ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2068/2009

Asupra contestației în anulare de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin decizia penală nr. 107 din 19

ianuarie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins,

ca tardiv, recursul declarat de petiționarul P.S. împotriva sentinței penale

nr. 171 din 17 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța supremă a reținut că formularea recursului se poate face numai în

cadrul termenului expres prevăzut de Codul de procedură penală [art. 385

3

alin. (1) – 10 zile, dacă legea nu dispune altfel].

În cauză, din actele dosarului

instanței de fond, Curtea de Apel Ploiești, s-a constatat că la termenul de

judecată al plângerii formulate de P.S., împotriva rezoluțiilor nr. 362/P/2008

și nr. 1495/II-2/2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești

privind pe intimatul R.R. – executor judecătoresc, acela de 17 octombrie 2008,

petentul a fost prezent la dezbateri (fila 18 dosar Curtea de Apel Ploiești).

Ca atare, potrivit textului de

procedură penală indicat, termenul de 10 zile de declarare a recursului, curgea

de la acea dată.

Petentul a formulat recurs, abia la

10 noiembrie 2008 (filele 2, 3 dosar Î.C.C.J., secția penală), deci cu mult

după curgerea termenului legal.

Împotriva deciziei, P.S., a formulat

contestație în anulare, în opinia sa această cale extraordinară de atac fiind

motivată pe dispozițiile art. 386 C. proc. pen., în esență contestatorul,

susținând că deși a fost prezent la termenul de judecată din 17 octombrie 2008,

el însă nu a participat la pronunțare întrucât i-a fost rău și datorită unei

boli, a părăsit sala.

În continuare, contestatorul

dezvoltă în scris nemulțumirile sale generate de hotărâri judecătorești

pronunțate în civil.

Contestația în anulare este

inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 391

alin. (1) și (2) C. proc. pen., contestația în anulare introdusă împotriva

deciziei instanței de recurs, cu depășirea termenului de 30 de zile de la data

pronunțării hotărârii a cărei anulare se cere, este inadmisibilă, nefiind

îndeplinite condițiile de admisibilitate, respectiv, termenul (în cauză

contestatorul a formulat această cale extraordinară de atac la 5 mai 2009 (fila

3 verso dosar Î.C.C.J., secția penală), și deși spune textual că motivul ar fi

art. 386 lit. a) C. proc. pen., acesta nu este incident în cauză, la 19

ianuarie 2009 P.S. fiind prezent la judecarea recursului (fila 18 dosar nr. 1000/42/2008

al Î.C.C.J., secția penală).

Potrivit dispozițiilor art. 192, cu referire

la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul P.S.

împotriva deciziei penale nr. 107 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr.1000/42/2008.

Obligă

contestatorul să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 2 iunie 2009.