ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5557/2010

Asupra recursului de

față de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 29

septembrie 2008 pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, a cărei competență de soluționare a fost declinată

prin Sentința nr. 3130 din 18 noiembrie 2008, în favoarea Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.F.

a solicitat în contradictoriu cu pârâtul I.S.C. obligarea acestuia să răspundă

contestației sale formulată în data de 15 iulie 2008.

În motivarea

acțiunii, se arată de către reclamantă că în anul 2006 a dobândit calitatea de

absolvent cu studii superioare, specialitatea finanțe, contabilitate,

informatică, astfel că a solicitat angajatorului său, I.J.C. Argeș, atestarea

acestei calități și avansarea în gradul corespunzător.

A mai arătat

reclamanta că răspunsul I.J.C. Argeș nu a fost mulțumitor, astfel că a adresat

o contestație instituției centrale I.S.C., însă acesta din urmă nu i-a transmis

nici un răspuns.

Prin întâmpinarea

formulată de I.S.C. s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru

lipsa plângerii prealabile.

Prin completarea la

întâmpinare depusă la data de 11 noiembrie 2008, pârâtul a arătat că reclamanta

nu justifică dreptul sau interesul legitim în accepțiunea Legii contenciosului

administrativ, drepturile și interesele legitime care decurg exclusiv dintr-un

contract individual de muncă, nu pot fi asimilate drepturilor fundamentale

prevăzute de Constituție.

Prin Sentința nr. 557

din 11 februarie 2009, Curtea de Apel București a respins ca inadmisibilă

acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C.F.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea a reținut, în esență, următoarele.

Contestatul refuz al

pârâtului nu se încadrează în categoria actelor administrative asimilate

consacrate în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, neconstituind un refuz

nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes

legitim în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din lege, cât timp pârâtul nu a

emis acest refuz în exercitarea puterii publice, ca autoritate publică, ci în

considerarea calității sale de angajator al personalului contractual.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond a declarat recurs reclamanta C.F., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

La termenul de

judecată din 13 noiembrie 2009, pentru lipsa nejustificată a părților, s-a

dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C.

proc. civ.

Cauza a fost repusă

pe rol, întrucât a rămas în nelucrare timp de un an.

Potrivit

dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în

judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de

reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor

dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Cum, în cauză, nu

s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda perimarea,

potrivit prevederilor art. 249 - 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea

dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același Cod, constatându-se din oficiu

perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de C.F. împotriva Sentinței nr. 557 din 11 februarie 2009 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 10 decembrie 2010.