclamantul a

susținut, în esență, faptul că a solicitat C.M. Buzău, eliberarea unei

caracterizări de la unitatea militară unde și-a satisfăcut stagiul militar,

aceasta fiindu-i necesară încadrării într-o unitate de jandarmi, dar

caracterizarea eliberată, prin modul de descriere a personalității sale, a fost

de natură să-i afecteze cariera, dosarul său de angajare fiind refuzat.

Reclamantul a mai arătat că cele reținute în

caracterizare, nu corespund realității, mai mult, caracterizarea fiind făcută

și avizată de persoane nespecializate în domeniu, el nefiind supus vreunui test

psihologic sau vreunei testări de specialitate, în baza cărora, să fie

realizată respectiva caracterizare. A arătat că, ulterior, a obținut și

adeverințe din partea C.M.S. și din partea unui cabinet individual de

psihologie, din care rezultă că este apt să efectueze stagiul militar.

Prin sentința civilă nr. 607 din 17 februarie

2009, Curtea de Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ și

fiscal, admițând excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu, a

respins acțiunea reclamantului A.D.E., ca inadmisibilă, față de lipsa

caracterului de act administrativ al caracterizării, a cărei anulare a fost

solicitată în cauză.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a

reținut că, pârâtul nu a acționat în regim de putere publică, pentru

satisfacerea unui interes public iar actul atacat, respectiv caracterizarea

întocmită de comandantul C.M.J. Buzău, nu este de natură să dea naștere unor raporturi

juridice de drept administrativ, reprezentând doar aprecierile făcute de către

comandantul militarului, urmare a percepției acestuia, și care puteau avea

efect, cel mult, asupra gradului militarului la data trecerii în rezervă, nu și

asupra eventualelor angajări ulterioare ale acestuia în vreo unitate militară.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a

declarat recurs în motivarea căruia, în esență, a reiterat argumentele

prezentate în fața instanței de fond.

Recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (l) din

Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ „orice persoană care se

consideră vătămată într-un drept al său ori interes legitim, de către o

autoritate publică, printr-un act administrativ, sau prin nesoluționarea unei

cereri în termen legal, se poate adresa instanței de contencios administrativ

competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a

interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.

Art. 2 lit. c) din același act normativ,

definește actul administrativ ca fiind „actul unilateral cu caracter individual

sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în

vederea organizării executării legii, care dă naștere, modifică sau stinge

raporturi juridice, ..”.

Astfel fiind, și cum prin acțiune reclamantul

solicitat anularea caracterizării aflate la dosarul său de rezervist, emisă de

către UM 01458 B., prin plutonier A.D., prin care se fac aprecieri asupra

personalității reclamantului pe durata satisfacerii de către acesta a stagiului

militar obligatoriu, legal și temeinic s-a apreciat de către instanța fondului,

că aceasta nu reprezintă un act administrativ în sensul dispozițiilor art. 2 lit.

c) din Legea nr. 554/2004, întrucât prin ea însăși nu produce efecte juridice

în sensul că nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, fiind doar

un act care potrivit regulamentelor militare, în vigoare în acel moment, se

depunea la dosarul fiecărui militar la momentul trecerii în rezervă, care nu

poate face obiectul controlului de legalitate din partea instanței de

contencios administrativ.

Așa fiind, se constată că sentința pronunțată

de instanța de fond este legală și temeinică motiv pentru care va fi menținută

iar recursul, în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.D.E. împotriva

sentinței civile nr. 607 din 17 februarie 2009 a Curții de Apel București, Secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6

octombrie 2009.