ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 964/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 04 aprilie 2007, s-a

înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal,

acțiunea formulată de reclamantul C.F. împotriva pârâților M.J. și A.N.P., prin

care acesta a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligați

pârâții să îl încadreze ca ofițer la P.M.S. Craiova.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a învederat că este absolvent al Scolii Militare de

subofițeri activi ai M.A.I. cu durata de 2 ani, promoția 1976.

In anul 2001

s-a creat o situație destul de favorabilă deoarece o serie de cadre M.A.I. au

putut să obțină avansarea în postul de ofițer la P.M.S. Craiova, motiv pentru

care reclamantul a solicitat să i se aprobe transferul de la MAI la Ministerul

Justiției, respectiv pe postul de ofițer în sistemul penitenciar.

Reclamantul a

arătat că, într-un interval de 2 săptămâni de la depunerea

dosarului, trebuia să se emită ordinul de

încadrare ca ofițer la P.M.S. Craiova, însă

A.N.P. i-a comunicat, prin

adresa nr. 26485/11 iunie   2001, printr-o cerere nemotivată, că cererea sa nu

a fost aprobată.

S-a invocat

excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 alin. (1) lit. e)

partea finală din Legea 80/1995, respectiv „care au vârsta de cel mult 35

ani" deoarece o limitare de această manieră aduce atingere normelor

constituționale care reglementează dreptul la muncă și egalitatea în drepturi,

principii prevăzute în art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) și art. 41 din

Constituția României.

În drept s-au

invocat dispozițiile Legii 80/1995, art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) și art.

41 din Constituția României.

Prin sentința nr.

2637 din 11 iunie 2007, Tribunalul Dolj a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, reținând competența acestei din urmă

instanțe în temeiul art. 10 din Legea 554/2004.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. 2106/54/2007.

Prin încheierea

din 7 februarie 2008, s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu privire la

soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 alin.

(1) lit. e) din Legea 80/1995.

Prin Decizia nr.

506 din 6 mai 2008, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 36 alin. (1) lit. e) din Legea 80/1995.

Curtea de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 173 din

26 iunie 2008, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Instanța a

reținut că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 36 alin. (1) lit. e)

din Legea nr. 80/1995 și cu împrejurarea că, la data absolvirii facultății,

reclamantul avea vârsta de 42 de ani, neavând relevanță promovarea probei

scrise și a testării psihologice de către acesta.

Împotriva sus

menționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul C.F.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, în temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii

acțiunii sale astfel cum a fost formulată.

Recurentul a

susținut că instanța de fond nu și-a exercitat suficient rolul activ și nu a

făcut demersuri în vederea administrării de probe care să dovedească modul de

aplicare a prevederilor Legii nr. 80/1995 în alt caz similar cu al său.

Recurentul a

mai arătat, că în raport cu această altă persoană, a fost discriminat și au

fost încălcate prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituția României,

privind egalitatea în drepturi a cetățenilor, precum și cele ale art. 1 alin. (2)

lit. e) pct. 1 din O.G. nr. 137/2000 republicată, cu modificări.

S-a susținut

că, instanța a apreciat în mod greșit ca nerelevantă promovarea probei scrise

și a testării psihologice, precum și faptul că a fost declarat admis cu nota 9,

când, de fapt aceasta dovedește că, prin comisia de examen, autoritățile pârâte

au apreciat că el îndeplinește condițiile prealabile.

Recurentul a

mai criticat sentința și pentru faptul că instanța nu a ținut cont că, în actul

administrativ, nu au fost indicate nici temeiul legal și nici motivarea de fapt

care l-au fundamentat.

De asemenea,

recurentul a menționat că, prin toate probele administrate, a dovedit că a

îndeplinit condițiile pentru ocuparea unui post de ofițer în cadrul

penitenciarului de maximă siguranță, aspect constatat și de către comisia de

examen.

Analizând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile

formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, inclusiv

cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta

este legală și temeinică.

Astfel,

potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind

statutul cadrelor militare (lege care s-a aplicat și personalului din sistemul

penitenciar până la

intrarea în vigoare a

Legii nr. 293/2004), pentru trecerea în corpul militarilor activi, maiștrii

militari și subofițeri în activitate, absolvenți cu diplomă de licență ai

instituțiilor civile de

învățământ

superior, cu profil corespunzător specialităților militare trebuie să aibă

vârsta de

cel mult 35 de ani.

În același timp, art. 7 și art. 8 din Ordinul M.J. nr. 692/ C din 17 noiembrie

2000 stabilesc că pentru transferarea

cadrelor militare din alte

structuri militare în sistemul penitenciar, precum și pentru chemarea

sau rechemarea în activitate

a cadrelor militare în rezervă, o condiție necesară este ca aceștia să aibă

vârsta de cel mult 40 de ani.

Pe aceste considerente, instanța a constatat în mod corect faptul că

refuzul de încadrare a reclamantului ca ofițer la P.M.S. Craiova este legal,

respingând acțiunea ca

neîntemeiată.

Criticele aduse de recurent în sensul că instanța de fond nu a făcut

demersuri în vederea

administrării de probe care să dovedească modul de

aplicare a prevederilor Legii 80/1995 în alte cazuri similare cu a sa sunt

nefondate atât timp cât prevederile legale incidente în speță

stabilesc

clar că această condiție de vârstă este o condiție obligatorie în ceea ce

privește solicitarea recurentului de încadrare a sa ca ofițer în cadrul P.

M.S. Craiova.

Referitor la

starea de discriminare invocată, Curtea Constituțională a statuat în

numeroase decizii ale sale că egalitatea în

drepturi a cetățenilor nu înseamnă uniformitate,

având în vedere numărul și complexitatea situațiilor care pot apărea în

practică (Decizia Curții Constituționale nr. 20 din 20 ianuarie 2002, publicată

în M. Of. nr. 243 din 10 decembrie 2003).

Astfel, în cadrul controlului de constituționalitate exercitat asupra

mai multor dispoziții

legale în vigoare, prin prisma art. 16 din Constituție, s-a susținut că

„violarea principiului

egalității și

nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferențiat unor

cazuri

egale, fără o motivare

obiectivă și rezonabilă sau dacă există o disproporție între scopul

urmărit

prin tratamentul inegal și mijloacele folosite." De asemenea,

dreptul la muncă și la protecția socială a muncii

este un drept social-economic cu un conținut

juridic complex, ce include

libertatea alegerii profesiei, meseriei sau ocupației, libertatea

alegerii locului de muncă, protecția socială a

muncii, retribuția muncii depuse. Folosirea exprimării de „ drept la

muncă" și nu pe cea de libertate evocă ideea existenței și a unor

obligații

corelative în sarcina beneficiarului acestui drept și, de asemenea, a

condiționării pentru ocuparea locului de muncă

respectiv de îndeplinirea anumitor

condiții.

De altfel, cu

privire la constituționalitatea prevederilor art. 36 alin. (1) lit. e) din

Legea nr. 80/1995, s-a pronunțat în cauză însăși Curtea Constituțională, prin Decizia

nr. 506 din 6 mai 2008, în sensul respingerii excepției de

neconstituționalitate formulată de recurentul reclamant.

Totodată,

trebuie precizat că, în speță, controlul de legalitate în contencios

administrativ era limitat la emiterea actului administrativ în ceea ce îl

privește pe recurent, analiza modului în care s-au emis astfel de acte pentru

alte persoane fiind în afara cadrului prezentului proces.

Nu este,

într-adevăr, relevantă, așa cum a reținut, pe bună dreptate și prima instanță,

împrejurarea că i s-a permis recurentului participarea la proba scrisă și a

obținut nota nouă, având în vedere că, neîndeplinirea unei condiții de vârstă,

prealabile, prevăzută imperativ de lege, trebuia cunoscută de însuși recurent,

această lipsă făcând de prisos analizarea rezultatelor obținute în urma

participării la testări.

Prin urmare,

nefiind îndeplinită această condiție preliminară, obligatorie, nu se poate

reține nici susținerea recurentului că ar fi îndeplinit condițiile pentru

ocuparea unui post de ofițer în cadrul P.M.S. Craiova.

De altfel,

recurentul nu neagă în nici un fel această situație legată de vârstă, singura

sa apărare, de altfel nerelevantă, fiind că într-un alt caz, o altă persoană ar

fi dobândit funcția de ofițer deși avea aceeași situație cu a sa.

Având în vedere

că, în raport cu toate cele expuse, dezlegarea dată de Curtea de Apel Craiova

este corectă, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul C.F. împotriva sentinței civile nr. 173 din 26 iunie 2008 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 februarie 2009.